De ce oamenii homofobi nu se gandesc ca poate un cuplu de gay sunt parinti mai parinti decat un cuplu de heterosexuali? De ce nu se gandesc ca sunt destui parinti hetero care-si bat copiii, isi urasc copiii, ii vand, si alte cazuri nefericite, si ca un cuplu de gay care adopta un copil ii fac un bine, si ii ofera o casa si o familie buna si primitoare? desigur, nu cunosc toate cazurile de cupluri gay, nu am intrat in casa lor sa vad cum e, dar e vorba aici de repulsia fata de cuplurile gay care adopta un copil, pe care eu si alti oameni intregi la cap (deschisi, open-minded) nu o inteleg.

pe internet, la stiri, vad cazuri nefericite de abuzuri si cazuri nasoale numai de la familiile cu parinti hetero, cred ca nu am auzit niciodata de un astfel de caz venit de la o familie cu un cuplu de gay.

Si de ce nu incercam sa schimbam asta? Homofobia poate fi vindecata, mai ales ca noua generatie este mai open-minded decat cea trecuta. Uita-te la mine, de exemplu. Am fost crescut intr-o familie ultra-religioasa, homofoba si rasista, unde am fost indoctrinat de catre parintii mei insa am reusit sa scap din lanturile in care am fost incatusat, de unul singur. Imagineaza-ti ce s-ar intampla daca acceptarea minoritatilor ar fi promovata la scara larga. Modul de gandire al multor persoane s-ar schimba. Desigur, puterea indoctrinarii e incredibila, insa orice este posibil.

Revenind la idea ta, tu zici ca un copil cu niste parinti homosexuali ar fi respins de catre toata lumea, insa nu ai luat in considerare ce s-ar intampla daca ar ramane fara parinti. Nu crezi ca niste parinti buni, iubitori si in acelasi timp ''open-minded'' ar avea un impact pozitiv in viata unui astfel de copil? Eu cred ca da. In plus, nu cred ca tipul de copii de care dai tu exemplu ar constitui un grup bun de prieteni pentru el. Desigur, faza cu discriminarea se aplica doar in Romania (si in tarile homofobe, care, saracele, sunt vai de ele). Daca vorbim de tari mai dezvoltate, atunci nici nu se pune problema, dat fiind ca acei oameni sunt suficient de inaintati incat sa inteleaga un lucru atat de elementar ca acceptarea (mai ales cand vine vorba doar de dragoste).

Concluzia ar fi ca nu ar trebui sa interzicem casatoriile intre persoanele de acelasi sex, ci sa interzicem homofobia!

Eu sunt de parere ca este strict vorba de procente. Cuplurile gay sunt totusi o minoritate, de aceea exista mai putine abuzuri in randul lor.

Am 2 prietene lesbi si sunt foarte de treaba, insa despre copii, una din ele spune ca la un moment dat ar intemeia o familie cu un barbat (sau SI cu un barbat), iar cealalta nu suporta copiii si nu isi doreste copii.

De gay m-am ferit pentru ca sunt barbat, si am fost abordat de barbati gay mai multe ori, inclusiv de un cunoscut, cu toate ca mi-am facut clara preferinta sexuala de la inceput. Asa ca nu cunosc parerea vreunui barbat gay cu privire la copii si nu pot comenta.

Problemele care se pun sunt in principal de ordin moral, deoarece orice fiinta de varsta frageda intelege ca "normal" ceea ce vede in jurul lui la persoanele pe langa care sta cel mai mult, aceste lucruri si intamplari pe care le vede in copilarie avand cel mai mare efect asupra dezvoltarii personale ca om si membru al societatii. Cred ca un copil crescut intr-o familie gay va deveni ori gay, ori complet homofob.

Si nu in ultimul rand, un copil se naste dintr-o relatie sexuala intre un barbat si o femeie. Nu functioneaza altfel. Atunci, cine sa-l creasca decat un barbat si o femeie?

Eu intotdeauna m-am intrebat ce ii determina pe oameni sa fie atat de convinsi ca ei detin raspunsul corect intr-o astfel de situatie. Aici nu mai vorbim despre o greseala, vorbim despre viata cuiva. Luand o decizie pentru o persoana aflata intr-o astfel de situatie, ii influentezi intreaga existenta.

