Filozofia mea sau o perceptie asupra vietii in general.
M-am nascut acum 6.436 de zile intr-un spital din Romania si la fel ca si la ceilalti romani nu a fost nimic special in legatura cu mine si totusi a fost unic.
Nu imi amintesc prea multe din perioada in care m-am nascut insa din povesti si poze pot spune ca am pornit de jos si pe parcurs am tot invatat cate ceva.
Vazul,auzul,perceptia,toate s-au dezvoltat incet. Am inceput sa merg,sa vorbesc,sa ma joc,sa cunosc oameni,traditii si incet incet sa aflu mai multe despre viata.O perioada buna am continuat asa si la fel ca si tine nu sunt sigur cate dintre lucrurile care le-am invatat/facut ma ajut sau ma vor ajuta vreodata dar se spune ca totul face parte din " experienta vietii ".
Am ajuns in sfarsit la momentul in care am toate bazele necesare si tot ceea ce va urma sunt lucruri marunte in comparatie cu lucrurile fundamentale pe care am avut de le invatat.
Acum,stau in fata calculatorului si pun o intrebare comunitatii cu care-mi permit sa vorbesc deschis.
Ce e viata pentru noi? si unde ar trebui sa ajungem?!
Constientizez ca trebuie sa ne bucuram de viata,sa le fim alaturi celor din familie,sa ne intemeiem o familie,sa ne distram,sa facem lucruri care ne fac fericiti dar asta e doar cursul vietii si pe langa asta,totul e mai mult teoretic fiindca in practica.ei,bine daca ar fi sa privim lucrurile real :
- trebuie sa luam parte la aceasta cursa nebuna dupa bani si nu pentru ca am vrea dar altfel nu avem posibilitatea sa mancam,sa ne ingrijim,vom fi priviti ciudat,societatea ne va exclude si intr-un final nu putem trai fara sa dispunem de acesti bani pe baza carora s-a creat un sistem de auto-sclavie.
>=muncim
>=castigam bani
>=cheltuim pe bunuri/nevoi
>= avem o mica satisfacere
>=ramanem fara bani
>=muncim
viata trebuie sa aiba o esenta,ceea ce experimentam noi e gustu si poate unele componente dar suntem orbi in fata esentei
imi doresc atat de mult sa fie ceva mai mult decat viata asta,ceva spiritual,o alta lume,o alta viata, ceva mai complex si mai linistitor si asta sa fie doar o experienta prin care trebuie sa trecem incat uneori innebunesc.
pot spune ca vreau sa traiesc experienta asta dupa posibilitati si dupa cum va fi dar nici o clipa n-am sa ma plang cand se va termina, abia astept urmatorul lucru iar daca dupa aceasta viata nu e nimic si nu e nimic mai presus decat ea, atunci filozofia mea e una trista. nu e asa?
Trebuie sa stii sa te detasezi putin de toate lucrurile marunte din societatea noastra. Astea nu conteaza, pentru ca le-am inventat noi. Esenta vietii omului e dincolo de aceste nimicuri de zi cu zi care ne fac sa ne simtim uneori ca un robot, sau ca o furnica in musuroi, care face tot ceea ce a fost programata de natura sa faca, si dupa aceea moare, si e ca si cum nici n-ar fi fost. Ceea ce lasa in urma e un musuroi mai mare, care va mai rezista cat va rezista, si intr-o zi vor veni apele si il vor distruge.
Secretul e sa gasesti satisfactia cautand-o. Procesul conteaza, nu finalul, pentru ca finalul il stim cu totii si va fi la fel pentru toti. Nimeni nu a reusit inca sa ajunga la un rezultat final si sa spuna ca a gasit esenta noastra, dar poti trai o altfel de viata cautand acea esenta, si bucurandu-te ca ai ocazia sa o cauti. Intrebarile sunt la fel de importante ca si raspunsurile. Intrebarile pe care ni le punem ne fac ceea ce suntem, o specie curioasa care isi doreste sa se ia la tranta cu probleme importante, si nu se lase pana nu gaseste un raspuns. Dar chiar si in cazul in care nu-l vom gasi, e foarte important ca am ajuns macar sa ne punem intrebarea. Pana la urma, asta e ceea ce ne da un scop. Gasesti esenta vietii dorind sa afli lucruri noi, si incercand sa deslusesti imensul puzzle al existentei. Cum am zis, nimeni nu a ajuns vreodata la final, dar asta e cel mai bun mod de a trai o viata mai speciala.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
6.436 de zile adica 17, 621184 ani, dupa cum spune google. Poti afla raspunsul la problemele care te framanta de pe facebook, ca acolo gasesti toate filosofiile de balta: filosofia vietii, filosofia iubirii, filosofia scopului vietii, filosofia formei perfecte de la reclama cu nescafee, etc.
Stim cine suntem.
Stim de unde venim.
Stim in ce scop.
Stim unde mergem.
Nu stim pentru cat timp, dar putem aproxima destul de bine.
Stim si de ce.
Stim raspunsul la toate intrebarile astea infantile.
Răspunde
Stiu eu ce este viata si care este scopul nostru.
Problema ar fi. ce informatie imi oferi la schimb? As dori tehnica de a citi si a memora repede (1 pagina in 1-4 secunde)
Răspunde 
Foarte buna intrebare.O voi recomanda. M-am gandit mult inainte sa raspund si cu riscul sa fiu luat drept nebun sau cineva care nu stie ce vorbeste, incerc sa imi spun parerea.
Viata pentru mine este un suflet intr-un corp uman.Ma vad ca o celula in functionarea unui angrenaj,alaturi de multe alte celule care asigura buna functionare a imensului Univers.
E bine ca ai pus intrebarea la stiinta si filosofie pentru ca sa nu imi sara in cap cei de la religie pentru parerea ce vreau s-o spun in continuare.
M-am nascut crestin,pentru ca asta e religia predominanta.Dar cu timpul ca si tine, m-am intrebat care e scopul meu pe pamant si am ajuns la concluzia ca sunt exact ca o celula cu rolul ei in mentinerea in viata a unui corp. Nu vreau sa abat sau sa schimb ceva la aceasta intrebare prin raspunsul meu, dar ma vad o particica din dzeu universul. Vad universul functionand cu Noi, cu mine cu tine cu altii de pe pamant, de pe alte planete si alte constelatii.Noi avem puterea de regenerare prin viata-moarte,dar dzeu universul are viata infinita tocmai prin faptul ca aceste,, celule,, se regenereaza.
Deci intr-o idee, in viziunea mea traiesc pentru a-mi perfectiona sufletul, parte din Univers.
Intr-o anume masura sunt de acord cu tine, ma bucur ca ai vorbit exact cum ai gandit.
Nu am si nu vrea sa ma ascund dupa deget.La astel de intrebari, raspunde fiecare ce crede.Noi facem bine ca ne intrebam care e scopul nostru in viata si ne facem o idee dar e mai rau de ceilalti care isi irosesc viata si abia cand sunt pe patul de moarte se intreaba care a fost scopul lui s ce afacut in viata.Se spune ca pe patul de moarte iti vezi intreaga viata.Ei, spune atunci ca singur te judeci, ce ai facut si care a fost scopul tau in viata.Aia e judecata.
Stai sa te mai sperii nitel.
Cand corpul moare, can se raceste, creierul mai are un timp de activitate.cauta informatii, de peste tot, ca asta e rolul lui.la maini nu gaseste, la picioare sau corp nu gaseste informatii, cauta in toate emisferele cerebrale.Si acolo ce se gaseste? mintiri, subconstientul.Asa si acolo vezi intreaga ta viata. Aia e judecata de apoi, de fapt te judeci singur.
