Ce-i ala strigoi? descriere

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s.m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ** Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. - Strigă + suf. -oi.

STRIGÓI s. 1. (MITOL. POP.) stafie, (pop.) moroi, pricolici, vârcolac, (Transilv.) șișcoi. 2. v. fantomă.

Strigoi sunt sufletele rele ale mortilor, despre care se crede ca ar iesi noaptea din mormânt si s-ar transforma într-un animal sau într-o aparitie fantomatica, pentru a pricinui rele celor vii.

Se zice ca un Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.

Strigoi sunt sufletele rele ale mortilor, despre care se crede ca ar iesi noaptea din mormânt si s-ar transforma într-un animal sau într-o aparitie fantomatica, pentru a pricinui rele celor vii.

Se zice ca un Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.

Un fel de zombie

Mhm...eu stiu asa :
Ca daca se naste un copil cu un fe de caciula pe cap, e strigoi si trebuie sa il intepe in buric sa moara
Si au ochii albastri si daca se uita fix la tine te deuache
Si stiu cand e ploaie cu soare cica se marita o strigoaica...
In fine, astea.s niste prostii.Eu nu cred ca exista si nici nu imi doresc sa cred
Le.am auzit si eu pe la lume

Strigoii (aceeaşi forma la plural ca şi la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.
Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.
Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni şi vampir... pentru mai multe informati da clic pe linkul' astaa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Strigoi [ sper ca ti'am fost de ajutorr:*, funda?:o3

Moroiul este, in mitologia romaneasca, un strigoi, un spirit rau, care se crede ca ar proveni de obicei al unui prunc mort inainte de a fi botezat, ucis sau inmormantat de viu, sau dintr-un mort neputrezit, caruia nu i s-a facut slujba religioasa. Se crede ca moroii plang noaptea si isi cer botezul. Exista credinta ca moroiul iese noaptea din mormant in chip de fantoma pentru a pricinui rele celor vii. In unele regiuni, moroii sunt asimilati vampirilor, si se spune ca sug sangele si laptele vitelor.

In mitologia romaneasca, strigoii sunt sufletele rele ale mortilor, iesite din morminte in timpul noptii. Acest cuvant este derivat din cuvantul roman "striga", care este la randul sau legat de italienescul strega, ce inseamna vrajitoare. In folclor apar multe referinte la aceste entitati, prin povestile cu strigoi.

Strigoiul se naste ca orice copil, dar are, in schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o camasa pe corp sau o caciulita pe piele. Un astfel de copil este nascut de o femeie care, fiind insarcinata, bea apa necurata, amestecata cu bale diavolesti sau cand o astfel de femeie iese noaptea afara cu capul dezbracat. Atunci, Satana vine si-i pune pe cap o chitie rosie, precum a sa. Pentru a preintampina transformarea copilului in strigoi, chitia trebuie indepartata de pe capul copilului cat mai repede, caci altfel se zice ca copilul o trage si o inghite, transformandu-se.

Copiii care mor nebotezati; mortii care in timpul vietii au facut multe rele, au fost vrajmasi; cei care mor de o moarte "grabnica"(spanzurati, innecati, impuscati...); bolnavii care in timpul convalescentei raman nesupravegheati si trec peste ei o pisica sau mortii nepaziti peste care au trecut pisici, caini, gaini sau orice alta pasare, ORI soareci. De aceea este datina de a pazi mortul cand este in imobil. Exista strigoi vii si strigoi morti. Cand este luna noua, strigoii ies din morminte sau isi parasesc trupul si incep sa danseze sau sa faca tot felul de rautati. Noaptea lor este aceea de Sfantul Andrei.

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi.

Strigoii (aceeaşi forma la plural ca şi la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.

Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni şi vampir.


Naşterea strigoiului

Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.
Identificare

Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.
Strigoii şi fenomenele meteorologice

Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină), Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă „să ploua ploaie curată", iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.
Cine se poate transforma în strigoi

Copiii care mor nebotezaţi; morţii care în timpul vieţii au facut multe rele, au fost vrăjmaşi; cei care mor de o moarte „grabnică" (spânzuraţi, înecaţi, împuşcaţi,...); bolnavii care în timpul convalescenţei rămân nesupravegheaţi şi trece peste ei o pisică sau morţii nepăziţi peste care au trecut pisici, câini, şoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă.

Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei.
Primejdii

Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină şi aduc moartea printre oameni şi printre vite. De Sfântul Gheorghe flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar şi pentru a nu se transforma în aceste făpturi.

Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi.
Funda?

Strigoii (aceeaşi forma la plural ca şi la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.

Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni şi vampir.


Naşterea strigoiului

Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.
Identificare

Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.
Strigoii şi fenomenele meteorologice

Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină), Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă „să ploua ploaie curată", iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.
Cine se poate transforma în strigoi

Copiii care mor nebotezaţi; morţii care în timpul vieţii au facut multe rele, au fost vrăjmaşi; cei care mor de o moarte „grabnică" (spânzuraţi, înecaţi, împuşcaţi,...); bolnavii care în timpul convalescenţei rămân nesupravegheaţi şi trece peste ei o pisică sau morţii nepăziţi peste care au trecut pisici, câini, şoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă.

Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei.
Primejdii

Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină şi aduc moartea printre oameni şi printre vite. De Sfântul Gheorghe flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar şi pentru a nu se transforma în aceste făpturi.

Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi.
Funda? is primul

Strigoii (aceeaşi forma la plural ca şi la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.

Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni şi vampir.


Naşterea strigoiului

Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.
Identificare

Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.
Strigoii şi fenomenele meteorologice

Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină), Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă „să ploua ploaie curată", iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.
Cine se poate transforma în strigoi

Copiii care mor nebotezaţi; morţii care în timpul vieţii au facut multe rele, au fost vrăjmaşi; cei care mor de o moarte „grabnică" (spânzuraţi, înecaţi, împuşcaţi,...); bolnavii care în timpul convalescenţei rămân nesupravegheaţi şi trece peste ei o pisică sau morţii nepăziţi peste care au trecut pisici, câini, şoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă.

Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei.
Primejdii

Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină şi aduc moartea printre oameni şi printre vite. De Sfântul Gheorghe flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar şi pentru a nu se transforma în aceste făpturi.

Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi.
Funda? Is Primul.:X

Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește. Epitet dat unui om rau sau ursuz.
Altfel spus:stafie, varcolac, fantoma

Strigoii (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Strigoii (aceeaşi forma la plural ca şi la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.
Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin poveştile cu strigoi.
Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni şi vampir.

Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se.

Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.

Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină), Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă „să ploua ploaie curată", iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.

Copiii care mor nebotezaţi; morţii care în timpul vieţii au facut multe rele, au fost vrăjmaşi; cei care mor de o moarte „grabnică" (spânzuraţi, înecaţi, împuşcaţi,...); bolnavii care în timpul convalescenţei rămân nesupravegheaţi şi trece peste ei o pisică sau morţii nepăziţi peste care au trecut pisici, câini, şoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă.
Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei.

Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină şi aduc moartea printre oameni şi printre vite. De Sfântul Gheorghe flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar şi pentru a nu se transforma în aceste făpturi.
Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi.


Funda ?

Buna!

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi.

Uite site-ul pentru mai multe definitii:

http://dexonline.ro/definitie/strigoi

Srigoi=Fantoma

Strigoii sunt în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.Strigoiul se naște ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămașă pe corp sau o căciuliță pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavolești sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine și-i pune pe cap o chitie roșie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se. Funda?

Strigoi
=
@STRIGÓI ~@ $m$. 1) $(în superstiţii) $Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi@.@ * @A umbla ca un ~@ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. @A trăi ca un ~@ a trăi izolat. 2)$ rar depr.$ Om rău şi închis în sine. /$strigă $+ suf. $~oi$

sper ca ti-am fost de ajutor:*

Pai, strigoii sunt vampiri, cum ar fi aia din The Vampires Diares sau True Blood. Iar unii doar vor sa para si le si reuseste, Parky e primul la asta :]].

@Biiiii: Tu ai deja unii, crede-ma :]].

Strigoi=fantoma! funda?

Pe la sate se credea ca unii oamenii dupa ce mureau si erau ingropati se fac strigoi adica ies noaptea din groapa si vin acasa si fac zgomot umbla prin poduri la case bat in pereti si au o infatisare urata cu coada si coarne asa se credea pe la sate acum o suta de ani poate unii oamenii chiar si acum cred in asa ceva dar stai linistita nu exista asa ceva.

Se spune ca uni oameni dupa ce mor se transforma in strigoi si bantuie... oamenii cu ochii rosi se mai spune ca ziua sunt caini...(sper sa nu te sperii de caini dupa da asa se zice)FUNDA?

Strigoii (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi.

Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi definește astfel: Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum și în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău, mai este numit de către meglenoromâni și vampir.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Strigoi

Strigoii (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.Se zice că strigoiul este chel în creștetul capului. El nu mănâncă usturoi și ceapă, se ferește de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Șira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.

Strigoii (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.

Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi.

pai,mai de mult in transilvania,oamenii spuneau strigoi la vampir,in inchipuirea lor,acesta era dracula, la alte sate de exemplu bunicamea spune ca un strigoi e un om cu coada care umbla noaptea si fura vacile oamenilor si mai zice ca atunci cand moare oamenii merg si il dezgroapa, i baga un tzarush in inima ca sa nu mai ia si alti oameni dupa el o descriere ar fi...pai...cam asa:fizionomie umana pigment alb coada scurta ochii rosi coltzi si cornitze fundita?***

Strigoiul este un animal ca un caine si se zice ca apare din mormantul unui om rau, urat, etc.

Strigoiul este un animal ca cainele si se zice ca vine din mormantul unui om care a fost rau, urat, etc., si daca prinde un om il manaca! eu asa stiu!