Cum sunt priviti microbistii de catre lume? Ce parere aveti in general despre acei pasionati de fotbal si acei "nebuni care iubesc echipe de fotbal"? Intrebarea asta este adresata celor care nu au treaba cu fotbalul si pentru fete, mereu m-am intrebat ce parere au cei care nu sunt pasionati de aceasta "pasiune nebuna"!

Chiar ii respect. Cred ca e destul de greu sa iubesti o echipa cu atata pasiune, incat sa te bucuri si sa suferi alaturi de ea, de fiecare data.
Eu nu sunt microbista. Sunt, insa, pasionata de Formula 1 si traiesc la intensitate maxima fiecare cursa.

Eram si eu foarte mare iubitor de fotbal cand eram mai mic. Imi placea sa vad orice meci, chiar daca jucau cele mai slabe echipe din liga respectiva. Sambata si duminica stateam numai acasa si ma uitam la liga 1 sau Divizia A cum se zicea atunci (inainte erau meciuri si pe TVR si pe National TV si pe Antene si pe Kanal D si pe alte programe). Dupa aceea, vazand usor usor si incepand sa inteleg care este calitatea fotbalului care se joaca la noi, am inceput sa ma departez de fenomen. Nu mai urmaresc nici Steaua, echipa pentru care am plans de nenumarate ori (cu Middlesbrough in deplasare, cu Napoli acasa 3-3, cu Dinamo cand au pierdut 2-4, etc.) pentru ca patronul pur si simplu isi bate joc de ani buni. Am avut o mica speranta ca lucrurile revin la normal cand am vazut ca a venit Piturca cu staff-ul sau. Nu a durat minunea decat 3 etape. Pe langa asta, greselile tehnice si partea urata a fotbalului (trageri de timp, simulari, accidentari provocate, greseli de arbitraj, etc) m-au facut sa ma indrept spre alte sporturi. Astazi, as da oricand un Steaua - Dinamo pe un Federer - Nadal. Inainte, cand era zi de derby, intram in febra meciului inca de dimineata. Pe langa tenis, am mai descoperit si alte sporturi minunate: handbal (pe care l-am si practicat), darts si snooker. Nici n-ai idee cat de spectaculoase si dramatice sunt unele confruntari. In fine, ca un raspuns la intrebarea ta, am o parere buna despre oricine iubeste sportul, insa imi face mai mare placere sa vorbesc cu cineva care urmareste macar unul dintre sporturile enumerate de mine mai sus, decat cu unul care stie fotbal, fotbal si iar fotbal. Legat de fanii Ligii 1, stau si ma intreb: ce vad astia acolo? Campionatul nostru este unul mediocru. Ce am vazut la Pandurii - Targu Mures acum cateva saptamani mi-a provocat un profund dezgust si mi-a intarit parerea. Mai urmaresc echipele care cu adevarat joaca fotbal, dar mai rar. Acestea ar fi: Juventus, Napoli, PSG, Real, Arsenal, Porto, Benfica, Sporting, etc.

Sincer eu nu inteleg ce castigi ca ti cu x? eu n-am nimic cu ei

Imi e indiferent. Fiecare cu pasiunea lui. Din moment ce multa lume face asta, incep sa cred ca asa e normal la majoritatea barbatilor.

Nu judec persoanele dupa pasiunile lor.

Fiecare are pasiunea lui...
Atata timp cat nu sunt agresivi si stiu cum sa se comporte cand echipa lor pierde... atunci totul este okay.

N-am nimic cu ei. Ma enerveaza cand strig Goool, de parca ar castiga si ei ceva.
Nu stiu daca as putea ''supravietui'' cu o persoana de genul in casa.
Nu de alta dar ne batem pe televizor.
Eu vreau filme si nebunul vrea fotbal...

Mane,mie mi se par amuzanti microbistii care n-au jucat fotbal in viata lor, in schimb ii respect pe aia ce stiu sa joace fotbal si sunt si microbisti.e pasiunea lor

Nu am nimic cu microbistii si ei sunt tot oameni fiecaruia poate ii place un altfel de sport sau poate deloc ar trebui sa am ceva cu ei daca lor le place fotbalul si mie nu?

Dacă văd o persoană pasionată, indiferent de domeniu, eu una chiar mă simt bine. Fiecare are fetișul lui, și eu le am pe ale mele, chit că pe alții îi exasperez uneori.
Nu știu nimic nimic despre fotbal, dar mă dinamizează să văd pe cineva că discută cu amploare și pasiune despre asta, pentru că știu că acea persoană este pasionată de acest lucru. Nimic mai mult în legătură cu microbiștii până acum, în cazul meu.

Hopa,sunt femeie si am drepturi! Imi plac nebunii, printre ei ma simt ca acasa! Sumudica, Sumudica, fara tine ne e frica!

Hai,bre,ca-i bine si 2:2.

Eu personal vorbeam odată cu un băiat pasionat de fotbal.Am ținut la el, deși nu a fost niciodată intre noi mai mult decât o prietenie Am fost la câțiva pași de a fi împreună ce e drept, dar am realizat ca nu as fi fost fericita lângă el ca iubit.Era pasionat de fotbal, juca pe teren, in echipa scolii etc. Apreciez persoanele sportive în general, pentru efortul fizic imens pe care îl depun. Personal, mi se pare dizgrațios un tip care merge la meci, sparge semințe, și zbiară acolo pe stadion( nu vorbesc de huliganii care se iau la bătaie). Revin la amicul meu, odată m-a invitat în oraș ( el era îmbrăcat la costum, pentru ca în ziua aceea era nunta tatălui sau ) Imaginează ți un tip de aproape doi metri la costum care merge la suc alături de o tipa jumătate din înălțime lui, îmbrăcata casual, in blugi ) Și după ce am băut sucul, am fost cu el la o pizzerie unde își aștepta prietenii ca sa se uite la un meci de fotbal. Eram : facepalm.Am zis sa nu plec chiar asa, sa ii dau o șansă jocului.Am stat cred ca un sfert de ora și tot nu am înțeles care cum împotriva cui jucau, de ce tipa lumea și de ce ii apuca disperarea la un moment dat pe masculii de lângă mine)Am zis pas, ca nu e de mine. În concluzie nu am nimic cu băieții care joaca fotbal sau sunt pasionați, ( nu s-a cadă extrema, înțelegi) însă dintre un tip care joaca fotbal, și un tip care canta la chitara, firea mea va fi mai atrasa automat de celalat gen de băiat. Nu știu sa îți spun de ce, pur și simplu.Si ca parenteza, azi amicul meu a găsit o fata, mai sportiva de fel, sunt foarte fericiți si am vazut ca merg si la meci împreună.