Cata vreme am lucrat pentru altii, am tins catre firme mari, companii multinationale care nu se manjesc pe maini pentru un amarat de salariu tocmai din motivele descrise de tine. Auzeam pe la parinti ce pateau cu patronii de SRL-uri aparute peste noapte si imi propusesem deja sa nu lucrez pentru firme mici de familie. Asa de-a lungul anilor de activitate profesionala, am fost la vreo cateva interviuri la firme mici si am colaborat vreo luna de zile cu una din ele in paralel cu un job la o firma mare. Mi s-au confirmat toate temerile pe care le aveam. Atmosfera era una toxica, numai membrii de familie erau acolo si se uitau la mine ca la un dusman venit sa cerseasca ceva de mancare iar colaborarea a fost execrabila, imi intarziasera cu banii vreo 3 zile pana am inceput sa fac scandal cu ei si sa-i amenint ca o sa-i calc in picioare de fiecare suta de lei pe care mi-o datoreaza, la jumatate de ora aveam deja banii in cont si rugamintea sa demisionez Ceva oribil la modul cel mai serios.
Sa te faci tu patron de ăla bun. Sa investești mult mult mult și când faci profit să dai tot la angajați. Sa fii patron bun. Te faci?
N-am pățit niciodată. Am lucrat la companii mari de renume unde banii nu erau o problemă, și nici măcar la stat unde lucrez acum nu sunt o problemă, ba chiar primesc aproape orice cer. Am cerut acum câteva săptămâni un laptop nou, pentru că cel vechi era din 2019, și am primit unul în aceeași zi.
Sunt curios cum "ai observat asta de nenumărate ori din pățite" din moment ce nu lucrezi și ești complet împotriva muncii.
Ai sa ajungi si tu mare, sa vezi ce frumos o sa fie sa mergi la munca ca ai facturi de platit.
Frate, parcă ai zis fix ce gândesc mulți, dar n-o spun. E plin de „patroni" care cred că îți fac un favor că te-au angajat, de parcă muncești pe gratis și ar trebui să le mulțumești că respiri aerul din firmă. Când le ceri salariul, te privesc de parcă le-ai cerut să-și vândă casa.
Și da, când apare cineva care nu stă la discuții și le arată că știe legea, brusc găsesc bani, găsesc soluții, devin și ei serioși. Adevărul e că, în România, prea mulți patroni se bazează pe frica angajaților și pe ideea că „lasă, că nu are ce să-mi facă". Până apare unul care chiar știe ce poate face.
Cristiano_9635 întreabă: