Nu stiu ce se intampla cu mine. Am un prieten de 11 luni si parca nu stiu, parca nu ma mai gandesc asa cum ma gandeam inainte la el si la noi, adica inainte daca ma gandeam ca poate nu o sa mai fiu cu el imi venea sa mor, dar acum parca nu mai am treaba, adica mi-e indiferent. el ma iubeste enorm si imi demonstreaza asta, dar eu nu stiu daca il mai iubesc sau a intervenit rutina si m-am obisnuit asa cu el si doar atat. nu stiu cum sa imi dau seama daca eu chiar il iubesc sau nu...cum as putea sa imi dau seama?... dau funda:*

Da,nu esti bine,desi esti foarte bine...
Stii,toata viata noastra cautam dragostea,plangem dupa ea,ne simtim jumatati de intreg cand suntem singuri,pentru ca intr-o zi,culmea chiar noua ni se intampla(!),sa dam peste ea,neasteptat,minunat,extraordinar!
Destul timp o degustam,ne infruptam din bucuria nestavilita pe care ne-o aduce,viata devine brusc minunata,zbarnaitoare si bubuie de emotii!
Dupa primul entuziasm,intram in starea de siguranta,avem dragostea in maini,o respiram,o mancam,ne spalam cu ea,dormim si ne trezim cu ea,dragostea a venit si n-are de gand sa plece!
E ca relaxarea,dupa o mare sperietura,incerci sa te linistesti,dar teama tot iti da tarcoale,greu te calmezi,dar daca reusesti,uiti de sperietura initiala...
Tu,acum,ai uitat de sperietura si incepi sa te plictisesti cumva,te legeni in siguranta dragostei voastre si iti lipseste adrenalina.
Numai ca asta nu e un motiv sa iti bati cuie in talpi singura,o dragoste moare daca nu e intretinuta.
De amandoi!
Singurul meu sfat e sa schimbi ceva,poate mai multe,in viata voastra,nu lasa plictiseala sigurantei sa teasa panze de paianjen peste inima ta!
Mergeti in mici excursii,urcati pe munte,urca-l in tren si coborati in primul oras mare din apropiere, cumparati un catel sau o pisica, incepeti un program de jogging, pune-l in situatii noi si vei descoperi un om nou, te vei reindragosti de el!
Ai dragostea in maini.
N-o lasa sa moara!