Nu mai exista o solutie corecta atunci cand ai ajuns la acel moment in care trebuie sa alegi pentru un copil sa fie crescut de un cuplu homosexual sau o casa de copii. Deja totul a fost gresit, din moment ce s-a ajuns tocmai acolo, iar acum ai de ales intre doua rele. Voi explica de ce.

Intr-o casa de copii se intampla lucruri ingrozitoare. Nu vorbesc de lipsa de afectiune si incurajari, vorbesc despre violuri, batai si orice alte chinuri prin care copiii sunt obligati sa treaca. Casele de copii sunt niste mici puscarii care fura inocenta si aproape toate sansele unui copil de a se dezvolta intr-un adult functional.

A doua optiune, un cuplu gay, pare ceva mai acceptabila la prima vedere. Dar pare asa doar pentru ca traumele nu se vor mai dezvolta la nivel fizic. Cu toate astea am fost si noi copii si stim cat de cruzi pot fi copiii fara sa realizeze asta. Imagineaza-ti ce viata va avea un copil cand colegii si prietenii sai vor stii ca parintii sai se numesc Ion si Vasile. Copilaria lui va fi un calvar. Si apoi trebuie luat in considerare si faptul ca orice copil vede modele in proprii parinti. Plecand de la asta totul este posibil, sa ajunga sa-si urasca parintii in adolescenta, pentru ca ii va considera vinovati pentru ce i s-a intamplat lui, sa aiba foarte multe complexe la maturitate sau poate chiar sa aleaga homosexualitatea din cauza parintilor. Iar aici vorbim despre un cuplu ideal de ghei, care se vor purta cu copilul lor exact ca niste parinti normali. Nici nu vreau sa ma gandesc ce sa va intampla daca respectivii dosniaci vor avea apucaturile unor dive purtatoare de testicule, ca mai sunt si destui d-astia.

Eu sunt destul de neprost incat sa spun cu mana pe inima ca habar nu am care ar fi alegerea corecta. Prea multe nuante, prea multe lucruri care pot merge rau, vad numai riscuri in ambele alternative. Momentul in care spui raspicat ca tu stii cum ar trebui sa-si inceapa o alta fiinta umana viata pe acest pamant, pentru ca mai apoi sa oferi una dintre cele doua alternative, e momentul in care ai devenit mai ignorant fara sa realizezi asta.

Crede-ma ca toata bataia, ura si alte lucruri de genul, sunt parfum pe langa a avea un asemenea cuplu ca parinti.

Like!

Nu am fost nici violat si nici nu am avut ca si parinti, un cuplu de ghei. Asa ca imi este imposibil sa aleg intre cele doua. Si daca mi s-ar fi intamplat tot mi-ar fi fost imposibil sa fac alegerea asta pentru altcineva din moment ce sunt constient ca nu percepem cu totii exact la fel viata. Ce mie mi se poate parea suportabil pentru altcineva va fi sfarsit de drum. Si doar pentru ca eu nu pot trece peste anumite lucruri, nu inseamna ca nu sunt altii care pot face asta. Oamenii inca nu inteleg ca felul in care percepem lucrurile ne face diferiti si nu chestiile care ni se intampla.

Tu pe ce iti bazezi afirmatia? Pe o parere? Pentru ca daca tu ai pretentia ca o parere sa fie factorul determinant intr-o astfel de situatie, ai probleme grave.

Tu cu cine te certi acolo?

"krakilla a răspuns (pentru Scifo):" - cred ca reprezinta un indiciu destul de evident cui ma adresez.

Nu ai raspuns la intrebare... Pe ce iti bazezi afirmatia?

Pe limbajul tau de ''Prutean'', cugetarile tale filosofico-plastice, ma lasa rece. Daca nu stii sa accepti parerea ''personala'' a cuiva, inseamna ca ai probleme mai mult decat grave. Acum, te rog, scuza-ma, ma duc sa mananc niste mici.

Pentru că nu poţi schimba GÂNDIREA UNUI COPIL.

