m-am hotarat sa impartasesc intamplarile din viata mea in speranta unor sfaturi care ma vor ajuta in viitor.
Am 16 ani, la 7 ani m-am mutat la periferia orasului unde traiesc si acum, pana in clasa a 9-a, am fost un baiat obisnuit ( daca pot sa spun asa ), invatam bine, nu eram nici cel mai cuminte dar nici "mascota" clasei. Totusi niciodata nu am avut un prieten caruia sa-i impartasesc lucrurile care mi se intamplau, n-am avut niciodata incredere in nimeni, nu stiu de ce... toti ma vedeau persoana vesela care paream a fi, uram cand se termina scoala, nu suportam sa ajung acasa, stiind ca parintii mei se certau, sora mea mai mica plangea mereu, cu bunicii din partea tatalui n-am mai vorbit de 2-3 anii, au spus ca eu nu sunt nepotul lor si tata mereu spune ca " tu nu esti fiul meu, pleca de aici ". M-am inchis in mine.

In clasa a 9-a, dupa examen am ramas la acelasi " colegiu ", noi colegii, si-au facut aceiasi impresie despre mine ca sunt vesel etc. in clasa a 9-a ( anul trecut ) imi aduc aminte ca o colega chiar incerca sa se aproprie de mine, dar "preocupat" cu problemele mele nu am observat si regret asta. A trecut si clasa a 9-a, acum intr-a 10-a, am hotarat sa pun mai mult accent pe invatat si pe primul semestru am fost al 2-lea. Si am descoperit ca pot sa repar greseala cu un an in urma, m-am apropriat de accea colega, totul parea ca merge bine, m-a rugat sa ma mut cu ea in banca, am facut-o. apoi am inceput sa ne apropriem, sa vorbim mai mult. intr-o zi la scoala a venit m-a luat in brate si i-am spus " esti mai bine? " stiind ca aseara era suparata. mi-a spus " da, tu ma faci fericita". apoi am hotarat sa-i spun ce simt pentru ea, i-am spus ca o plac. dar ea a hotarat sa se retraga, nu a mai vrut sa stea in banca cu mine... si ultimul meu refugiu se termina-se. desi incepusem sa ma " deschid " ei, chiar mi-a spus odata. " e greu sa tii atatea in tine, tu stii mai bine ", timp de 2 luni, nu am mai vorbit cu ea, apoi am observat ca dintre toti colegi, la orice intrebare pe care o avea, ma suna pe mine. si la telefon si pe skype etc. joi, am vorbit cu ea cam 2 ore pe skype. ajutand-o cu un proiect... vineri mi-a spus sa o pup, ( pe obraz )... DAR ea are sau a avut prieten, si este total diferita de mine.

Acum, nu stiu de ce continui sa o plac, daca ea ma respins, singura idee este faptul ca m-am apropriat de ea din lipsa de afectiune.

Vreau pareri, sfaturi cum sa imi schimb viata, in afara de acele 2 luni petrecute mai apropriat de ea, nu stiu cand am mai fost fericit.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook