Prima, da, e lipsita de sens. Poate imi place sa ma dau pe skate, pur si simplu, imi place senzatia, imi place sa dau din picior ca apucata si sa simt aeru-n freza. Nu sunt obligata sa invat trick-uri, astea sunt ori mofturi, ori pentru cei cu adevarat pasionati sau carora le place extrem. Cat timp nu fac nimic extraordinar cu ea, nu vad de ce trebuie sa fie de calitate. O tin pentru plimbare si atat.
Totul sau nimic e una. Dar cand lupti pentru ceva, cand ai de atins un scop. Acum, daca-ti iei un meniu complet la KFC si nu poti manca decat jumate, ce faci? Ti-l indesi pe gat, iti faci rau doar fiindca esti pe principiul "totul sau nimic"? Sau mananci cat iti trebuie, cat iti place.
Cu pantalonii 3/4 sunt la fel, dar n-are de-a face cu niciun principiu de-al meu. Eu nu pot lasa cartile si filmele neterminate, chiar daca sunt proaste, slabe, nu-mi plac, daca nu il duc pana la capat, nu ma simt eu bine, imi sta pe constiinta, ma huiduie si-n somn.
Ma rog, fiecare are fixatiile lui, si e ok, dar pana la a judeca pe altcineva. Daca consideri ca nu merita sa-ti iei placa, PENTRU TINE, e ok. Daca iti dai cu parerea despre cei care isi iau placa si nu invata trick-uri, ca asa ti se pare tie ok, nu mai e ok. Ma rog, ai inteles ce-am vrut sa zic. Sper.
Nu pot sa spun ca mereu merg pe ideea "totul sau nimic". uneori e mai buna calea de mijloc, iar principiul cu pantalonii da e lipsit de sens.
nici mie nu imi plac treburile terminate doar pe jumtate. sunt genul care daca incepe ceva duc pana la capat si incerc il duc si bine.
incerc sa fiu cat mai corecta desi nu mereu imi iese asta, sa fiu sincera. daca fac un lucru sa il fac bine, ca daca nu mai bine nu-l mai fac.
cand ma implic o fac si cu sufletul, nu doar din obligatie.
M-a amuzat teribil partea cu pantalonii.
Şi eu merg adesea pe principiul "sau alb sau negru", deşi nu aduce mereu de câştigat.
Habar nu am ce vârstă ai tu, dar probabil încă nu te-ai lovit de situaţii gri... de oameni după care mai trebuie să laşi uneori, deşi nu au dreptate, dar situaţia o cere. Alteori, poate e mai de preferat să-ncepi ceva şi să nu îl termini, decât să nu lucrezi deloc la el.
Probabil armonia e undeva la mijloc, dar noi ăştia mai încăpăţânaţi nu vrem să admitem.
Sau... poate nu.
anonim_4396 întreabă: