| Daysukki a întrebat:

Care este diferenta dintre completiva directa si subiectiva (propozitii subordonate)? Pentru ca raspund amandoua la intreb "ce"? Care e diferenta/cum imi dau seama daca e o propozitie subordonata completiva directa sau subiectiva?

Răspuns Câştigător
| Atudose a răspuns:

Pai completiva directa are intotdeauna un subiect in propozitia regenta (exprimat sau neexprimat) De ex: subiectiva: Se stie ca invat. Dar "se stie" este verb impersonal. Completiva este: Stie ca invat. are subiect neexprimat "stie" (ea)

8 răspunsuri:
| Annaa a răspuns:

Pai.ca sa iti fie mai usor sa diferentiezi o subiectiva de o completiva directa trebuie sa iei in vedere:
urmeaza TOT TIMPUL o subiectiva dupa o propozitie a carei predicat este: verbul a trebui( la orice mod si timp); verbe reflexive impersonale( se zice, se spune, se aude, se face), expresii verbale impersonale ( ebine, e rau, e posibil, nu e necesar), adverbe predicative( sigur, negresit, desigur, fireste).
Subiectiva raspunde la intrebarea CINE nu CE...:p
Completiva directa raspunde la intrebarea CE.

| TheAngel_1502 a răspuns:

Pai daca ai fi invatat regentii subiectivei la timpul lor ai fi stiut acum...asa ca te sfatuiesc sa te uiti in caiet si sa inveti regentii pe care ii ai 100%

| Lala20 a răspuns:

Subiectiva are termen regent un verb impersonal sau verbul "a trebuie", iar completiva directa are termen regent un verb tranzitiv (care admite complement direct) si are si subiect. Funda?

| alexmircescu13 a răspuns:

Incearca sa faci analogie cu o propozitie simpla. Asa cum deosebesti in propozitie subiectul de complementul direct, tot asa in fraza, daca ai identificat propozitia principala (regenta) iti vine mai usor sa afli care e propozitie subiectiva, pentru ca la nivelul frazei tine loc de subiect, iar completiva directa tine loc (evident) de complement direct. Intrebarile la care raspunde subiectiva sunt aceleasi intrebari la care raspunde subiectul intr-o propozitie. La fel si la completiva directa, intrebarile sunt cele la care raspunde un complement direct. Succes!

| tudus a răspuns:

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ (SB)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al propoziţiei regente:
E uşor a scrie versuri. (subiect)
E uşor 1/(să) scrii versuri. 2/ (subiectivă)


ÎNTREBĂRI:
- cine?
- Ce?



TERMENI REGENŢI:
- verb personal: Vine 1/ (cine) poate.2/
- verb impersonal: este, trebuie.
Trebuia 1/ (să) meargă.2/
- verb personal devenit impersonal: a rămâne, a ajunge, a păsa, a plăcea, a veni etc.
Ajunge 1/ (cât) ai alergat. 2/
Rămâne 1/ (cine) vrea.2/
- expresie verbală impersonală: e bine, e rău, e uşor, e greu, e lesne, e dificil, e posibil, e drept, e recomandabil, e cu putinţă, e de prisos, este de dorit, e de crezut, e culmea, e păcat, e un adevăr, e un noroc, una e, alta e, e un fapt etc.
E bine 1/ (că) s-a întâmplat aşa. 2 /
- verbe reflexive şi impersonale: se cuvine, se cade, se întâmplă, se zice, se aude, se spune, se pare, se poate, se vede etc.
Se zice 1/ (că) plouă. 2/
Se cuvine 1/ (să) fim civilizaţi. 2/
- verb impersonal cu pronume în dativ: a-i fi dat, a-i fi sortit, a-i fi hotărât, a-i fi scris, a-i părea, a-i rămâne, a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i plăcea, a-i veni etc.
I-a fost dat 1/ (să) ajungă acolo.2/
Mi-a convenit 1/ (ce) s-a propus la şedinţă.2/
- adverb sau locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, probabil, poate, negreşit,
pesemne, cu siguranţă, cu certitudine, fără îndoială, de bună seamă etc.
Desigur 1/ (că) vor veni şi ei. 2/




ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce - (Cine) se scoală de dimineaţă 1/ departe ajunge. 2/
b. adjective pronominale relative: Este susţinut 1/(care) elev învaţă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: (Oricine) munceşte 1/ are de toate. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: (Orice) om munceşte 1/ are de toate. 2/
e. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie 1/ (când) a plecat. 2/
f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: E bine 1/ (că) a venit. 2/
Nu se ştie 1/ (dacă) vine. 2/
g. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de, decât să:
E de mirare 1/ (cum de) a rezistat. 2/






ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.



TOPICĂ: - antepusă (când răspunde la întrebarea cine?): (Cine)- i harnic 1/are totul. 2/
- postpusă (când răspunde la întrebarea ce?): E rău 1/ (ce) face. 2/



PUNCTUAŢIE: de obicei nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl ocupă. Când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte întotdeauna prin virgulă : (Cine) aleargă mai repede, 1/ acela e câştigător. 2/


PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de nume predicativ al propoziţiei regente:
Plăcerea lui este de a citi. (nume predicativ)
Plăcerea lui este 1/ (să) citească.2/ (predicativă)

ÎNTREBĂRI:
- ce?
- cine?
- cum? (adresate verbului copulativ din regentă)

TERMENI REGENŢI:
- verb copulativ care constituie predicatul nominal incomplet al regentei: a fi, a deveni, a ieşi, a se face, a ajunge, a părea, a însemna, a rămâne, a se naşte etc.
Hotărârea lor este 1/ (că) vor veni. 2/
El a devenit 1/ (ce) şi-a dorit. 2/
Asta înseamnă 1/ (că) n-a fost atent. 2/
Mihai a rămas 1/ (cum) îl ştiai. 2/
El părea 1/ (că) este obosit. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Întrebarea este1/ (ce) vor face. 2/
b. adjective pronominale relative: Problema este 1/(a cui) propunere o susţinem. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât:
Banul este 1/ (al oricui) îl munceşte. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Premiul este 1/ (pentru orice) om câştigă. 2/
e. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro:
Nedumerirea noastră este 1/ (când) va veni. 2/
f. adverbe nehotărâte: oricum, oricât: El este1/ (oricum) vrea. 2/
g. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de:
Propunerea mea este 1/ (să) plecăm 2/
Întrebarea este 1/ (dacă) va reuşi. 2/
h. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: după cum, ca şi cum, ca şi când, de parcă: Totul era1/ (după cum) planificaseră. 2/
Este 1/ (de parcă) n-ar fi. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - antepusă verbului copulativ din regentă: Problema este 1/ (ce) vrea. 2/
- postpusă (când vorbitorul insistă asupra celor spuse în propoziţia predicativă):
(Cine) sunteţi 1/ sunteţi. 2/

PUNCTUAŢIE: nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl ocupă.


PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de atribut pe lângă un substantiv sau substitut al acestuia din propoziţia regentă:
Am urmat sfatul dat. (atribut)
Am urmat sfatul 1/(pe care) ni l-ai dat. 2/ (atributivă)

ÎNTREBĂRI:
- care?, cât?, câte?,
- ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?

TERMENI REGENŢI:
- substantiv: El este băiatul1/ (pe care) l-am căutat.2/
- pronume: Acela 1/ (care) învaţă2/ ştie1/.
- numeral: Al doilea, 1/ (care) a întârziat2/ a avut mai mult de aşteptat1/.