Când un copil e diferit de ceilalţi (în acest caz, toţi ceilalţi au părinţi heterosexuali) e iminent numit CIUDATUL. Copii nu stau să se gândească la rasism sau homofobie, ci merg pur şi simplu la părinţi şi întreabă "Mami, de ce copilu' ăla e negru?" Şi tu îi explici că s-a născut în altă regiune a lumii şi că aşa e culoarea pielii tuturor acolo, şi că asta n-ar trebui să stea între ei (ultima parte doar dacă eşti un copil normal).

Da' dacă vine copilu' la tine şi te întreabă "Mami, ăla de ce nu are mamă, şi are doi taţi?" n-ai cum să-i explici că ălora le place să şi-o tragă altfel şi că "iubesc" altfel, pentru că în mintea unui copil noţiunea de iubire între SEXE DIFERITE e implicit scârboasă, dapăi între două persoane de acelaşi sex? Singura iubire pe care o cunosc copii e cea platonică, faţă de părinţi şi bunici.


Imaginează-ţi tu că nu te gândeai la homofobie şi rasism când erai mic, ci doar la CIUDAŢI. Şi imaginează-ţi că ţi-ai schimbat felul de gândire cel puţin în adolescenţă, dacă nu chiar la maturitate.

Asta e prea târziu pentru un copil. Dacă în frageda copilărie a fost numit CIUDATUL, în adoleşcenţă va deveni insociabil şi nu va avea prieteni, iar la maturitate va fi un om depresiv, acru, incapabil de muncă din cauza timidităţii.


Al doilea paragraf al tău: Un copil ce rămâne fără părinţi îşi va găsi sprijinul în alt fel de oameni: cei ca el, fără familie, care singura alinare o găsesc în prieteni, în persoane de vârsta lui. Legăturile care se leagă între aceşti copii sunt mult mai puternice decât îţi poţi imagina şi pot ţine o viaţă.

Sau îşi poate găsi adăpost într-o familie de heterosexuali, fără să-i fie maltratată copilăria, din motivele enumerate mai sus.

Nu există "TIPUL DE COPII" De ce vorbeşte despre FUCKING COPII ca şi cum ar fi nişte adulţi cu gândire complexă, aproape filizofi? Tu chiar nu cunoşti copii, bănuiesc. Dar îţi spun eu, şi orice pedagog, psiholog de copii şi orice alţi oameni care se ocupă cu copiii (înafară de pedofili, să ne înţelegem) că toţi copiii gândesc la fel: nu au noţiunea de rasism sau xenofobie sau homofobie, ci doar noţiunea de "ciudat" şi "nu-i la fel ca noi".

România nu-i o ţară vai de capul ei, dacă nu-ţi place mută-te în Coreea. Acolo relaţiile sexuale cu câinii şi raţele sunt permise. Poate acolo vei trăi mai bine şi vei fi mai fericit.

OAMENII sunt destul de înaintaţi. Copiii sunt tot copii peste tot, şi de aia în rândul lor iubirea e pură. Pentru că nu înţeleg şi nu cunosc sentimentul de dragoste şi compasiune, ci doar îl trăiesc. La ei e pur. Odată cu înaintarea în vârstă acest sentiment va începe să se naşte din egoism.


Cu căsătoriile este altă problemă. Am mai spus, nu înţeleg de ce au nevoie de acte şi nu pot pur şi simplu să trăiască împreună şi să se iubească aşa cum ştiu ei.


Eu cred c-ar trebui să interzicem vrajba asta împotriva homofobilor şi ura pe care o purtaţi pentru ei. De fapt cred c-ar trebui să interzicem îndoctrinările şi să-i lăsăm dracului pe toţi să CREADĂ ÎN CE VOR EI! Atâta timp cât nu vor afecta viaţa unui copil.

Exact. Asta am încercat să exprim şi eu, da' dracu vrea să înţeleagă!
Ai atât de multă dreptate în cât mă sperii: Chiar o să ne strivească drepturile omului.

Păreai atât de inteligentă...o să încerc să îţi explic simplu, să înţelegei.


Părinţii adoptivi vor un copil. Prin urmare îl vor iubi.
Părinţii biologigi pot să nu-şi fi dorit copilul respectiv. Prin urmare nu-l pot iubi.

Deoarece părinţii homosexuali pot fi DOAR adoptivi, nu au cum să nu-şi iubească copilul, pentru că el nu poate apărea dintr-un accident. Înţelegi?

De ce să nu posteze? Dacă nu-ţi place nu citi, şi gata.

Tu nu realizezi că şi tu îndoctrinezi? Că vrei să-i atragi pe oameni spre credinţa TA? Adică spre ateism sau agnosticism.

Nu zic că asta e greşit. Doar că nu mai face propagandă cu îndoctrinarea religioasă, pentru că şi tu o folosesşti.

Ce prostii vorbeşti despre casele de copii? Am vizitat mute, şi în nici una n-am întâlnit abuz. Adică, să fim serioşi. Dacă nu eşti 100% chior sau 100% idiot, vezi când un copil trece prin ceva, pentru că ei nu ştiu să ascundă. În schimb tot ce-am văzut eu a fost un sentiment de tristeţe adâncă de lipsa afecţiunii unui părinte, eventual sentimente de fraternitate legate între unii copii.
Dar nu abuz...Un oferlinat, o casă de copii nu e o închisoare, şi nu ştie de unde ţi-a venit ideea asta.

Poate greşesc eu. Nu spun că peste tot ce bine. Dar din ce am văzut nu pot spune că am întâlnit undeva abuz. Pâna la urmă copiii spun mereu adevărul, nu ştie să-l ascundă. Astfel de secţii unde abuzul şi violul sunt la ordinea zilei ar fi rapid detestate de UNESCO şi închise, iar pielea proprietarilor arsă rău.

Contrar aşteptărilor oamenilor, acolo, în lume, există şi oameni care se pot numi BUNI

Ma bucur ca mai sunt si persoane care gandesc ca mine si ca nu sunt singurul ciudat de pe aici.

Parerea "personala" trebuie argumentata, nu trebuie sa citesti Pruteanu ca sa stii asta. Iar o parere nu trebuie acceptata in lipsa argumentelor, probabil in grupul tau de mancatori de mici, nu ti-a adus nimeni la cunostiinta asta. Preferintele pot fi acceptate dar doar cand pot fi catalogate ca si gusturi. De exemplu, eu nu te judec ca esti mancator de mici, e preferinta ta, te voi judeca pentru ca habar nu ai ce-i ala argument si ca logica din spatele unei dezbateri e un mister pentru tine. Vezi diferenta?

Daca ma judeci, ai probleme grave. Stai in pestera ta si lasa oamenii ancorati in realitate sa isi exprime liber parerile. Grupul meu de mancatori de mici este mult mai inteligent si mai normal decat grupul tau de androizi. BYYYYYE.

Ce ai facut tu in postarea ta a fost sa generalizezi pornind de la doua exemple care nu au relevanta. Pentru a adopta un copil, sigur ca, cuplul respectiv trebuie sa-si doreasca un copil, nu? Si sa nu uitam ca inainte de toate, ei sunt verificati, astfel incat cei care sunt considerati incapabili de a creste un copil nu vor putea adopta unul.

Si nu este adevarat ca un copil crescut intr-o familie de homosexual va fi neaparat homosexual, iar homofob este mult mai putin probabil sa fie. Este doar o presupunere si nu ai nicio dovada sa dovedesti asta. Sigur, va fi mult mai deschis catre astfel de lucruri si poate va pune mai mult accentul pe cercetarea sexualitatii decat un copil ''normal''.

Ideea ca un copil trebuie neaparat sa fie crescut de un barbat si o femeie mi se pare irelevanta. Cum ai ajuns la concluzia asta si care este logica din spatele argumentelor tale? Uitandu-ma la postarea ta, tot ce vad este un om care lasa propriile crezuri sa-i incetoceze rationamentul si care nu este capabil sa formeze argumente logice din aceasta cauza.

