As vrea sa vorbesc un pic despre o chestie despre copii/adolescenti. Dupa cum stiti, putem spune ca ei se impart in 2 lucruri: cei "sociabili": care isi petrec timpul prin cluburi, stau pe afara cu oamenii, participa la diferite activitati si se descurca cu vorba, iar apoi ii avem pe cei "nesociabili": care stau in casa mai mereu, isi petrec timpul pe calculator (jucand jocuri, uitandu-se la anime-uri sau ascultand muzica), nefiind sociabili si sunt mereu batjocoriti de cei "sociabili" din jurul lor.

Si uite aici intervine problema. Intr-un fel eu ma simt ca din categoria a doua (nesociabila). Sunt un tip "normal" dar totusi toata lumea ma crede ciudat. Nu fumez, nu beau, nu am intrat intr-un club niciodata, nu am prieteni, stau mai mereu in casa si etc.
Problema vine in felul urmator: Ma gandesc ca copiii si adolescentii ca mine nu prea s-ar putea descurca in viata asa de bine. De ce gandesc asa? Ei bine, tu stand in casa toata copilaria ta, te trezesti ca ai luat bacul si ca ai terminat scoala. Dupa aia ce faci? Pur si simplu te izbesti intr-un zid care se numeste "realitate". De aici vei realiza ca nu te poti descurca in viata pentru ca esti moale, timid si nu poti sa faci nimic. Sa fiu sincer, eu nici nu m-as descurca sa iau un autobuz si sa ma duc din oras pana la tara. Singur nu pot sa fac nimic. Chiar si cand trebuie sa intru intr-un magazin nou, in care nu am mai intrat vreodata, ma simt foarte nasol si pur si simplu totul iese rau (ori ma impiedic cand intru, ori ma balbai ca un prost cand vorbesc cu vanzatoarea, ori ma bag intr-o belea). Pur si simplu aceste lucruri ma coboara.

Acum in liceu sunt ca o momaie care nu stie ce e cu el. Sunt in clasa a X a si inca ma simt ca un prost. Urmeaza sa fiu de servici pe hol si simt ca nu pot sa fac asta, sa comunic cu atatia oameni, sa chem profesorii din cancelare.
Nedescurcandu-ma acum ma gandesc ca in viitor voi ajunge un prost. Eu sunt eu, dar totusi sufar dupa altii care mai sunt in postura mea.

Ce puteti sa imi spuneti de asta? Cunoasteti intamplari de genu si ce s-a intamplat cu viitorul persoanei respective? Ce sfaturi mi-ati da in legutura cu asta? Multumesc celor care a-ti citit tot.

Asa eram si eu. Am un singur lucru de spus, it gets so much *** better.

Faptul ca esti antisocial, nu nesociabil, nu are nimic de a face cu nimic. Nevoia te invata. Nu trebuie sa te deschizi in fata nimanui daca nu est comfortabil cu ceea ce se intampla in jurul tau.
Dupa liceu va urma facultate, poate, daca nu un job. Mai multe. Nu ai nimic mai putin decat oricine altcineva de aici. Tupeul o sa il castigi in timp

Toti oamenii care n-au fost asa "norocosi" au ajuns ceva in viata, persoane importante. E suficient sa ai incredere in tine. Poate pare ceva banal, dar o sa vezi ca e mult mai greu de facut decat de zis.

Si eu sunt mai antisociala dar toata lumea zice ca am tupeu, plus ca eu nu sunt moale, nu ma batjocoresc popularii, etc. Gandeste-te ca nu te omoara nimeni, daca tot esti antisocial incearca sa adopti o pozitie de "bad boy". Daca iti schimbi modul de a gandi atunci iti e mai usor sa umbli in lume. Ce o sa iti faca profii daca esti de serviciu, o sa te omoare? Gandeste asa: ca nu iti pasa prea tare de ceilalti si ti se rupe de tot si te doare undeva si oricum nu te schimba ceilalti. O seara faina.

Faptul ca esti asa acum nu inseamna ca nu te poti schimba. Intr-adevar, ceea ce descrii tu suna ca o timiditate destul de mare si care iti face probleme. Totusi, este vorba numai de situatia de acum si din trecut, nu este neaparat ca si viitorul tau sa arate la fel. Este si o chestiune de obisnuinta. Poate ca pana acum nici nu a depins mare lucru de abilitatea ta sa iei un autobuz singur sau sa faci cumparaturi intr-un magazin nou. Cand esti copil sau adolescent, ii ai pe parinti langa tine de obicei si nu ai la fel e multa nevoie sa te descurci ca atunci cand esti adult, de aceea cand ceva iti vine atat de greu cum este pentru tine comunicarea cu alti oameni, esti si mai putin motivat sa faci o schimbare. Este dificil sa schimbi asa ceva, inseamna sa te fortezi la inceput sa faci ceva de care inca iti este frica. Dar sa stii ca se merita si, daca te deschizi putin, o sa vezi ca de multe ori chiar iese bine, ca multi oameni merita cunoscuti si vor sa te cunoasca. Intr-adevar, stiu cel putin un caz oarecum asemanator si persoana s-a descurcat si se descurca acum ca adult, e drept incetul cu incetul si cu rabdare si efort, nu s-a intamplat nicio minune. Pur si simplu a crescut si a ales ceva diferit.

Te poti gandi, ce anume ti-e teama ca s-ar putea intampla daca ai vorbi cu oameni, daca ai cunoaste oameni noi, daca ai incerca ceva diferit pe cont propriu? Deseori, avem temeri care de fapt sunt improbabil sa se intample. Si chiar daca iti dai un raspuns probabil sau macar posibil (de exemplu, ti-e teama ca te-ai fastaci si lipsa de experienta ar putea fi luata la misto e unii colegi care nu inteleg prin ce treci tu), intrebarea continua: si daca s-ar intampla asta, ce ti s-ar intampla? Pana la urma, odata ce cresti ca varsta vei fi si in medii cu oameni mai maturi, care nu vor reactiona la fel cand vad pe cineva diferit sau cu dificultati de comunicare. a-ti timp si continua sa incerci, sa te provoci, nu renunta. Nici nu aspira sa iti schimbi hobbyurile si sa devii un membru frecvent al cluburilor - pur si simplu, dezvolta-ti abilitatile de comunicare pentru tine, ca sa te ajute in ceea ce ai tu nevoie, acum si in viitor.

Daca totusi disconfortul tau este atat de mare incat chiar nu poti sa comunici cat de putin, oricat ai incerca, sau daca simti nevoia unui suport in plus, poti apela si la un psiholog.
Mult succes!

Cunosc mai multe persoane in situatia ta. Si eu sunt clasa a X-a si trebuie sa iti spun ca gresesti in legatura cu ceva. Adolescentii nu se impart numai in aceste 2 categorii. Inca mai exista persoane care nu se imbata la fiecare iesire cu prietenii, care nu fumeaza la fiecare colt de strada si care nu isi petrec fiecare noapte in club si care nu sunt nici antisociali (stau numai in casa, nu au prieteni etc). Trebuie doar sa iti gasesti prietenii potriviti si te asigur ca sunt multe persoane ca tine. Liceul nu e cea mai buna perioada a vietii asta e clar...

Uite ceti zic du-te fa-ti prieteni buni care ai incredere in ei prezentativa familiile si du-te macar cu parinti intr-un club du-te prin parc la sala gasesteti prieteni si fete nu sta in casa mai dal in masa de calculator ca tiai luat toata copilaria cu el eu am 14 ani si ma duc prin cluburi cu fratele meu mai mare nu beau nu fumez si el la fel fratele meu are un nume in orasul care sunt eu este in top la cei mai buni la respect si altele

Din ce am citit se pare ca suferi de fobie sociala (si eu sufar ) 1 pe 3 din populatia globului sufera. Cred ca nu trebuie sa fi ingrijorat cu privire la viitor, daca esti un pic optimist vei trece peste toate. Copii care tu ii numesti sociabili probabil vor avea mai multe avantaje in a se face placuti, dar nu vor avea niciodata ce ai tu. Tu poate esti mai timid, dar nu conteaza, deoarece oamenii care se vindeca de fobia lor sociala devin mai puternici ca restul care au trecut printr-o asemenea experienta.