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce:
Primeşte premiul elevul 1/ (care) e silitor. 2/
Am urmat sfatul 1/ (ce) mi l-ai dat. 2/
b. pronume interogativ: Asculţi muzica 1/ (pe care) ai ascultat-o şi ieri? 2/
c. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie ziua1/ (când) a plecat. 2/
Nu cunosc locul 1/ (unde) merge. 2/
d. adverbe interogative: Nu cunosc locul 1/ (unde) merge? 2/
d. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă: A luat hotărârea 1/ (să) vină. 2/
Întrebarea 1/ (dacă) vine 2/ şi-a pus-o şi el. 1/
e. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: de să, cum că, până să:
Într-una din zile 1/ (până să) plec în concediu, 2/ m-a vizitat Ionescu. 1/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Ştiu răspunsul întrebării1/ (pe care) i-a adresat - o. 2/
- intercalată (cu condiţia să urmeze termenului regent): Ziua 1/ (în care) m-a vizitat 2/ mi-o amintesc şi acum. 1/

PUNCTUAŢIE: dacă este determinativă (neizolată) nu se desparte prin virgulă, iar dacă este explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de regenta ei. Atributiva explicativă intercalată se izolează prin virgule de regenta ei.





PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ (CD)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă:
A învăţat a citi. (complement direct)
A învăţat 1/(să) citească. 2/ (completivă directă)

ÎNTREBĂRI:
- pe cine?
- ce?

TERMENI REGENŢI:
- verb tranzitiv: Nu ştie1/ (cine) vine.2/
- locuţiune verbală tranzitivă: N-a băgat de seamă 1/ (că) plecase.2/
- interjecţie cu valoare predicativă:
Iată 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Nu ştiam 1/ (cine) va învinge. 2/
b. adjective pronominale relative: A întrebat 1/(care) elev învaţă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: Îţi dau 1/ (orice) îmi ceri. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Îţi ofer 1/ (orice)lucru doreşti. 2/
e. pronume interogativ: Ştii 1/ (cine) vine? 2/
f. adjectiv pronominal interogativ: Înţelegi 1/ (ce) probleme discută? 2/
g. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu ştie 1/ (când) a plecat. 2/
h. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de: Am auzit 1/ (că) a venit. 2/
Nu ştie 1/ (dacă) vine. 2/
i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
Zicea 1/ (cum că) ar merge acolo. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice. Poate fi reluată în regentă când determină un verb la mod nepersonal – nepredicativ.

TOPICĂ: - postpusă : Ştiu1/ (ce) face. 2/
- antepusă : (Care) vine, 1/nu ştiu nici acum. 2/
- intercalată: A dori 1/ (să) fii altfel decât el, 2/ este o schimbare. 1/

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu se desparte prin virgulă. Când este antepusă regentei, de desparte, de obicei, prin virgulă. Când este intercalată, virgula se poate folosi după ea.



PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ (CI)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de complement indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă:
Vorbeşte ascultătorilor. (complement indirect)
Vorbeşte 1/(cui) ascultă. 2/ (completivă indirectă)

ÎNTREBĂRI:
- cui?, despre cine?, de cine?, cu cine?, la cine?, pentru cine?, împotriva cui?, contra cui?, asupra cui? etc.

TERMENI REGENŢI:
- verb personal: Se gândea 1/ (la cine) va veni.2/
- locuţiune verbală: Nu şi-a dat seama 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/
- adjectiv: Îndemânarea este necesară 1/ (cui) repară. 2
- locuţiune adjectivală: Nu era în stare 1/ (să) scoată o vorbă. 2/
- adverb: E rău 1/ (de cine) e sărac.2/
- interjecţie: E vai 1/(de cine) nu ascultă. 2/
Bravo 1/(cui) câştigă. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât - Povesteşte 1/ (cui) îl ascultă. 2/
b. adjective pronominale relative: Este mândru 1/(de câte) rezultate a obţinut. 2/
c. pronume nehotărâte: Se teme 1/ (de oricine) îl ameninţă. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Dă premiul 1/ (oricărui) copil îl merită. 2/
e. pronume interogative: Se gângeşte1/ (la cine) va veni? 2/
f. adjective pronominale interogative: S-a întrebat 1/(la care) coleg va merge? 2/
g. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu mă dumiresc 1/ (unde) e. 2/
h. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: Nu mă mir 1/ (că) n-a reuşit. 2/
i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
S-a mirat1/ (cum de) a rezistat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice. Poate fi însă reluată sau anticipată în regentă prin pronume personal formă neaccentuată.

TOPICĂ: - postpusă: Mă gândesc 1/ (ce) face. 2/
- antepusă : (Despre ce) au discutat 1/nu m-am întrebat niciodată. 2/
- intercalată: Gândindu-mă 1/ (la ce) a spus, 2/ am înţeles mesajul. 1/

PUNCTUAŢIE: - când este aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.
- antepusă, se desparte de obicei prin virgulă.



PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de loc şi arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire:
Pretutindeni vezi locuri minunate. (complement circumstanţial de loc)
(Oriunde) priveşti, 1/ vezi locuri minunate.2/ (circumstanţială de loc)

ÎNTREBĂRI:
- unde?, de unde?, până unde?, încotro?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (de unde) a fost trimis.2/
- locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (oriunde) mă întâlneşte. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (unde) vrei. 2/
- adjectiv: Victorioasă 1/ (oriunde) joacă, 2/ echipa a câştigat campionatul. 1/
- locuţiune adjectivală: De treabă 1/(oriunde) l-ai întâlni, 2/ te ajută la nevoie. 1/
- adverb: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/
- locuţiune adverbială: În mijloc, 1/ (unde) a stat el, 2/ a fost multă lume. 1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât + prep. - Merg 1/ (la cine) mă cheamă. 2/
b. adjective pronominale relative: Ne îndreptăm 1/(spre care) coleg ne cheamă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât + prep.: Se duce 1/ (câtre oricine) vrea. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (spre oricare) clădire dorea. 2/
e. pronume interogative: Mergi 1/ (la cine) am stabilit? 2/
f. adjectiv pronominal interogativ: Vii1/ (de la ce) coleg ai fost? 2/
g. adverbe relative: unde, încotro, cât: Nu merge 1/ (unde) au stabilit. 2/
A umblat 1/ (cât) e lumea de mare. 2/
h. adverbe nehotărâte: oriunde, oriîncotro: (Oriîncotro) priveşti1/ vei vedea locuri minunate.2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbul acolo cu sau fără prepoziţie; nu are elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (de unde) am fost. 2/
- antepusă: (Unde) a fost, 1/ a aflat adevărul. 2/
- intercalată: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu de desparte de obicei prin virgulă. Când stă înaintea regentei poate fi despărţită, despărţirea fiind obligatorie dacă are element corelativ. Dacă este intercalată şi aşezată înaintea predicatului regentei, se izolează între virgule.

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de timp şi arată timpul când se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.
- temporala poate exprima:
 anterioritatea: Am ajuns la gară1/ (înainte ca) trenul (să) sosească.2/
 posterioritatea: M-a căutat 1/ (după ce) plecasem.2/
 simultaneitatea: A venit 1/ (în timp ce) învăţam la geografie.2/

ÎNTREBĂRI:
- când?, de când?, până când?, cât timp?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (când) poate.2/
- locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (când) mă întâlneşte. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (când) vrei. 2/
- adjectiv: Biruitoare 1/ (când) a luptat la Oituz, 2/ armata română a câştigat şi alte bătălii. 1/
- locuţiune adjectivală: Din topor, 1/(când) a crescut, 2/ băiatul a dat de necaz. 1/
- adverb: Azi, 1/ (când) te-am căutat, 2/ nu erai acasă. 1/
- locuţiune adverbială: Din vreme în vreme, 1/(când) te întâlnesc, 2/ mă bucur.1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. adverbe relative: când, cât (cât timp), cum (îndată ce), unde (îndată ce):
(Când) a venit, 1/ nu l-a găsit. 2/
(Cât) a stat aici, 1/ n-a scos o vorbă. 2/
(Cum) îl văzu, 1/ îl şi recunoscu. 2/
b. adverbe nehotărâte: oricând, orişicând, oricât: (Oricând) vrei, 1/ îl poţi vedea.2/
Poţi sta 1/ (oricât) vrei. 2/
c. conjuncţii: până (nu), dacă, de, că: A stat 1/ (până) s-a întunecat. 2/
(Dacă) a văzut aşa, 1/ nora împăratului s-a mai domolit. 2/
d. locuţiuni conjuncţionale: înainte (ca…) să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în timp ce, câtă vreme, cât timp, oro de câte ori etc.
(După ce) i-a întâlnit, 1/s-a întors. 2/
(Ori de câte ori) plouă, 1/ îşi ia umbrela. 2/
e. pronume relative: cine, care, cât : Au sosit 1/ (înaintea cui) doreau. 2/
f. adjective pronominale relative: Ajungem 1/(înaintea cărui) coleg ne cheamă. 2/
g. pronume nehotărâte: oricare, oricine: Se duce 1/ (înaintea oricui) vrea. 2/
h. adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (înaintea oricărui) om dorea. 2/
i. pronume interogative: Vii 1/ (înaintea cui) am stabilit? 2/
j. adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (înaintea cărui) coleg ţi-ai propus? 2/

