Nu stiu ce sa zic.Nu cred.Ideea e ca acel ofiter s-a gandit si la ceilalti, si a avut parca o strangere de inima numai la gandul de a pleca mai departe.
Chiar aseara am prins putin din film .
In mod sigur, instinctul de supravietuire a fost cel care a prevalat. Combinat cu panica si haosul. Si cu dorinta, probabil, de a ajunge cat mai repede, cat mai departe de epava rupta-n doua.
Acum, sincer, cand ma gandesc la faptul ca James Cameron a facut unul dintre cele mai bune documentare despre cautarea epavei, prin anii '80, cred, ma intreb cum de a putut face povestea aceea siropoasa si sa mai ia si atatea premii Oscar pentru ea.
Acum, poate ca sunt si subiectiva, neavand nicio pasiune pentru Leonardo DiCaprio si zburlindu-ma ori de cate ori ii vad numele pe un generic.
Dar, pentru ca am citit mult despre naufragiul de acum aproape 100 de ani, pentru ca am vazut nenumarate documentare cu marturii ale supravietuitorilor, mi se pare o adevarata blasfemie sa faci un asemenea film, comercial de la primul cadru si pana la genericul de final.
Ceilalti se gandeau ca decat sa moara toti mai bine sa moara decat jumatate. Draga mea asta nu e instinct de supravietuire ci e doar egoism.
Si eu m-am muitata aseara pe pro tv ce nesimtiti lor li sor oferit sansa de supravietuire si pentru ceilalti nimic ca oricum si ei eu ajutata sa nu moara ca nu sor suit ei si la barci etc Nesimtiti!
DeeVee întreabă: