Bun, deci mai dezbătând viața cu draga mea PufulețiGratis, care apropo tot e pe aici chiar dacă nu e pe aici și vă salută, din discuțiile noastre filosofice și pline de analiză, eu i-am spus niște chestii și ea altele și mă gândeam la ele.
1. Lumea/psihologia/societatea actuală blamează foarte mult "zona de confort" chiar izolarea, daaar societatea/lumea a fost cea care a făcut societatea de azi, în așa măsură încât fără să vrei te condamnă sau măcar împinge la "zona de confort" și chiar o lene cruntă. Totul e automatizat, au luat naștere noi joburi care în trecut nu existau, precum curieratul și atunci nu mai e nevoie să ieși în mulțimi să cumperi, chiar shopul online, chiar forma lui faimosul easy-box, unde acolo nici nu mai e nevoie să interacționezi nici măcar 5 secunde cu mister curier. După pandemie am văzut că a luat naștere chiar ideea de a fi propriul tău casier și interacțiunea până și cu un potențial vânzător s-a dus dracu. Și e abia începutul, unei ere care susține că vrea să fie și mai automatizată de atât și chiar robotizată. Păi dacă societatea acuză că e grav a fi "în lumea ta și zona de confort" de ce tot societatea a încurajat la așa ceva? Cred că de fapt întrebarea care mă măcina aici, nu ar fi tot un paradox aici?
2. Lumea/psihologia/societatea promovează "comunicarea/socializarea /și oleacă tot treaba asta cu ieșitul din zona de confort", ba chiar te acuză că ești diferit, dar nimeni nu mai caută autenticitatea și relațiile profunde și observ că nimeni n-ar mai promova și treaba asta, dar apoi toți se plâng și chiar se lovesc de ideea "lumea e rea/falsă/bârfitoare". Mă gândeam, dacă alergăm după ceea ce promovează societatea, adică cantitatea interumană și nu calitatea interumană, să da, să ajungem să fim dezamăgiți mai des și mai mult?
3. Tinzi să fii mai motivat atunci când ești cu altcineva, poate un amic, decât atunci când faci totul singur?
4. Credeți că o femeie singură/un bărbat singur după o anumită vârstă, care are amici căsătoriți sau ar dori să se împrietenească și cu oameni căsătoriți, oricât de virtuos ar părea ea/el, poate deveni un pericol pentru o gașcă de amici căsătoriți? Nu la nivel conștient ci mai mult la nivel inconștient, credeți că celibatarii pot fi văzuți ciudați după o vârstă, deoarece de fapt, inconștient cuplurile căsătorite îi consideră niște ispite? Poate de aici ideea că oamenii singuri sunt văzuți cu ochi tulburi după o vreme? Mă repet, nu prea contează conștient, că el sau ea are/nu are un tipar anume de frumusețe sau de criterii, ci pur și simplu la nivel inconștient, un om singur să pară periculos și chiar lipsit de un angajament real, astfel incoștient să spună unui cuplu căsătorit "ăla/aia nu și-a luat angajament, e neserios și poate chiar dornic/ă de înșelat"?
5.Credeți că femeile care se căsătoresc cu bărbați care deja sunt tați, atunci când acestea intră în familia lui, ele concurează cu copilul vitreg pentru atenția tatălui/bărbatului?
6. Ați simțit vreodată "ironia sorții" că parcă oamenilor (din n motive, nu judecăm) care nu au un statut financiar ok sau măcar o educație bunicică le e dat să facă mai mulți copiii și chiar să nu poată avea grijă acești părinți sau mame de ei și uneori chiar să-i arunce la gunoi, pe când alți oameni sau chiar femei care sunt culți/e, cu situație financiară bună și chiar o educație înaltă (la fel din n motive) soarta să nu le dea parte de copiii sau chiar ei să nu-și dorească să procreeze?
Ordonare:
După relevanţă
Discriminezi persoane cu adhd, murim de plictiseala pana te cimitim, ajungi la final uitam ce am citit.
Răspunde
Răspunde 
1. Nici un paradox. Mereu au existat alternative. Poti fi un porc gras sau te poti intretine cit sa fii un Adonis. Ambele mult mai usor ca acum 100-200-500 de ani. Depinde doar de tine.
2. Sa nu amestecam cantitatea cu nevoia de interactiune pentru a fi pe linia de plutire psihic. Eu sunt constient ca sunt looney tunes, nu am nici o problema cu asta, MI SE RUPE de parerea altora. Si in unele contexte (business, deh) pot sa par "normal" dupa cum o cere situatia.
3. Din pacate da. La fel cum ma pot si auto-motiva sa fac chestii singure la care altii tot gasesc scuze sa nu faca, cum ar fi mersul la un concert sau iesitul la plimbare.