+
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: şi, imediat, îndată, deodată, cum, atunci, numai ce, pe urmă, de atâtea ori etc. Locuţiunile adverbiale menţionate sunt specifice temporalei.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (înaintea cui) vreau. 2/
- antepusă: (Când) va veni, 1/ va fi târziu. 2/
- intercalată: Azi, 1/ (când) ai venit tu, 2/ nu era nimeni acolo. 1/

PUNCTUAŢIE: se desparte prin virgulă când nu exprimă o circumstanţă esenţială, când este antepusă şi are un corelativ, sau când este intercalată şi se aşează înaintea predicatului regentei.

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD (CM)



DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod şi arată cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.
- modala poate fi de mai multe feluri:
 propriu-zisă: A procedat1/ (cum) l-ai sfătuit.2/
 comparativă: - de egalitate: Munceşte1/ (cum) muncesc toţi.2/
- de inegalitate: Învaţă mai bine1/ (decât) mă aşteptam.2/
- de condiţie: Se clătina1/ (ca şi cum) ar fi fost beat.2/
 de măsură progresivă: (Cu cât) creşte1/ cu atât se face mai deştept.2/
ÎNTREBĂRI:
- cum?, în ce fel?, în ce mod?, în ce chip?, cât?, cât de?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (cum) poate.2/
- locuţiune verbală: Şi-a bătut joc de el1/ (cum) n-o făcuse nimeni. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (cât) poţi de repede. 2/
- adverb: Învaţă mai bine 1/ (decât) înveţi tu. 2/
- locuţiune adverbială: De-a boaza, 1/(cum) merge el, 2/ merg toţi copiii.1/
- adjectiv: Este mai bun 1/ (decât) eşti tu.2/
- locuţiune adjectivală: De treabă, 1/(cum) erau şi ai lui, 2/ băiatul a ajuns cunoscut. 1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. adverbe relative: cum, precum, cât, decât, parcă, cât etc. precedate sau nu de alt element:
Învaţă 1/ (cum) poate. 2/
Munceşte1/ (cât) poate.2/
A procedat 1/ (cum) a putut.2/
b. locuţiuni conjuncţionale: după cum, cât ce, ca şi cum, ca şi când, de parcă, de ce, de aceea, cu atât(a) (mai), pe lângă ce etc.
A procedat, 1/(după cum) l-ai învăţat. 2/
S-a comportat 1/ (ca şi cum) nu m-ar fi cunoscut. 2/
c. pronume relative: ce, cine, care, cât : De harnic 1/ (ce) este 2/ nu are astâmpăr 1/
d. adjective pronominale relative: Citeşte la fel de mult 1/ ( ca ce) om e interesat. 2/
e. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice: Studiază 1/ (ca oricare) vrea. 2/
f. adjective pronominale nehotărâte: Învaţă 1/ (ca orice) elev doreşte. 2/
g. pronume interogative: Faci 1/ (ca cine) am stabilit? 2/
h. adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (ca cine)- ţi doreşti? 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: aşa, astfel, asemenea, atât(a), la fel, pe atâta, de ce, de aceea, cu atât(a)(mai)

