As vrea sa discutam niste lucruri mai serioase. Exista oameni care nu au empatie? Adica stiu ca e un defect sau ceva de genul dar nu e ca si cum ai putea sa schimbi asta...eu sincer nu cred ca am asa ceva cand nu e vorba de un apropiat. Daca un apropiat de-al meu, cineva din familie, pateste ceva ma dau cu capul de pereti dar daca aud de altcineva din jurul meu sau de vreo tragedie ca s-a intamplat pe undeva nu simt absolut nimic. Dar aud pe altii ca zic "mi se rupe sufletul pentru victimele cutremurului x (e doar un exemplu) sau nu mai sunt om de cand am aflat" si eu ma simt confuza. Nu ma intelegeti gresit, nu as putea niciodata sa fac rau cuiva pentru ca stiu ca nu e corect, eu fac mereu tot ce este corect, doar ca nu fac nimic mai mult de atat, asta e ideea. Eu si cand am primit rest mai mult la magazin m-am dus inapoi sa-i dau banii pentru ca stiu ca asta e corect dar nu pentru ca empatizam cu vanzatoarea ci pentru ca asa e corect ca ma doare undeva ca i se opreste din salariu, doar ca nu voiam sa vina ea dupa mine sa-mi ceara banii (ati inteles ideea). Nu stiu sa explic exact, dar ma intreb daca oare asa simt majoritatea oamenilor sau sunt eu defecta?

Lipsa completă de empatie poarta numele de psihopatie.

Mă rog, nu poartă numele de psihopatie dar e un simptom.
Faptul că nu ești empatica pentru niște străini nu înseamnă nimic.

Să fii corect, drept, cinstit să știi că tot o formă de empatie, de simțire este și asta.Și chiar dacă nu are de-a face cum ai spus și tu cu vânzătoarea are de-a face cu propria persoană tu făcând asta pentru tine și pt.simplul fapt că te simți tu bine să acționezi așa returnând ce nu e al tău. Apoi faptul că nu ești afectată de ceea ce se întâmplă în jur, dar te doare de a ta familie eu te înțeleg și asta nu te face "defectă" căci atâta timp cât nu provoci tu răul, suferința celor din jur atunci ești perfectă.

Și apropo NU există persoană fără empatie, fără a simții ceva, fără a avea drag de ceva sau cineva.Chiar și criminalii au plăcere, iubesc ceea ce fac și nu au regrete.

Nu toti suntem la fel. Unii sunt mai empatici, altii mai reci. Ideal sa fie un echilibru totusi.
Este normal ca sentimentele pe care le ai pentru ai tai sa fie diferite fata de ceea ce simti pentru straini. Teoretic facem toti parte din Univers si suntem interconectati, practic lucrurile stau altfel.Fiecare are propriul Univers si daca ar fi pus sa aleagă intre doua mame ar alege-o fix pe a lui. Unii mai si exagerează cu ruptul sufletului desi intr adevar sunt momente cand si mie imi dau lacrimile cand vad o intamplare nefericita cu care rezonez, cine stie din ce motiv. Cred ca nu este cazul sa fiu ipocrita si sa spun ca sunt vreo sfanta, caci sunt si situatii care ma lasa rece, dar cum spui tu ma gandesc la corectitudine.
Cred ca Dumnezeu ne vrea adevarati si corecti decat in vreo simulare de dragul simularii.
Idealul este iubirea necondiționată, dar mai este pana acolo, cred ca omenirea a ratat si de data asta aceasta tema.
Asa ca pana una alta sa incercam sa fim corecti, ca bine zici si adevarati, fara ipocriți.
Respect si apreciere pentru sinceritate.

Daca mai slabesti poate iti creste empatia

Esti sociopata, citeste despre asta

Eu cred ca empatia nu mai trebuie sa existe din momentul in care cineva profita de bunatatea ta.

Sunt două tipuri de comportament :
1: Simpatic
2: Empatic
Simpatic : dacă ai un/o prieten/ă oarecare, atâta timp cât nu sunt conflicte sunteți prieteni, dacă se ivește o problema sau un dezacord, aces persoană devine dușman " între ghilimele"
Empatic : orice ar fi persoana, iei problema la inimă, nu numai că înțelegi, dar faci tot posibilul, pentru a ajuta, te doare ca și cum ar fi viața ta.
Ești normală, ești doar neutră față de lume.
Ești tipul de persoană simpatică, nu-i nimic scos din comun, majoritatea oamenilor sunt simpatici ( fiecare își vede de viața lui )