Inainte sa incep, voi clarifica, cateva lucruri:
1. Homosexualitatea nu e o alegere.
2. Singura problema o constituie homofobii, nu parintii homosexuali. Iar homofobia poate fi vindecata (sper, cel putin).
3. Feminitatea exista atat la barbatii homosexuali cat si la cei heterosexuali. Desigur, nu stiu la ce te-ai referit prin ''dive'', dar voi presupune ca la asta.

Ok, ideea ta este in mare parte ce a spus si Teardrop, deci daca vrei poti citi postarea pe care i-am adresat-o lui. Altceva ce as vrea sa mentionez este ca un copil poate sa se simta rusinat de parintii lui (chiar daca acestia sunt heterosexuali) din sute de motive. Poate mama si tata sunt supraponderali, poate sunt x, y, etc. Aici este vorba de parinti heterosexuali care au ''facut'' copilul respectiv, deci copilul nu are de ales si probabil va sta cu ei pana la maturitate. Asta inseamna ca ar trebui sa interzicem parintilor supraponderali sa aiba copii? NU, sigur ca nu. Ei bine, intr-un fel cam asa este si in cazul homosexualilor. Homosexualitatea NU este o alegere, iar oamenii trebuie sa inteleaga asta. Mentalitatea oamenilor poate fi schimbata. De exemplu, in SUA, cu cateva decenii in urma homosexualii erau tratati ca niste animale, iar acum majoritatea populatiei considera homosexualitatea ceva normal. Chiar si crestinii. Desigur, multi nu sunt de acord cu homosexualitatea, insa pana si acestia stiu ce este acceptarea, iar din aceasta cauza nu exista discriminare. Eu am generalizat si stiu ca exista si cazuri in care homosexualii sunt discriminati (pentru asta exista si grupuri care ofera suport), insa avand in vedere cat de mare e America si cat de putine sunt astfel de cazuri, putem spune ca americanii au reusit in mare parte sa rezolve problema cu homofobia. La fel se poate si la noi, daca luam masuri si astfel argumentele tale nu ar mai avea sens. Cum am spus si mai sus, nu trebuie sa interzicem casatoriile intre persoane de acelasi sex, trebuie sa interzicem homofobia.

Ai dreptate, sunt si copii crescuti de heterosexuali care-si bat copii, si ii si urasc, dar vreau sa spun ca un copil care este batut sau tratat rau de niste parinti hetero are mai multe sanse de a fi normal pe viitor ca un copil crescut cum trebuie intr-o familie de gay. Este dovedit stiintific ca un copil nu se poate dezvolta normal intr-o familie de gay, nu este normal pus si simplu, de aceea nu prea se vrea legalizarea adoptiei copiilor de catre familii gay, cel mai probabil copilului care este adoptat de gay i se face un rau mai mare.

Oameni buni, complexele si traumele copiilor care apar din "pricina" parintilor homosexuali depind de tine si de cum iti educi tu copiii. Daca societatea este homofoba vor exista motive care sa-i complexeze pe copiii adoptati de homosexuali, daca nu, nu. Societatea este rapunzatoare pentru modul de a gandi al copiilor, societatea stabileste normalul. Mi se pare prostesc sa dai vina pe copii. Daca esti homofob si ai educat in acest "stil", esti partas, partial vinovat pentru complexele si traumele acelui copil, tu nu ai fost in stare sa educi(bine si corect).

In plus, conteaza(mai mult) educatia si increderea oferita de parintii homosexuali copilului, conteaza caracterul si modul de a gandi al copilului, care este format in cea mai mare parte din educatia parintilor.

Tu vorbesti prostii, esti in necunostinta de cauza(chiar daca ai vizitat cateva case de copii).
Cati ai cunoscut crescuti la casa de copii? Afla ca eu am cunoscut destui, si toti vai de ei, nici unul mai stralucit.

Am scris aprox. 50-100 de randuri (pe care le-am scris intr-o ora), dar TPU s-a blocat si mi s-au sters toate, asa ca ma voi rezuma la cateva randuri in cadrul carora voi incerca sa-mi incadrez argumentele.

1. Poti schimba gandirea unui copil, nu suntem roboti. (ex. eu)
2. Persoanele diferite sunt respinse de ceilalti datorita mentalitatii. In America, de ex. copiii sunt invatati sa-si accepta aproapele. Romania e putin inapoiata. Mentalitatea se poate schimba. Un bun exemplu ar fi America, unde in urma cu cateva decenii homosexualii erau tratati ca niste animale. Acum, homosexualitatea este considerata un lucru normal.
3. Cine a zis ca trebuie sa-i explici unui copil tot ce tine de sex/relatii intime. Ce ai scris in al treilea paragraf nu are relevanta. Si sa stii ca se poate foarte usor explica o relatie homosexuala (ex. parintii moderni).
4. Argumentul tau este o generalizare, reprezentand in acelasi timp o extrema. Exista o multitudine de posibiliti si este putin probabil ca majoritatea copiilor sa intapine o extrema.
4. Nu, nu exista tipuri de copii. Exista insa variabilitate. Nu prea are sens sa spui ca toata lumea e la fel, nu suntem robotei.
5. Faza cu ''ciudatul'' e din nou o rezultanta a modului bolnav de gandire si al educatiei primite. Se poate schimba.
6. Da, din partea mea, poti sa crezi ce vrei. Insa daca, crezul tau include ura irationala, mai bine nu-l exprima in public.
7. Un copil fara o familie va avea mai multe sanse sa aiba deficiente decat unul cu familie.

Oh, uitasem. Uite un filmulet cu copii crescut in familii open-minded care isi exprima opinia despre casatoriile homosexuale:
http://www.youtube.com/watch?v=8TJxnYgP6D8

În America Bun exemplu ai găsit, fratele meu. Ai dreptate, educaţia Americană a dat atâţia intelectuali, încât trebuie să mă descalţ ca să-i număr!

Bun, eu sunt un copil de 5 ani, te rog frumos, explică-mi de ce Georgel are doi taţi şi nici o mamă, astfel încât să înţeleg, şi să nu mă traumatizezi emoţional.

4 al doilea cel Viteaz) Nu, nu suntem roboţei. Însă gândirea unui copil e simplă.

5) Nu are nici o legătură cu educaţia. Copiii nu sunt roboţei să asculte tot ce zic părinţii. Copii receptează ceea ce văd. Dacă ei au un singur tată, o să li se pară ciudat că alt copil să aibă doi.

6) Ce ură iraţională? Am specificat la început că NU SUNT HOMOFOBĂ. Cred că va trebui să specific la începutul fiecărui comentariu. Sunt de acord cu homosexualitatea. Fiecare poate să iubească cum vrea, pe cine vrea, în ce mod vrea. Înţeleg iubirea, şi ştiu că nu are bariere. Doar că nu sunt de acord cu adopţia, nu înseamnă că sunt homofobă, ci doar o persoană raţională.

Nu are nici o legătură cu societatea. Copii receptează ceea ce văd. Dacă un copil are un tată, i se va părea ciudat că alt copil are doi, şi nici o mamă.
Implicit va fi etichetat. Mulţi dintre voi nu vă daţi seama că aici vorbim de COPII nu de persoane mature cu gândire complexă.

Ca un copil să nu-i spună CIUDAT altui copil cu familie de homosexuali, al trebui ca proprii părinţi să-i fie homosexuali.

Abia în adolescenţă intervine problema Homofobismului şi vina societăţii. Aşa e, dacă un adolescent e homofob e vina societăţii şi a educaţiei primite de la părinţi. Dar aceste lucruri nu se aplică în cazul unui copil.

Se prea poate. Am specificat că nu cunosc problema foarte bine, nu trebuie să fii agresiv. Însă înţeleg gândirea copiilor şi tot ce-am explicat mai sus, vis-a-vis de ideea familiilor de homosexuali, e sută la sută valabil.

Parintii homosexuali nu sunt mereu adoptivi. Din nou, dovedesti ca nu prea esti informat si ca propriile crezuri sunt la baza gandirii tale deficitare. Si da, ti-am inteles ideea cu ''accidentele''. N-o sa continui filozofeala fiindca ar dura prea mult si nu cred ca ar avea rost.

Şi tu chiar crezi că alea nu-s regizate Bine, m-am lămurit.