Dacă ai putea deveni imortal și nimic nu te-ar putea ucide, nici tu însuți nu te-ai putea sinucide și ai trăi pentru eternitate ai face-o?
Ce te-ar determina să iei această decizie? Cum crezi că ar arăta viața ta după aceea?

Viata mea ar arata tare naspa, daca as ramane singurul om pe Pamant.
Ar trebui sa fac singur absolut orice si n-as avea nici un ajutor (fizic sau sufletesc).
Daca esti incarcerat, atunci macar stii ca vine cineva din cand in cand, sa-ti aduca apa sau mancare. Daca as ramane de unul singur, atunci NIMENI n-ar mai veni la mine.

Te-ai sinucide înainte de naștere daca ai știi in ce iad ai intrat, deși existenta este o suferința absurda fără nici un rost, scop, ori crezi in basme ori ramai realist dar accepți absurdul.

Ce alegi?

Ca ființe care caută sens într-o lume fără sens, oamenii au trei moduri de a rezolva dilema.The Sickness Unto Death (1849) și Myth of Sisyphus (1942), respectiv:

Sinuciderea (sau „scăparea existenței"): o soluție în care o persoană își termină propria viață. Atât Kierkegaard, cât și Camus resping viabilitatea acestei opțiuni. Camus afirmă că nu contravine Absurdului. Mai degrabă, în actul de a pune capăt existenței cuiva, existența cuiva devine doar mai absurdă.
Credința religioasă, spirituală sau abstractă într-un tărâm transcendent, ființă sau idee: o soluție în care se crede în existența unei realități care este dincolo de Absurd și, ca atare, are sens. Kierkegaard a afirmat că o credință în orice lucru dincolo de Absurd necesită un „salt" religios irațional, dar poate necesar, în intangibil și nedemonstrabil empiric (denumit acum în mod obișnuit „ salt de credință "). Cu toate acestea, Camus a considerat această soluție, și altele, ca „sinucidere filosofică".
Acceptarea absurdului: o soluție în care cineva acceptă absurdul și continuă să trăiască în ciuda acestuia. Camus a aprobat această soluție, crezând că acceptând Absurdul, se poate atinge cea mai mare măsură a libertății. Recunoscând nici o constrângere morală religioasă sau de altă natură și rebelându-se împotriva Absurdului (prin crearea sensurilor), acceptând în același timp ca de neoprit, s-ar putea găsi mulțumire prin sensul personal tranzitoriu construit în proces. Kierkegaard, pe de altă parte, a considerat această soluție ca fiind o „nebunie demonică": „ El se supără mai ales la gândul că eternitatea ar putea să-i ia în cap să-i ia mizeria! " [5]

Probabil ca da.

Nu stiu cum ar arata, nici nu ar mai conta

Dacă nu aș deveni porcușor de Guineea pentru guvernul american și aș putea trăi în pace cu destulă libertate, da. Aș trăi doar pe baza de ajutor la stat (sau poate un job ușor pentru care să lucrez puțin) să îmi plătesc doar curentul și internetul + mentenanța dispozitivelor din când în când și aș mânca foarte rar.
Aș putea să mă joc o grămadă tot ce vreau și să învăț tot felul de lucruri, să văd cum evoluează viitorul.
Singurul lucru ar fi că aș rămâne mereu singur. Nu știu dacă aș avea tăria psihică necesară și dacă aș regreta. Ar mai fi problema că aș putea rămâne ultimul om viu. Asta nu aș vrea. Deci cred că aș accepta până când ar muri orice formă de viață. Poate prin minune o să am dispozitive la îndemână prin care să creez viață sau poate inteligența artificială ar fi atât de avansată încât ar fi confundabilă cu un număr imens de forme de viață.

Nu cred ca as vrea sa traiesc cat lumea.Sa traiesc toate calamintatile, bolile si dezastrele ce vor veni cu ani.Sau sa vad oameni murind in jurul meu, sa am doar pierderi si suferinta.

Da, ideea de a putea face orce fara sa mori e tentantă, dar nu sa trăiești cat lumea.

Nu-mi place să gândesc fictiv, dar dacă ar fi să aleg, aș alege să rămân normal.

Cum ar fi sa fii nemuritor, pamantul sa fie dezintegrat de vreun eveniment cosmic, si sa plutesti singur prin spatiu o eternitate fara nimic de jur imprejur pe o raza de 10 milioane de ani-lumina?

Daca asta ar include si lipsa durerii fizice si fara nicio mutilare, atunci ma bag .

Ce rost mai are viața, daca nu exista moartea, care sa te impinga sa te bucuri de ea si s-o traiesti la maxim?
Ce e mai pretios: aurul, care este consumabil; sau ceva care pur si simplu nu se termina?
Intr-un infinit ai timp sa faci un infinit de lucruri. Te plictisesti la un moment dat. Si vei fi blocat intr-o bucla interminabila, prea complexa pentru a fi inteleasa de mintea umană.
Daca ar fi sa aleg intre a trai la infinit fara sa pot muri si a muri inevitabil in secunda asta, as alege varianta a doua.

Nope, ar fi o cale singuratica pe care nu vreau sa o indur.

Da, as face-o. As încerca să devin președinte sau ceva.

Bună. Eu sincer nu îmi doresc sa fiu imortal deoarece ar trebui sa îndur moartea tuturor persoanelor dragi. Da, ar fi super sa ai viata eterna, dar dacă ești singurul cu acesta putere nu vei putea rezista singurătății.