Am citit asta cu o faţă care spunea numai "Bă, cât câcat poţi să mănânci?".
La fel ca toţi ceilalţi dar totuşi unic - da, asta şi-au zic mai fiecare în parte despre propria persoană, nu sunteţi "speciali", "unici" sau cum vă mai autointintulaţi. Filosofia ta despre viaţă este una penibilă care în cel mai bun caz ar stârni râsul câtorva persoane, mentalitate tipică de adolescent care se crede un geniu neînţeles.
"La fel ca toţi ceilalţi dar totuşi unic" fiecare dintre noi este intr-o anume masura unic pentru ca nu exista alta persoana, alt suflet care sa fie exact ca tine si anume nu exista alt " tu" oricat ai cauta.la asta ma refeream si nu la faptul ca as avea ceva special.
Nu stiu de ce ti-am starnit impresia ca as suferi de sindromu geniu neinteles dar sa stii ca nu asta a fost intentia mea si imi pare rau daca ai luat-o asa.
Iar in legatura cu restul postului nu stiu de ce da pari foarte suparat/dezgustat de oamenii care vorbesc fara retineri si isi pun anumite intrebari cu riscu de a parea ciudate/ciudati. Insa sa stii niciunul dintre ei nu are nimic cu tine, daca tu iti traiesti viata " la maxim " si nu ai nici o problema, nici o intrebare si te simti perfect ok atunci poate ca nu ar trebui sa citesti asemenea topicuri, ma gandesc.
in fine, o zi buna
Nu se poate ca oricine să fie unic, este o diferenţă între unic şi special...
Nu am nimic cu cei care îşi înşiră gândurile, chiar mă bucur că ai răspuns matur la critici faţă de cum fac alţii, mi-am format un "tic" ca să încep să critic astfel de lucruri din cauză că am întâlnit prea mulţi filosofi de tastatură.
Aş fi extrem de curioasă să aflu filizofia ta. Tu ce crezi despre viaţă? Sau eşti genul care nu-şi bate capul cu asta, ci doar trăieşte?
Meh... Nu am citit chiar tot ce ai scris (că sunt leneș), dar am prins esența.
Eu sunt scriitor și îmi place să scriu despre religie, sau modul în care funcționăm noi. Dar destul despre mine, că sunt modest 
Faza în care ești tu acum, am avut-o și eu. Încerci să-ți răspunzi la două întrebări considerate de tine ca fiind importante. Eu am încercat să răspund la șase:
1. Cine suntem?
2. De unde venim?
3. În ce scop?
4. Unde mergem?
5. Pentru cât timp?
6. De ce?
Nu am reușit să răspund decât la prima. Am dat un fail total. Însă, mai am mult timp la dispozție, ca și tine.
Cât despre stat și ce se vrea să faci. Asta depinde doar de tine. Dacă nu vezi bucurie in ce vor alții să faci, fă-i ce vrei tu. Asumă-ți și reproșează doar cu argumente.
Ai vrea să fie ceva după moarte? Păi asta e pariul pe care îl facem toți. Ne chinuim să trăim aici (vorbind la general), sperând că acolo unde ne vom dulc e vom fi răsplătiți. Facem ceva pentru viitor, fără să primim nimic în avans și fără avem ceva asigurat. Dar o facem. Trăim! De ce? Pentru că speranța ne ține în viață. Fie că speri să fii celebră, fie că speri să fii bogată, fie că speri la o familie. Astea te țin în viață. Iar dacă în tot ce ce știi tu, nu găsești nicio plăcere, mai caută. Vei găsii la un moment dat. E imposibil să știi tot de la început.
Cum ai zis tu, ai învățat baza; acum urmează chestii mărunte. Dar astea fac diferența. Detaliile sunt frumosul. La o casă nu apreciezi construcția brută din beton și fier, ci modul în care e aranjată - interioul = astea sunt detalii.
Ammm... La ce întrebare trebuia să răspund?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
