| waldeinsamkeit a întrebat:

Sunt constient de inutilitatea raspunsurilor la aceasta intrebare, pentru ca, in definitiv, este o intrebare absurda, dar.
Buna, sunt Stefan, am 19 ani si duc o viata impanzita de nefericire. Termenul de "depresiv" mi se pare unul mult prea feciorelnic ca sa mi-l atribui, in mediul online chiar poate fi considerat drept auto-insulta daca ti-l atribui... nu-i pe asta.

Dintotdeuna am fost interesat de dezvoltarea mea personala si intelectuala, intotdeauna am cautat sa fiu o persoana mai buna si sa-mi demonstrez ca sunt mai bun decat ceilalti. Am lucrat staruitor la caracterul meu, la cum imi gestionez timpul/lucrurile/abilitatile. Evit cu darzenie orice activitate degradanta si incerc sa ma construiesc, dar recent am inteles ca sunt un esec total din mai multe motive.

Mi-e foarte rusine de persoana mea din prezent, aproape ca ma condamn, mi-e scarba de ea s-o prezint persoanelor, s-o "tarai" prin fata ochilor lor si sa exist. Din fix 2 motive:
1. cred ca am standarde prea inalte pentru propria-mi persoana
2. ma frustreaza ideea ca, privind retrospectiv, realizez ca in ciuda eforturilor mele neobosite de "a decola", tot lipit de sol raman.

Si sunt oarecum invidios, pentru ca eu imi petrec mereu timpul productiv, nedadandu-ma la distractii triviale si frivole investindu-mi timpul in lucruri care speram sa-mi aduca "profit"... imi aduce aminte de cartea "How i became stupid" de Martin Page.

Toate problemele se rezolva individual, singur pe drumul pe care il urmezi, sunt constient de aceasta si nici nu sper la vreun raspuns care sa ma faca sa spun evrika dar, cel putin, ma face sa ma simt mai bine faptul ca va vorbesc, ca citeste cineva aceasta.

As minti daca zic ca sunt o persoana introvertita, singuratica, pentru ca nu este asa. Adevarul este ca imi doresc compania persoanelor elevate, dar daca nu am un astfel de anturaj e pentru ca, probabil, nu imi am locul acolo. Sunt singuratic, literalmente, cu mandrie in tastatura admit ca nu am nici un prieten, chiar! Nu ma plang, chiar mi se pare amuzant, pentru ca nu toti si nici chiar eu pana recent nu am avut aceasta "oportunitate"

Luandu-mi viata segmentar, chiar sunt fericit si insufletit de simtul utilitatii dar global, sunt o epava umana, un naufragiat.

Ar fi foarte absurd sa va cer ajutorul, dar uneori, cand am posibilitatea, stiind ca fiecare trece peste momente grele diferite, are sa-mi dea un sfat. Tu ce sfat mi-ai da?

Răspuns Apreciat de Editori
| BaluGabriel24 a răspuns:

Salutare Ștefan, în primul rând trebuie să conștientizezi gândurile pe care le ai și cuvintele pe care le folosești. Încetează din a mai spune aceste cuvinte despre propria persoană. Cuvintele se întrupează. Cuvintele pe care le folosești în mod constant îți modelează destinul.
Ăsta e un bun pas cu care poți începe.
În continuare, pune mâna și citește, pe mine asta m-a ajutat, la fel ca videoclipurile motivaționale (poate că sună a clișeu și destul de boring, dar ăsta e adevărul). Te pot ajuta și pe tine.
Poate te ajută acest video:
https://www.youtube.com/watch?v=ZWwSh4Nkhgg&t=139s

| waldeinsamkeit explică (pentru BaluGabriel24):

Mulțumesc de sfaturile cordiale!
recunosc că nu "mi-am învățat lecția" și mi se pare, oarecum, să nu fie cu supărare, de o fantasmagorie infantilă această idee dezlânată. poate că au plusul lor de valoare gândurile bune, sau cel puțin nu strică "grădina". da parcă prea comod e în "doliu" ca să merite să-mi dau osteneala să mă bucur de viață și să mă chiftesc sau să colcăi de gânduri bune laughing
cum zice și video-ul, nimic nu-l poate ajuta pe omul care are o atitudine greșită...
așa trăim!
sănătate

1 răspuns:
| Wr3nch a răspuns:

Sa iti cobori standardele. Pentru multi oameni bucuria sta in acele lucruri ''frivole''. Daca incerci mereu sa fii 100% productiv arzi ca o lumanare la doua capete pana nu mai ramane nimic.