Emo in sine e un gen muzical, de acolo se trag caracteristicile, sau stilul unuei persoane care pretinde a fii emotiva, caci acel still a luat amploare dintr-un gen de muzica rock numit" hardcoare emotional".
Majoritatea nu inteleg ce insemna termenul emo, si il asociaza in general cu acei tineri care sunt mai diferiti, sau "tristi", sau care abordeaza un anumit still gotic sau de rocker. Asta fiind gresit.
O persoana care se considera Emo, foloseste acest tip, sau termen daca vrei, care ii descrie pe acei oameni mai Emotivi. Atat.
Nu insemna ca cei care se considera a fi emo, trebuie sa-si taie venele sau sa fie tristi, sau sa aiba neaparat stilul unui rocker...NU, cine naiba a zis asta? Doar cei care nu au habar de asta isi dau cu pareri din astea, cum am vazut si mai sus 
Caci stilul acela si carateresicile astea au fost trase dintr-un gen de muzica rock.
Cum zice si pe wiki:
Emo este un stil de muzică rock caracterizat prin versuri expresive, adesea confesive. A apărut la mijlocul anilor 1980, evoluând din mișcarea hardcore punk din Washington, D.C., unde era cunoscut ca „hardcore emoțional" sau „emocore". Pionierii genului sunt formații ca Rites of Spring și Embrace.
Emo a ajuns o cultură mainstream la începutul anilor 2000, prin materialele de succes ale formațiilor Jimmy Eat World și Dashboard Confessional și prin apariția subgenului screamo. În urma acestui succes, multe formații emo au semnat contracte cu case de discuri mari și stilul a devenit un produs vandabil. Către sfârșitul anilor 2000, popularitatea emo a început să scadă. Unele formații s-au îndepărtat de la „rădăcinile" lor emo, iar altele s-au destrămat. O „reînviere" underground a genului, a avut loc în anii 2010, cu unele formații făcând uz de sunet și estetică emo a anilor 1990.
Din emo au mai evoluat și subgenuri ca emo pop și emoviolence (un stil de screamo și powerviolence).
Termenul „emo" a fost aplicat de critici și jurnaliști mai multor artiști, inclusiv și unor interpreți și formații distinși cu multiplatină, cu stiluri și sound disparat. Emo a fost asociat cu un stereotip care include particularitatea de fi emotiv, sensibil, timid, introvertit sau în stare de angoasă.De asemenea, a fost asociat chiar și cu stereotipuri ca depresia, automutilarea și suicid.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca s-ar expune un pic la soare sa nu fie asa albi si nu si-ar mai taia venele nu as avea nimic cu ei.
Răspunde
Nu am o parere buna in niciun caz, oricum sunt niste copii, vor trece peste faza asta, nu ramane nimeni, emo, toata viata 
Pe emo nu ii intereseaza ce parere au oamenii despre ei,,
Ei sunt doar preocupati in a fi tristi
Nu sunt preocupați în a fi triști neapărat. Pur și simplu își exprimă altfel emoțiile. Dacă majoritatea oamenilor preferă să ascundă când sunt triști, furioși, sau poate chiar veseli, ei simt nevoia să arate cât de mult pot acest lucru.
(poate n-are logică să ascunzi când ești vesel, dar imaginează-ți că ești într-o situație în care trebuie să fii foarte serios, dar îți amintești o glumă de acum 20 de ani)
Răspunde
Emo in sine e un gen muzical, de acolo se trag caracteristicile, sau stilul unuei persoane care pretinde a fii emotiva, caci acel still a luat amploare dintr-un gen de muzica rock numit" hardcoare emotional".
Majoritatea nu inteleg ce insemna termenul emo, si il asociaza in general cu acei tineri care sunt mai diferiti, sau "tristi", sau care abordeaza un anumit still gotic sau de rocker. Asta fiind gresit.
O persoana care se considera Emo, foloseste acest tip, sau termen daca vrei, care ii descrie pe acei oameni mai Emotivi. Atat.
Nu insemna ca cei care se considera a fi emo, trebuie sa-si taie venele sau sa fie tristi, sau sa aiba neaparat stilul unui rocker...NU, cine naiba a zis asta? Doar cei care nu au habar de asta isi dau cu pareri din astea, cum am vazut si mai sus
Caci stilul acela si carateresicile astea au fost trase dintr-un gen de muzica rock.
Cum zice si pe wiki:
Emo este un stil de muzică rock caracterizat prin versuri expresive, adesea confesive. A apărut la mijlocul anilor 1980, evoluând din mișcarea hardcore punk din Washington, D.C., unde era cunoscut ca „hardcore emoțional" sau „emocore". Pionierii genului sunt formații ca Rites of Spring și Embrace.
Emo a ajuns o cultură mainstream la începutul anilor 2000, prin materialele de succes ale formațiilor Jimmy Eat World și Dashboard Confessional și prin apariția subgenului screamo. În urma acestui succes, multe formații emo au semnat contracte cu case de discuri mari și stilul a devenit un produs vandabil. Către sfârșitul anilor 2000, popularitatea emo a început să scadă. Unele formații s-au îndepărtat de la „rădăcinile" lor emo, iar altele s-au destrămat. O „reînviere" underground a genului, a avut loc în anii 2010, cu unele formații făcând uz de sunet și estetică emo a anilor 1990.
Din emo au mai evoluat și subgenuri ca emo pop și emoviolence (un stil de screamo și powerviolence).
Termenul „emo" a fost aplicat de critici și jurnaliști mai multor artiști, inclusiv și unor interpreți și formații distinși cu multiplatină, cu stiluri și sound disparat. Emo a fost asociat cu un stereotip care include particularitatea de fi emotiv, sensibil, timid, introvertit sau în stare de angoasă.De asemenea, a fost asociat chiar și cu stereotipuri ca depresia, automutilarea și suicid.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