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (cum) vreau. 2/
- antepusă: (După câte) ştiu, 1/ este un timid. 2/
- intercalată: Aşa, 1/ (cum) ai venit tu, 2/ au venit şi ei. 1/

PUNCTUAŢIE: - modala aşezată după regentă se desparte dacă nu este esenţială în frază, se termină cu un complement circumstanţial, sau apare ca o explicaţie a unui complement circumstanţial de mod.
- antepusă, se desparte obligatoriu dacă are un corelativ în regentă.
- cea intercalată se izolează dacă stă înaintea predicatului sau mai departe de termenul regent



PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ (CZ)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de cauză şi arată cauza acţiunii sau o însuşire din regentă.
- cauzala poate fi de mai multe feluri:
 propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă:
S-a supărat1/ (pentru că) nu l-ai aşteptat.2/
 argumentativă: (Dacă) n-ai învăţat, 1/ cum o să promovezi.2/

ÎNTREBĂRI:
- din ce cauză?, din ce pricină?

TERMENI REGENŢI:
- verb : N-a venit 1/ (pentru că) a fost reţinut.2/
- locuţiune verbală: N-a băgat de seamă nimic 1/ (că) a fost neatent. 2 /
- interjecţie: Geamul tronc1/ (din cauză că) s-a făcut curent. 2/
- adjectiv: Este gârbovă 1/ (din cauză că) este bătrână.2/
- locuţiune adjectivală: Este din topor, 1/(din cauză că) nu-i educat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă, de, că.
Nu ştie 1/ (fiindcă) n-a învăţat. 2/
Lipseşte1/ (că) e bolnav.2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: din cauză că, din pricină că, din moment ce, de vreme ce, o dată ce, de bine că, pentru că, câtă vreme etc.
N-a venit la mine 1/ (din cauză că) a fost plecat în oraş.2/
(De vreme ce) nu înveţi, 1/ nu ştii.2/
c. adverbe relative cu valoarea unor conjuncţii: cum, când, unde:
(Cum) nu cunoaşteţi drumul 1/ vă puteţi rătăci. 2/
(Când) nu studiază, 1/ cum o să ştie? 2/
d. pronume relative precedate de prepoziţii: ce, cât : Nu refuz oferta 1/ ( de ce) crezi tu. 2/
Nu-şi revine1/ (de câte) a suferit. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea, de aia, de aceasta. Conjuncţiile menţionate, în afara ultimelor trei, sunt specifice. Specifice sunt şi locuţiunile conjuncţionale menţionate, cu excepţia ultimelor trei.

TOPICĂ: - postpusă: Vin, 1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că şi căci)
- antepusă: (Cum) n-ai învăţat, 1/ n-ai ştiut. 2/ (cele introduse prin cum)
- intercalată: De aceea, 1/ (că) -i bolnav, 2/ n-a venit. 1/

PUNCTUAŢIE: - indiferent de topică, cauzala se desparte, în general, de regenta ei prin
virgulă.





PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP SAU FINALĂ (CS, CF)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de scop, arătând scopul acţiunii din regentă.

ÎNTREBĂRI:
- în ce scop?, cu ce scop?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine la bibliotecă 1/ (să) împrumute cărţi.2/
- locuţiune verbală: A luat parte la concurs 1/ (ca să) câştige. 2 /
- interjecţie: Hai în clasa 1/ (ca să) repetăm lecţia. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: să, ca să, de.
Vine adesea 1/ (ca să)-i vadă.2/
Mergea la mare 1/ (de) se trata de reumatism.2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru ca să, că doar (- doar), că doar de, doar de.
Învaţă 1/ (pentru ca să) reuşească.2/
Insistă 1/ (că doar-doar) l-o lămuri. 2/
c. adverbul doar (doar):
Îl vizita des, 1/ (doar-doar) l-o convinge de adevăr. 2/
d. pronume relativ precedat de prepoziţie: S-a dus 1/ (după ce) avea de cumpărat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: anume, dinadins, de asta, într-adins, de aceea, pentru aceea, pentru asta etc. elementele subordonatoare populare sunt specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin, 1/ (ca să) te văd. 2/
- antepusă: (Pentru ca să)-l văd, 1/ am venit mai devreme. 2/
- intercalată: Anume, 1/ (ca să) mă supere, 2/ n-a venit. 1/

PUNCTUAŢIE: - finala introdusă prin de nu se desparte prin virgulă de regentă. Se despart cele cu element corelativ în regentă, care sunt antepuse şi nu sunt considerate esenţiale în frază.






PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care exprimă condiţia sau ipoteza de a cărei îndeplinire depinde realizarea unei acţiuni sau a unei însuşiri din regentă.

ÎNTREBĂRI:
- cu ce condiţie?

TERMENI REGENŢI:
- verb : (Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
- locuţiune verbală: (Dacă) ai timp 1/ să iei şi tu parte la adunare. 2 /
- interjecţie: Hai în clasa 1/ (dacă) vrei! 2/
- adjectiv: Acest echipament este recomandabil 1/ (în caz de) mergi pe munte.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: dacă, de, să.
Vine 1/ (de)-l vede.2/
(Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
(Să) fi învăţat, 1/ reuşea. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: în caz de, în caz că, de unde.
(În caz că) plouă, 1/ îmi voi lua umbrela.2/
c. pronume relativ în genitiv + locuţiunea prepoziţională în locul:
(În locul cui) a vorbit 1/ eu n-aş fi spus asta. 2/
d. prin juxtapunere: Ai carte, 1/ ai parte.2/
e. adverbul relativ când:
(Când) m-aş potrivi lui, 1/ de mult aş fi ajuns la sapă de lemn. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele apoi şi atunci. Element introductiv specific este locuţiunea conjuncţională în caz că.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (dacă) te văd. 2/
- antepusă: (Dacă) mă chemi 1/ voi veni. 2/
- intercalată: Apoi, 1/ (dacă) mă superi, 2/ plec. 1/

PUNCTUAŢIE: - se despart prin virgulă cea juxtapusă şi cea intercalată. Când e socotită esenţială în frază, nu se desparte prin virgulă.




PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care arată o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau existenţa însuşirii din regentă, dar nu o împiedică.
- este de mai multe feluri:
 propriu-zisă: (Deşi) este bolnav, 1/ a venit la şcoală.2/
 ipotetică sau condiţională: (Orice) s-ar întâmpla, 1/ nu plec acolo.2/

ÎNTREBĂRI:
- în ciuda cărui fapt?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Învaţă, 1/ (chiar dacă) este obosit.2/
- locuţiune verbală: (Deşi) era supărat, 1/ a stat totuşi de vorbă cu mine. 2 /
- interjecţie: (Deşi) eşti ocupat 1/ hai totuşi până acolo. 2/
- adjectiv: El a ieşit învingător, 1/ (deşi) a jucat slab.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: că, dacă, de, să, deşi, batăr, măcar.
Calul, 1/ (că)-i cal, 2/ şi tot oboseşte. 1/
Fierul, 1/ (de)-i fier, 2/ şi tot rugineşte. 1/
(Să)-l omori în bătaie, 1/ şi tot nu recunoaşte. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cu toate că, chit că, măcar că, chiar dacă, chiar că, chiar de, chiar să, măcar de, şi dacă, şi de, fără (ca) să etc.
(Cu toate că) s-a grăbit, 1/ n-a ajuns la timp.2/
Învaţă, 1/ (chiar dacă) este obosit.2/
c. pronume relativ + adj. indiferent:
(Indiferent ce) i-ai spune, 1/ tot nu se conformează. 2/
d. adjectiv pronominal relativ + adj. indiferent:
(Indiferent ce) măsuri ai lua, 1/ tot nu se potoleşte. 2/
e. pronume nehotărâte: orice, oricât, oricine:
(Orice) s-ar întâmpla, 1/ tot mă duc acolo. 2/
f. adjectiv pronominal nehotărât:
(Oricâţi) bani ai avea, 1/ tot nu-ţi ajung. 2/
g. adverbe relative: cât, cum, unde.
(Cât) de bogat ar fi, 1/ tot zgârcit rămâne. 2/
(Cum) o dai, 1/ tot n-o nimereşti. 2/
(Unde) l-ai pune, 1/ tot îl găseşte. 2/
h. adverb nehotărât: oricât, oricum, oriunde.
(Oricât) te-ai strădui, 1/ tot nu reuşeşti. 2/
i. prin juxtapunere: Plece ei, 1/ eu nu plec.2/
Bate-l, 1/ şi tot nu se duce.2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele (şi) tot, (şi) totuşi, şi locuţiunea adverbială cu toate acestea. Conjuncţiile deşi, batăr, măcar, şi locuţiunile conjuncţionale menţionate (cu excepţia lui fără ca să) sunt specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (deşi) n-am timp. 2/
- antepusă: (Deşi) plouă 1/ tot voi veni. 2/
- intercalată: Totuşi, 1/ (deşi) a plouat, 2/ tot am plecat în excursie. 1/

PUNCTUAŢIE: - se desparte de obicei prin virgulă de regenta ei.



PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS)


DEFINIŢIE:
- este subordonata care arată urmarea unei acţiunii, a unei însuşirii sau a unei caracteristici, ori urmarea unei cantităţi.

ÎNTREBARE:
- care este urmarea faptului că?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Mănâncă, 1/ (de) te sperie.2/
- adjectiv: Era frumoasă, 1/ (încât) nu te puteai uita la ea.2/
- locuţiune adjectivală: Era de treabă, 1/ (încât) îi ajuta pe toţi.2/
- adverb: Experimentase destul, 1/ (încât să) nu poată aduce noi argumente.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: încât, că, de, să, ca să.
Tipa, 1/ (de) te asurzea. 2/
E slabă, 1/ (să-i) plângi de milă.2/
E prea diplomată, 1/ (ca să )-l contrazică. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: încât să, pentru ca să, cât să, de să.
Proceda de aşa natură, 1/ (încât să) fie observat.2/
E prea comod, 1/ (pentru ca să) facă un asemenea efort.2/
c. adverbe relative: cât, decât.
Ţipa aşa se tare, 1/ (cât) ţi-era milă de el. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele aşa (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locuţiunile adverbiale în aşa fel, până într-atât, până acolo, adjectivele pronominale atât, atare. Conjuncţia încât şi locuţiunile conjuncţionale încât să şi de să sunt specifice.

TOPICĂ: - întotdeauna postpusă: Vorbeşte atât de tare, 1/ (încât) îl aud toţi. 2/

PUNCTUAŢIE: - se desparte prin virgulă de regenta ei cu excepţia celei introduse prin să şi cu corelativul prea şi a celor introduse prin de aşezate imediat lângă predicatul regentei.



| Batach3 a răspuns:

Ca sa iti dai seama daca o propozitie este SB pune intrebarea "cine?" la predicatul din regenta! Daca iti raspunde un Subiect, inseamna ca propozitia care urmeaza e CD. Daca nu iti raspunde un Subiect inseamna ca propozitia care urmeaza este CD!
Ex: E usor 1/ sa rezolvi problema.2/
1= PPi
2= SB
Punand intrebarea "cine?" la verbul din regenta( e usor ) nu raspunde niciun subiect, deci 2=SB(pentru ca are rol de subiect pentru 1).(Cine e usor? Rezolvarea/de rezolvat problema)
In schimb, in ex:
Andrei stie 1/ sa rezolve problema.2/
1=PP
2=CD(reg 1)
Punand intrebarea "cine?" la predicatul din regenta(stie) raspunde un subiect(Andrei) (Cine stie? Andrei stie), deci 2=CD

| UrsuletulDePlush a răspuns:

Ms kristine 6987!

| CptBlackBeard a răspuns (pentru Annaa):

Gresit, subiectiva raspunde la cine?, ce? Iar completiva directa : ce; despre cine/ce?