Trebuie sa ai incredere in tine, pana la urma toti suntem oameni, ca si tine si nu trebuie sa iti fie frica sau rusine sa interactionezi cu lumea, ai nevoie de prieteni, cu care sa iesi fiind baiat poti intra mai usor intr-un grup de prieteni, cu fetele e mai greu sunt mai rautacioase. dar bineinteles sa nu fii luat peste picior de ei sau folosit! atunci mai bine stai singur. Asigura-te ca ei vor o prietenie cu tine. Ai mai multa incredere in tine, fa-ti o prietena de exemplu cu ea mai iesi, mai discuti trebuie sa inveti sa traiesti si eu stau mult in fata pc-ului dar totusi ies, ies cu prietenii imi place sa rad mult iar dupa ce fac o iesire si m-am simtit bine consider ca am avut o zi frumoasa fara sa stau in fata calculatorului. Tu alegi sa fii asa cand poti deveni prieten cu toata lumea sau cel putin amic, e bine sa iesi din casa chiar daca nu mergi la discoteci/cluburi nici mie nu imi plac, dar o mica iesire in oras la un suc, la un pub elegant ceva, la scoala incearca sa vorbesti cu colegii, apropie-te de ei . Nu e greu sa-ti faci prieteni, trebuie doar sa vrei. Dar atentie, fa-ti niste prieteni care ies si ei din casa nu care stau si ei toata ziua la pc ca atunci nu prea rezolvi multe. Printr-un prieten care te scoate in oras reusesti sa socializezi. Mult noroc, nu-ti risipi tineretea in faca pc-ului doar pentru ca esti timid, timiditatea trece daca iesi mai mult in lume. Sper sa tii cont de sfaturile mele. Noroc.

Prietene,sa-ti dau o veste buna, eu, ca si tine, ca si 1 sfert din populatia globului, avem fobie sociala.Vestea buna e ca fobia sociala se poate trata prin psihoterapie.Stiu cat de greu iti este,crede-ma ca si eu ma simt fix la fel ca tine,ma simt singur,ieri m-am certat cu mama,singura persoana care m-a ascultat vreodata,mi-a spus ca sunt un salbatic,chiar de ziua mea,pentru ca sora mea a facut o petrecere de ziua noastra,ea fiind mai sociabila decat mine,m-a invitat sa stau cu prietenii ei,iar eu am refuzat si,pe deasupra am plans aproape toata ziua pentru ca, ai ei colegi i-au spus sa merg si eu acolo, sa ma distrez, iar eu am refuzat, asta am facut in decursul a 4 ani, de fiecare data, de ziua mea.Adevarul este ca lupta cu timiditatea este una aprinsa, e greu, dar-pentru ca exista un dar-NU este imposibila.Sunt multi in situatia ta,de altfel si in a mea,dovada sunt mesajele de incurajare a oamenilor ce sunt sau au fost ca tine, unii dintre ei au reusit, altii inca se lupta, asta pentru ca inca nu s-au izbit de viata de unul singur, fara parintii langa ei.Am citit intr-o carte de dezvoltare personala ceva ce imi da foarte mare incredere pentru viitor:"problemele sunt trecatoare" si din cate am aflat eu despre viata asa este.Eu am fost un tip sociabil, mai apoi am devenit insociabil de circa 4 ani, totusi la fel de bine pot deveni iar sociabil.Intelegi ce spun? Keep calm, nu te mai stresa, stresul te va imbolnavi si nu cred ca vrei asta.Eu iti recomand un lucru ce te va ajuta sa te exprimi cum iti doresti, am inteles ca esti in clasa a 10 deci, mai ai timp destul sa te apuci de citit.Citeste,citeste,citesti si ii vei ingropa pe rand pe toti din vorbe,ca in melodia celor de la Parazitii-Instigare la cultura.O stii? Ce pot sa zic prieteni,tu lasa timpul sa treaca si vei vedea ca totul va trece de la sine,eu sper ca in cazul meu asa va fi.Tu trebuie doar sa incerci sa te schimbi,pas cu pas,iar primul pas catre schimbare este mersul la psihoterapeut. Tine minte,un maraton de o suta de kilometri incepe cu primul pas,iar primul pas pe care trebuie sa-l faci tu e sa ceri ajutorul cuiva. Daca vrei sa mai vorbim despre asta, te voi asculta cu placere, asta daca bineintels imi vei da adresa ta de fb, bafta prietene si nu uita ca nu esti singurul, o sa fie bine! Succes!

Sal din cate am vazut mai sus/jos am inteles ceva...
Cei sociabili sunt de fapt nesociabili, ei se dau mari pentru a putea primi atentie etc... si faptul ca fumeaza si ca se imbata e ceva rau datorita copilariiei care au avut-o... diverse motive. Adica ei nu vror sa arate lumi cine sunt cu adevarat si vror sa arate partea care nu exista din ei (partea rea)
Cei nesociabili sunt de fapt cei mai sociabili deoarece ei sunt singuri care spun in fata ceea ce gandesc cum ai spus si tu in intreabarea ta.
Si eu nu ma descurc la multe nu stiu sa citesc rapid si corect in aceelasi timp... sau sa scriu correct din cauza celor "sociabili", ei se dau mari cu orice...
cei "nesociablili" sunt mai deschisi si mult mai "sociabili" si mai intelegatori, ati vazut cate se intampla, cu crimele, drogurile etc... din cauza celor "sogiabili" din cauza lor noi cei "nesociabili" suntem intr-o lumina proasta., adulti dau vina pe noi ca "Stai prea mult la pc mai iesi dracu afar " "Dormi prea mult mai iesi dracu afar" in fine v-ati prins voi
Parinti zic despre cei "sociabili" ca ei nu au nici o vina ca ei sunt modele, crimele si ca noi cei "nesociabili" le provocam ca vedem tot felul de prosti pe net... etc...
In principiu (nu stiu sa ma exprim deloc ) cei sociabili sunt de fapt nesogiabili ca nu stiu sa se exprime...
si cei "nesogiabili" sunt de fapt sogiabili, ei arata partea adevarata din ei si nu le e frica sa arate lumi cine sunt cu adevarat, lumea virtuala este lumea celor "nesogiabili" (tehnic vorbind) deoarece ne putem exprima liberi... in fata la oricine...
Daca este vreun parinte care citeste aceest lucru, as citeasca cu atentia ce scriu mai jos
"Voi parinti ziceti ca e bine sa iesim afara sa stam departe de lumea virtuala (care nu are nici un pericol fata de cea reala), daca iesim afara vezi multe lucruri nepozitive, cum ar fi copi de 10 ani care fumeaza cate un pachiet de tigari pe zi (am cativa prieteni care fac asta de la 10 ani)
Se duc sa se inbete, sa se drogheze (majoritatea), voi parinti credeti ca asta e bine sa iesim afar si sa facem ceea ce e mai sus, la pc ce putem pati rau in afara "sa te enervezi" bine e adevarat ca e bine sa iesi afar si sa te plimbi etc, dar sa nu te bagi in seama cu alti oameni care fumeaza etc. e bine sa te duci la sala (daca stai toata ziua la pc) nu patesti nimic rau, platesti un instructor te ajuta cu antrenamentu etc, te face dur pe dinafara si prdinauntru (atentie puteti deveni foarte rai daca abuzati de unele lucruri)
deci (DRAGI PARINTI) ganditi-va vreti sa aveti un copil care iese afara si se drgheaza sau alte prosti s-au vreti un copil care sa stea langa dumneavoastra sa va ajute la treburi etc. (ca sta la pc nu face nimic rau in afara ca, consuma curent )e mai bine sa stea in casa si departe de orice probleme (dar sa iese si afar la sala etc.) decat sa fie unu din ala sa stea prin cluburi etc...
Vazurati la raspunsu de mai sus/jos a raspuns cu "pfff mi-e lene sa citesc" ala face parte din prima grupa pe care ai enumerato... aia sunt lenesi dar le place distractia, noi paremi lenes dar suntem foarte muncitori, si bine crescuti in fata pc, adevaru este ca daca am petrece mai mult timp la sala si sa mancam ceva sanatos nu vom avea probleme in viata datorita experientei din jocuri etc...

Hey! Se pare ca esti prea timid, trebuie sa faci ceva in privinta asta...trebuie sa faci cumva sa prinzi curaj. Uite..si eu am fost asa ca tine,eram asa de timida ca daca cineva ma intreba ceva,nu puteam sa-i raspund ca ma balbaiam si roseam,transpiram,chestii de astea. Toate astea s-au intamplat pana cand intr-o zi m-am hotarat sa pun STOP timiditatii. Deci,tu trebuie sa fii tu,sa stii ca toata lumea greseste, sa iti asumi anumite responsabilitati, si daca gresesti, nu e nimic. A gresi e omeneste. Incearca mai intai sa-ti gasesti un prieten, dupa aia 2-3 si asa pana ajungi la un numar mare de prieteni. Prinde curaj si nu lasa sa te jigneasca ceea ce zic altii despre tine, caci in fond lumea te va critica fie ca esti timid, fie ca nu. Bafta in continuare!

Salutare, din pacate nu cunosc persoane de genul acesta dar si eu am aceasta 'problema' in preajma unor locuri noi ma emotionez ca sfat ar trebuie sa-ti gasesti un prieten cu care sa poti vorbi liber chiar si prin intermediul calculatorului nu neaparat fata in fata; sper ca acest sfat ti-a fost de ajutor. daca vrei sa mai vorbim lasa o adresa de facebook si vedem.si lasa te rog un comm

Pfff mi-e lene sa citesc.