Muzica de cameră definea iniţial muzica laică spre deosebire de cea religioasă. În zilele noastre muzica de cameră defineşte muzica interpretată de formaţii instrumentale sau vocale restrânse. Forma de bază este o lucrare pentru instrumente solo cu acompaniament la clape. Există nenumărate miniaturi de acest tip, in special pentru flaut, oboi, vioară, violoncel şi clarinet, având de obicei denumiri descriptive. Se pot defini şi alte lucrări de muzică de cameră reprezentând structuri multiple cum ar fi: trio de corzi (vioară, violă, violoncel), trio de pian (pian, vioară, violoncel), cvartet de corzi ( 2 viori, violă, violoncel), cvartet de pian (pian, vioară, violă, violoncel), etc.
[Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Genuri_muzicale ]
Ceva de genu'...cum aducea Iosif Sava la emisiunea lui... simfonisti... nu stiu exact.
Muzica de camera este o categorie a muzicii clasice. Muzica clasica se poate imparti in urmatoarele genuri: avangardista, de balet, corala, de concert, de camera, de claviatura si simfonica. In general muzica de camera este cunoscuta ca fiind muzica culta (scuza'mi cacofonia), muzica aceea care in sec. VIII-IX era ceruta si creata numai de si pentru anumite categorii sociale in concordanta cu "stilul" anilor respectivi.