4. Prostii. Depinde de oamenii in cauza.
5. Again, depinde de oamenii in cauza. Ambii stiu de dinainte in ce se baga.
6. Cacat soarta. Lipsa educatiei, lipsa unei minime culturi a mersului la medic. Plus normalitatea ca poti sa ai grija de 1-2 copiii si sa ii protejezi, nu sa faci 7-8 ca mai moare cate unul, si ai nevoie de multi ca sa munceasca ca niste sclavi.
1. Societatea a dus la ceea ce suntem azi, adica niște oameni mult mai singuri ca în trecut. În trecut se trăia într o casa câte doua trei familii, la tara, se cunoșteau toți, se ajutau, dar era și un disconfort, apăreau conflicte, dar lăsând filozofia pe tema asta, omul nu e ființă solitara, are nevoie de socializare de integrare în societate pentru un psihic sănătos. De aceea mulți se duc în baruri, sau în alte locuri de gebul pentru a face parte dintr un grup. 2. Contează calitate nu cantitatea, satisfacția ți o da o comunicare autentica și împărtășită. 3. Nu neapărat, cu un amic poate fi mai distractiv sau nu. Motivația ți o da lucrul respectiv pentru care depui efortul în sine. 4. Eu nu cred ca societatea mai judeca atât de mult astfel de lucruri, și poate ca au și dreptate cumva. Sunt persoane care rămân necăsătoriți fiindcă nu sunt la fel de " serioși" ca ceilalți, nu simt ca și au găsit perechea, au anumite vicii, defecte de comportament, poate prea pretențioși, dar sunt și aceea pentru care pur și simplu nu a fost sa fie. Cred ca părerile lor sunt împărțite. Eu dacă vad oameni singuri la o anumita vârsta ma gândesc ca nu au avut norocul sau șansa să întâlnească pe cineva cu care sa fie fericiți. 5 nu cred asta, eu as iubi acei copii dacă as iubi bărbatul. 6. Întotdeauna oamenii simpli, săraci, needucați vor face mulți copii, oamenii educați, cu statut financiar bun tind sa facă putini copii sau chiar deloc. Copii fac oamenii care nu sunt fericiți doar cu ei înșiși care au lipsuri sau goluri. Un om ocupat cu o viata plăcută nu mai simte nevoia sa aibă copii.
1. E o conceptie gresita aici in legatura cu zona de confort. Zona de confort nu este deloc daunatoare. Dimpotriva. Daunator este sa nu o extinzi. Asta trebuie sa faci. Sa iti extinzi zona de confort ca sa nu te mai afecteze nimic.
4. Credeți că o femeie singură/un bărbat singur după o anumită vârstă, care are amici căsătoriți sau ar dori să se împrietenească și cu oameni căsătoriți, oricât de virtuos ar părea ea/el, poate deveni un pericol pentru o gașcă de amici căsătoriți?
- Nu. Daca vorbim despre niste oameni maturi iar acea persoana nu provoaca rahat in mod voit.
5.Credeți că femeile care se căsătoresc cu bărbați care deja sunt tați, atunci când acestea intră în familia lui, ele concurează cu copilul vitreg pentru atenția tatălui/bărbatului?
- Din nou, as zice ca cineva care a ajuns la varsta maritisului este suficient de matura incat sa nu fie geloasa pe UN COPIL pentru atentia pe care o primeste, atentie de care are nevoie pentru a deveni un om cu toate tiglele pe casa.
6. Nu e o ironie, e normalitate. Valabil in orice stat, natiune, popor. Cand toata activitatea ta neuronala se reduce doar la Maruta si stirile de la ora 5, ce dracu sa si faci toata ziua?
La 6, chiar nu pricep la ce te referi. Ce treabă are ceea ce faci și Măruță cu întrebarea mea? Și chiar am observat treburile astea. Că oamenii săraci sunt mai axați pe procreere sau din needucație nu se gândesc că dacă te duci pe nu știu unde și faci nu știu ce vei face copii, evident că nici resurse nu au pentru măcar prevenție. Iar oamenii culți, mai ales cei care au și alte scopuri decât familia, nu mai vor parcă nici să-și întemeieze o familie, dar nici să procreeze. Acum nu generalizez treburile astea, dar parcă acolo deep, undeva cineva râde de noi și face să fie așa. Pe ăia săraci și proști îi lasă parcă așa la voia întâmplării să se înmulțească și astfel să înmulțească și orfelinatele și unii bogați sau care par la prima vedere normali, chiar educați și plini de informații sau de cultură, parcă li se dă ori o traumă ori ceva de nu mai vor să procreeze, unii nici să-și întemeieze măcar o familie. Și deși nu susțin că aș fi cea mai cultă, aici mă încadrez și eu. Nu mă prea încântă a avea o familie, mi se pare greu, chiar și ideea de a face un copil mă înspăimântă, deci cumva mie destinul mi-a dat să ajung la concluzia că vreau să rămân în singurătate, dar altele care nu au nici 8 clase, fac copii mulți, și după ori nu-i cresc exemplar, de nota 10, exe.plu viu, ca unii dintre elevii mei, iar în cazuri grave copiii lor ajung prin gunoaie. Cazurile semifericite rămânând poate tot cazurile în care ei ajung la orfelinate și au parte de părinți adoptivi exemplari. 
Deci, nu știu cum vezi tu din exterior, dar eu văd altfel oarecum ca om care și e băgat în ecuația asta. 
)
Aia cu soția competitivă, a susținut-o miss PufuleștiGratis așa că nu mă pronunț. Să vină ea să dezbată mai deep. )
La 4 te cred. )
1. Mă intrigi. ) Cum adică să extindem? Te referi la faptul ca să ne acceptăm faptul că suntem oameni cu zona de confort, sau că oriunde am păși și orice frici am avea să ne simțim ca acasă, în zoma de confort? )
Dacă te referi la prima, mă uimești că tu cred că ești prima persoană care susții asta. Toată lumea aproape că a înebunit cu ideea asta "să ieșim din zona de confort" ) Și psihologia o promovează foarte bine, iar societatea o preia, dar societatea tot ea a contribuit la zona asta de confort de azi. Aproape că nici nu mă mai mir când aud că altcineva mai suferă de anxietate socială. Păi, dacă de mic acum ții copilul în fața ecranului, copilul învață deja să facă cumpărături online, ba chiar și educația o fost online 2 ani, care interacțiune să mai învețe el?
6. Pai e cam cum ai spus si tu. Inteligenta vine la pachet cu prudenta si cu analiza. Daca stai si analizezi, sunt sanse mari sa gasesti tot felul de motive sa nu faci copii. Daca procesorul iti sta la 70% capacitate cand te uiti la Maruta, atunci sansele sunt destul de mari sa nu te mai gandesti la chestii si sa ii dai inainte. Deci privitul la Maruta era o metafora pentru cei "limitati" sa zicem din punct de vedere intelectual.
1. Sa extindem, adica sa extindem. Ma rog, aici e o chestie mai mult de semantica, cred ca de fapt vreau sa spun acelasi lucru ca si psihologii, dar exprimandu-ma mai precis.
Ma refer la faptul ca nu zona de confort e problema in sine. Ci faptul ca zona ta de confort e deseori prea mica. Adica te simti confortabil intr-un numar foarte mic de situatii foarte specifice, doar stand acasa, doar repetand aceleasi sarcini pe care le-ai facut de 1 milion de ori, cu frica sa incerci ceva nou. Daca iti zici f_ck it si faci un milion de chestii random, ajungi sa nu mai simti aceeasi anxietate si angoasa facand aceste lucruri noi, ergo, zona ta de confort se EXTINDE. Si asta e bine. Acolo vrei sa ajungi. La o zona de confort cat desertul Gobi. Pentru ca putem sa cadem cu totii de acord ca anxietatea si stresul nu au facut nimanui bine vreodata.
Hmm, credeam că îndrugi doar niște povești, dar explicând mai bine proștiilor (adică eu) încep să văd cu alți ochii totul și să-ți pun eticheta "smart" ) și să susțin și că îmi cam place ce spui tu aici. Mai ales aia cu zona de confort. )
1. Este interesant să observăm cum societatea modernă a evoluat și cum acest lucru a afectat modul în care oamenii interacționează și se descurcă în lume. Într-adevăr, unii ar putea argumenta că această automatizare și robotizare a vieții noastre zilnice ne-a făcut să fim mai comod și să ne limităm zona de confort. Aceste tehnologii și inovații au fost create pentru a ne ajuta și a ne face viața mai ușoară, nu pentru a ne face mai leneși sau mai izolați. Ar trebui să găsim un echilibru între a utiliza aceste tehnologii și a ne menține conectați și implicați în lumea din jurul nostru.
2. Ar trebui găsim un echilibru între socializare și relații autentice și profunde. Deși comunicarea și ieșirea din zona de confort pot fi benefice, este important să fim noi înșine și să ne concentrăm pe relații cu adevărat semnificative. Este adevărat că lumea poate fi rea și falsă, dar putem găsi oameni autentici și relații profunde dacă căutăm cu atenție și suntem sinceri cu noi înșine și cu ceilalți.
In societatea de azi poti sa faci fix ce vrea cucul tau, atata vreme cat nu te bagi in treaba altora. In trecut au fost niste vremuri crunte, in care nici paine nu era pentru oamenii de rand, erau doaar niste mizerii care azi nici la porci nu se dau. Tu si cu prietena ta Pufuleti sunteti doi experti in a discuta cu dosul Mergeti si socializati, nu va opreste nimeni. Nu am sa stau eu la rand ca proasta ca sa socializeze niste incompetenti ca voi. Scuze de expresii, ma cam seaca filosofii de genul! As putea sa nu raspund, e drept, dar cineva tot trebuie sa va zica pana la urma.
Nu mai stiu celelalte puncte. Era unul cu o gagica intr-un grup de prieteni. Chiar crezi ca gagica aia va dezbina sau voi o faceti ca sunteti prosti?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
