Hehehe mi-am adus aminte de copilărie. Mamele noastre nu aveau niciodată acetonă că noi năzdrăvănii o "imprumutam" laolaltă cu o cutie cu "cribituri". Mama nu mai știa dacă să plângă sau sa râdă când ne aducea administratorul blocului de urechi, cu sprâncenele pârlite și noi le spuneam părinților că am făcut un "focșor" sa ne încălzim, uitând că era vară.