Credeți că se va ajunge vreodată ca întreaga societate să îmbrățișeze principiul acesta minunat "toți pentru unul"? Dacă s-a văzut că experimentul - saitul acesta zic - dă rezultate, să se molipsească toată societatea.În fiecare om sentimentul predominant să fie empatia, cam cum e aici. Dacă are unul o problemă, zece să sară să-l ajute. Dacă nu se simte bine careva, doctorul din zonă să fie primul la ușa lui: "Ce ai, dragul meu, ți-e rău? Uite ia asta, încearcă asta. Dacă nu-ți trece, cheamă-mă că vin". Pe stradă, oamenii numai zâmbet. Să poarte chiar flori în păr, simbol al păcii și iubirii. În special violete; cam asta e floarea care simbolizează cel mai bine o persoană stând 24 de ore pe baricade, gata să ajute; una care, nici nu deschide bine omul gura, că ea e deja prezentă cu sfatul.
Dar, să nu divaghez. Să se extindă princincipiul ăsta la nivelul societății. S-ar putea?
Cu florile în păr nu e o glumă. Chiar s-au purtat cândva prin secolul trecut la San Francisco, ca simbol al păcii și iubirii.
https://www.youtube.com/watch?v=X1tnpLs1lns
Ordonare:
După relevanţă
Pare ca pe masura ce decenii si secole trec ne adancim din ce in ce in iluzia compasiunii neconditionate. Tu, care esti bun la istorie, ar trebui sa constati cel mai bine diferenta dintre cine obisnuiam sa fim si cine suntem astazi.
Presupunand ca acesta "evolutie" va continua, nu este greu sa facem predictii despre viitor.
Lucrurile pe care le facem... zi de zi... in ochii posteritatii vom fi niste barbari.
"Nu stiau mai bine." se va spune. Este lucrul pe care il gandim si noi atunci cand auzim modul in care Attila stergea cu buretele orase intregi.
Avem tendinta sa uitam ca moralitatea este un spatiu relativ, guvernat de legi pur arbitrare. Este foarte naiv sa crezi ca poti ocupa o pozitie de superioritate in acest spatiu.
RăspundeNu știu la ce nivel ne aflăm în prezent la capitolul compasiune. Dacă mă uit, de exemplu, la conflictul Israel-Hamas de acum, nu văd nici urmă de compasiune acolo. Bine ai zis, e o iluzie pe care ne-o facem crezând că pe măsură ce trece timpul devenim tot mai umani.
Răspunde
"Bine ai zis, e o iluzie pe care ne-o facem crezând că pe măsură ce trece timpul devenim tot mai umani."
Nu la asta ma refeream.
Da, am recitit. E vorba de compasiune "necondiționată". Acest ultim cuvânt face diferența.
"se va ajunge vreodată ca întreaga societate să îmbrățișeze principiul acesta minunat "toți pentru unul"?"
Să sperăm că nevăr-evăr... dar după cum ințeleg, tu plângi după comunism
E imposibil asa ceva! Numai in rai se intampla asta. dar e un vis frumos... 
Si apropo: nici aici nu toti sunt binevoitori, unii cred ca-i un concurs altii fac pe desteptii macar aici daca in viata reala nu sunt recunoscuti asa... altii sunt aici de plictiseala si curiozitate, de plictiseala sunt si eu aici dar imi place si sa ajut daca pot! si lista mai poate continua!
Nu cred.Și nici nu ar fi chiar ok, dacă te ajută toată lumea când ai o problemă ok, dar ce se întâmplă când vrei să faci ceva ce pentru unii pare rău, i-ar deranja în anumite măsuri? Cum poți ști atunci pe cine să ajuți și pe cine nu, când cineva va fi rănit din treaba asta?
Trebuie să existe limite până unde să meargă acest ajutor, dar în principiu o mai mare empatie din partea oamenilor și mai multă atenție pe a face bine și nu rău este o idee de pus în aplicare de către toată lumea.
Zice că învățătoarea i-a întrebat pe copii, la revenirea la școală, ce fapte bune au făcut ei în timpul vacanței. Au spus fiecare cum au ajutat pe părinți la una, alta. Bulă zice și el că a ajutat pe o bătrânică să treacă strada. Învățătoarea îl laudă: "Bravo, frumos! Și ea ce a zis?" "Păi, se zbătea și țipa că ea nu vrea să traverseze". 
)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
