Ti s-a intamplat vreodata "ceva", ce te-a facut sa nu stii daca sa te-ntristezi sau sa te bucuri? Ce?

Cand am cunoscut pe băbăciunea de "NOname

Să mă îndrăgostesc, de exemplu.
Când iubeşti, pe cine nu trebuie, e o bucurie tristă cumva...

Blondissima, mie în schimb mi s-a întâmplat să iubesc şi să fiu conştientă, că nu e persoana potrivită, că trebuie să pun capăt relaţiei, pentru că pe termen lung îmi va face rău. Aşa că eram şi fericită, dar şi tristă, pentru că presimţeam un sfârşit, ştiam că nu va dura. Şi frica durerii mă durea. Încurcată-i treabă, nu?
Bătrânii în schimb îmi provoacă o oarecare tristeţe, dar dulce, blândă, suavă. Mi-s foarte dragi.
Şi da, ai dreptate. Uneori nu ştii, dacă să te bucuri sau să te întristezi...

Evit să-mi pun genul acesta de întrebări. Trăiesc mai mult în prezent. Însă da, mai îmi fuge şi mie mintea în direcţii greşite, care n-au nici un rost.

O carte zici? Ai terminat-o? Mi-o trimiţi, te rog, printr-un mesaj privat sau îmi spui cum pot să dau de ea? (m-ai făcut curioasă)

Flav, vrei să spui, că ceva atât de frumos precum dragostea, nu poate fi şi trist uneori, nu poate să te doară?
Aici despre asta este vorba.
Reciteşte întrebarea!

Flav, sunt cât se poate de relaxată, dar îţi mulţumesc pentru grijă!
Eu doar am răspuns la întrebare. Puteai să faci şi tu la fel, în loc să te contrazici cu cei care au făcut-o.
Nu simţim toţi la fel, nu uita! Pentru mine dragostea înseamnă fericire cu o doză de tristeţe. Pentru tine nu. Ok, înţeleg. Dar nu văd care e problema. Nu suntem obligaţi să gândim/simţim toţi la fel. Am dreptul la o părere, nu?
Numai bine!

Nu cred, că îşi aveau loc în această discuţie ironiile tale de prost gust. Îţi vorbeam pe un ton calm, respectuos şi fără să te atac. Mă aşteptam la acelaşi lucru şi din partea ta.
Iar când ţi-am spus să reciteşti întrebarea, mă refeream mai mult la "ŢI s-a întâmplat vreodată "ceva", ce TE-a făcut să nu ştii dacă să TE-ntristezi sau să TE bucuri? Ce?". Sper, că măcar acum m-ai înţeles.
Ştii cum mă simt? Ca şi cum aş fi fost întrebată "care e culoarea TA preferată?", am răspuns că e roşu, iar tu vii şi îmi spui, că n-are de ce să-mi placă roşu, că sunt şi alte culori (da, sunt, dar dacă primul impuls a fost să-l aleg pe roşu, nu văd care e problema). Sunt păreri şi păreri, iar când vine vorba de sentimente, argumentele de cele mai multe ori nu-şi au rostul, cum de altfel nici tu nu mi-ai oferit nici un argument.
Numai bine! (o fi sunând, ca fiind ceva comercial, în capul tău, dar nu este. crezi sau nu, chiar îţi doresc numai bine, Flav. o zi bună!)

Da.mi se intampla des!
...de ex, atunci cand bei o bere.si te bucuri ca o bei.dar te intristezi ca o sa se termine curand...
*mda...cel mai tampit exemplu posibil...*

@NOname - nu implica dragostea in situatia asta, fiindca sunt in categorii necoplanare. In dragoste daruiesti, simti ca traiesti, degajezi energie, sentimente, stari pe care nu credeai c-o sa le simti vreodata sau situatii in care nu credeai c-o sa te comporti asa. Ca nu e impartasita, e total altceva, este doar un punct negru al darului de-a iubi, de-a darui, de-a te simti om.

@Noname - trage aer in piept, relaxeaza-te, pentru inceput. Nu toate lucrurile care te dor, sunt si triste.

@NOname - Am avut doar un schimb de idei cu tine, atat, asa ca retrage pluralul, nu mai face afirmatii pripite ca sa exagerezi ca-s Gica Contra. Si, in alta ordine de idei, te cam contrazici: acum imi spui ca privim dragostea diferit (ceea ce este si adevarat) iar mai sus imi spui ''categoric'' (iubesc asta la o femeie) sa recitesc intrebarea, ca si cum n-am inteles-o. So, draga mea?
Da, toti avem dreptul la o parere, dar sa ne-o sustinem obiectiv si argumentat, mai greu.
Cum e incheierea asta comerciala a ta.numai bine!

@NOname - Incearca sa folosesti virgulele mai rar spre deloc, fiindca o faci abuziv, iar lucrul asta imi irita ochii cand citesc ceea ce-mi scrii. Revenind, tu te auzi ce spui? Iti dau primul tau raspuns asupra mea: ''Reciteşte întrebarea!'' Acel semn al exclamatiei, exprima toata reactia ta. Nu e ca si cum ai fi spus: ''Reciteşte întrebarea, te rog frumos.'', sau doar ''Reciteşte întrebarea.''. Eu inteleg ca tu incerci sa fii cea obiectiva, cea mirobolanta cu toti user-ii, cea care se intelege bine cu toti, care se impaca cu toti, dar pentru mine politetea in exces suna a ipocrizie, iar de cand ai chenarul cu user-ul anului, ti s-au cam urcat si cornitele la cap. Eu nu-s din gramada de useri la care le dai tu invitatie de la primul comment, nu-s de ala care sa cedez ca tu-i votezi foarte bine fara stupid, ca raspunzi fara sa vrei sa incomodezi, doar de dragul unei imagini pe Internet. N-am nimic cu tine, n-am avut niciodata, dar cand vad ca ti-ai luat cornite, imi provoaca greata.
Ca incheiere, cu satisfactia ca-s EU, si nu un ipocrit robot setat pe saluturi comestibile si sociabile, iti spun HAI PA!

@NOname - Cand o sa ma intrec pe mine si-o sa-mi faca scurt circuit reglajele psihice, o sa te anunt. Esti amuzanta cand incerci sa faci ironii.
1. Nu-s prost intentionat, n-am nimic cu tine. Ai raspunsuri simpatice cateodata, uneori anoste, alteori te consider insipida, incolora, fara sare si fara piper, (Legiutoareo, nu vezi ce scriu, nu?) intr-un cuvant: imi este indiferenta. Cand ai fost aleasa user-ul anului si-au sarit toti pe tine, am stat la banca mea (desi am considerat ca altcineva trebuia sa castige, dar am spus ca prea multe vorbe pentru. un titlu virtual) si-am vrut sa observ cum te comporti. Bineinteles, ti-ai luat-o in trambita. Crezi ca esti undeva pe-un pedestal daca ai un chenar albastru, nu suporti sa fii contrazisa, crezi cu tarie ca perceptiile tale sunt cele adevarate si morale (discutia despre animale, de-am zis la un moment ca TPU a ajuns Animal Planet).
2. Nu ma intereseaza parerea ta despre mine, cum nu ma intereseaza parerea niciunui necunoscut despre mine. Eu nu-s genul lingusitor, nu-mi place ''cantitatea'', ci doar ''calitatea''. Ca ti-am provocat dezgust, ma doare-n 16 si nu dau 2 lei (fiindca nu-i am) pe asta, Eu stiu cum sunt in realitate, asa cum probabil te stii si Tu pe tine.
3. Pui prea mult suflet pe site, si aici te-ai exteriorizat foarte mult. Cand ti-am scris prima oara, nici n-a fost vorba sa te atac, ci a fost un schimb de opinii, dar bineinteles ca domnia voastra (king of the TPU) n-a dorit sa existe dubii si m-a trimis fasnet sa ''recitesc intrebarea'', de parca as avea probleme de logica sau dioptrii. Linisteste-te, TPU-ul e doar un site, atat tot, adevaratele lupte sunt cele din viata reala, nu refulandu-ne aici pe-un spatiu alb, stand noapte si zi si dand raspunsuri, nu inscriind prieteni pe post de tolomat (pana si facebook-ul ar fi invidios), nu punand suflet ca m-am certat cu ''cutarescu'' iar asta-mi terfeleste imaginea, imi scade din popularitate. Toate astea sunt false, iti creeaza un rol absurd ca esti utila, ca esti bagata-n seama, ca UNDEVA, si TU reprezinti ceva.
3. Atac la persoana? Nu te cunosc, (sunt dispus sa stau cu tine oricand la o cafea, discutand si chiar amuzandu-ma copios de aceasta discutie; bineinteles, daca se si putea, ca esti in celalalt capat al tarii) nu stiu cum arati, nu stiu cu ce parfum te dai. Prea mult spus, pentru un cont faurit.
4. ''Îţi mulţumesc, că m-ai scutit de efort şi te-ai făcut singur de râs! Ai fost tare! '' - Genul asta de replici, de psihologie de asta de gargara, ca te-ai facut de ras, ca ''hahaha'', le faceam pe la gimnaziu. Asta vad ceilalti ochi, care citesc discutiile, dar bineinteles, ai spus asta ca sa imprimi c-ai dreptate. Paguba-n ciuperci.
5. Imperativul cateodata ma dezgusta, mi se ''cheleste'' respectul pentru cineva care-l foloseste intr-un mod excesiv sau acolo unde doreste sa se simta categorica, impozanta, sigura pe ea, este ca si cum ne robotizeaza, fiindca el exprima o stare.

Regreti ca mi-ai dat atentie? Hai, zambeste:
''„Mai bine să regreți decât să fii regretat. De altfel, nu te regretă nimeni."

@NOname, asta doar daca esti constienta ca nu e persoana potrivita cand iubesti (cam greu ), de cele mai multe ori ne dam seama tarziu,, dupa ce se termina si apoi spunem am iubit pe cine nu trebuia /n-a meritat.
Mie mi se-ntampla cand vad un batran. Nu stiu daca sa fiu trista ca a ajuns cum a ajuns sau sa ma bucur ca a ajuns pana aici.

@NOname, am spus ca este cam greu. Daca n-as fi trecut prin situatia asta as fi spus ca este imposibil. Pe mine cel putin m-a marcat mult timp si chiar am scris o carte din dorinta de a ma intelege si pune punct acelor sentimente. Am vrut initial sa o numesc '' Lupta dintre mintea si inima unei femei'', dar m-am razgandit si a ramas '' War against the mirror ''. Se pare ca n-am reusit prea bine, uneori chiar si acum ma mai intreb, cum ar fi daca ar fi fost? Tu nu?

Cand descopar pe TPU unele raspunsuri care sunt total paralele.Prima impresie imi starneste rasul, a doua ma intristeaza.salut

Da mi s-a intamplat dar nu a fost cine stie ce.Am aflat ca s-au despartit doua persoane despre care la inceput gandeam ca ar fi bine sa se desparta si o sa ma bucur.
Dar uite ca mi-am dat seama ca nu e chiar asa si cand am aflat ca s-au despartit, nu am stiut cum sa reactionez pentru ca mi-am dat seama ca una dintre persoane chiar nu merita efortul.