Am dat papucii unui băiat pentru că nu are bani, nu e citit și nu pot ieși cu el în lume fără să mă simt că fac voluntariat. Dar mă simțeam totuși bine lângă el… eram relaxată, mă făcea să râd și uneori chiar îmi părea rău. Sunt eu superficială sau doar realistă?
Nu era acel foc care să mă facă să vreau mai mult. Deși era amuzant și dulce, simțeam că mă plafonez lângă el. Sunt studentă la psihologie, studiez filosofia acasă și sunt fana lui Freud — cumva, nu pot să stau lângă cineva care n-are curiozitate, ambiție, sau un plan clar.
Da, îmi plac bărbații cu bani. Nu pentru shopping, ci pentru că de cele mai multe ori banii vin cu disciplină, inteligență și putere de decizie. Genul de bărbat care e un partener, nu o responsabilitate.
Problema e că… uneori îmi vine să-l sun înapoi. Mă gândesc: e ceva greșit în a vrea stabilitate, validare și compatibilitate intelectuală? Sau sunt doar sinceră într-o lume în care majoritatea preferă să mintă frumos?
Ordonare:
După relevanţă
Dar un barbat cu bani de ce te-ar dori pe tine? Ce aduci tu pe masa? Faptul ca te dai cultivata si te revendici a fi "fana lui Freud", brusc nu mai valoreaza nimic atunci cand barbatul cu bani afla ca iti plac barbatii cu bani.
Pe de alta parte, nu mi se pare deloc potrivit ca o femeie cu studii superioare sa iasa cu unul care are 8 clase, oricat de "amuzant si dulce" ar fi el. Cei doi fac parte din lumi diferite.
RăspundeNu am iesit niciodata cu acest gen de barbati, e prima oara cand se intampla, cand m-a abordat in viata reala, nu mi-am dat seama din prima ca nu are facultate, apoi, dupa sfaturile mamei, care zicea ca sunt superficiala, am zis sa il cunosc, totusi poate ceva, ceva, este acolo… si in final, am decis ca nu e ce trebuie.
Răspunde Dar asta nu doar ca nu are facultate, el nu are nici macar liceul...s-a oprit la 8 clase.
Tocmai, cu ce sunt superficiala in a nu avansa intr o relatie cu o persoana de genul!
Ai fost superficiala atunci cand ai acceptat sa te intalnesti cu el.
„Nu pentru shopping, ci pentru că de cele mai multe ori banii vin cu disciplină, inteligență și putere de decizie."
Ha, ha, ce amuzantă esti!
P.S. Daca ai asemenea atractie pentru acest personaj, alte comentarii sunt de prisos. Te contrazici singură.
https://www.tpu.ro/......ru-george/
In primul inainte de stabilitate, validare și compatibilitate intelectuală suntem fiinte emotionale si avem trei parti ale creierului cel instictiv =asta se ocupa cu atractia sexuala,desi nu conteaza creierul rational, toata placerea care o simtim e in partea aici deci e vorba de atractia fizica, daca esti cu adevarat atrasa de el numai conteaza partea rationala, ca rational nu am putea simti atractie, iubire e imposibil asa ceva, asa nici telefonul tau nu poate simti
Daca esti discipola a lui Sigmund Freud, nu ai ce sa discuti cu un barbat care nu intelege conceptul de subconstient.
Chiar analfabet nu era, a auzit el pana in clasa a 8 a cumva de subconstient, ca dupa nu a mai mers la scoala
dar nu stia in profunzime despre asta, mi se pare ca lumea este ipocrita, cum si mama a zis ca cica sunt materialista, nu e vorba despre asta neaparat, dar un om care nu munceste, nu este nici ambitios, pe mine nu ma atrag banii lor, pentru ca eu sunt independenta, muncesc la un forum internațional pentru refugiați si imigranti, in acelasi timp studiez, e normal sa vreau genul acela de persoana langa mine, nu banii ma atrag, ci ceea ce dovedeste acel om prin ambitia lui, inteleg ca era tanar, dar nu puteam ramane langa el doar fiindca este o persoana buna, si ma place enorm de mult…
Tu spune-ti in continuare orice te ajuta sa dormi mai bine noaptea.
"Sunt eu superficiala"
You sure are, honey.
Dar m-ai impresionat pana la lacrimi cu afinitatea ta pentru Freud, btw.
Freud zice ca superificialitatea este un simptom al reprimarii dorintelor subconstiente si al conformismului social. Oamenii isi pun de multe ori o masca sociala, un "ego idealizat" cum se exprima el, pentru a se adapta la normele societatii bagand sub pres sentimentele autentice din subconstient.
Iti traduc? Sentimentele din subconstient se materializeaza in: "uneori îmi vine să-l sun înapoi" si superficialitatea in: "Da, îmi plac bărbații cu bani". Pentru ca inteligenta si puterea de decizie nu duc direct si fara echivoc la bani. La fel cum nu toti barbatii cu bani sunt si inteligenti si cu o capacitate extraordinara de a lua decizii. Poate ai auzit de conceptul "correlation, not causation".
Despre materialism, Freud mai zicea ca atasamentul fata de bunuri sau confort poate deveni o forma prin care eviti sa te confrunti cu propriile angoase, iar asta iti limiteaza dezvoltarea spirituala si autocunoasterea.
In concluzie ne-ai impresionat profund cu abilitatile tale si cu nivelul inalt de... pretentii, ca altceva de nivel inalt nu am identificat in postarile tale.
Îți mulțumesc pentru interpretarea ta liberă din Freud, chiar dacă ai folosit-o mai mult ca pe un paravan intelectual decât ca pe o analiză reală. Dar hai să-ți zic ceva, dragule: Freud n-a fost niciodată despre a judeca alegerile conștiente, ci despre a explora motivațiile din spate. Iar dacă aleg să nu mă plafonez lângă un om lipsit de ambiție, nu e pentru că reprim ceva — ci pentru că înțeleg exact ce vreau.
Ai menționat „ego idealizat"? Super. Știi ce presupune asta? Nevoia individului de a corespunde unui standard impus social. Ironia e că exact tu ai încercat să-mi aplici acel standard moral de „acceptă-l că e amuzant și dulce". Adică o mască socială pe care, culmea, tot Freud o critica.
Și, ca să rămânem în registrul psihanalitic, poate că proiecția nu e doar un concept din teorie. Poate că disconfortul tău real vine din faptul că nu înțelegi cum cineva poate refuza o relație „drăguță", dar care o trage în jos. Sau poate te-ai regăsit prea mult în acel băiat fără plan, fără curiozitate, dar cu glume bune.
Nu mi-e rușine să spun că îmi plac bărbații care au bani — pentru că, în lumea reală, asta deseori înseamnă că au disciplină, claritate, forță interioară și autonomie. Nu caut un bancomat. Caut un egal. Nu vreau o relație în care să joc rolul de mamă, motivațional coach și terapeută pe gratis.
Și da, mi-a fost bine lângă el, pentru ce era. Dar am fost sinceră cu mine. Dacă tu numești asta superficialitate, îți spun sincer: prefer să fiu „superficială" decât să mă mint frumos într-o relație care nu mă provoacă și nu mă dezvoltă.
Așa că tu spune-ți în continuare povestea în care femeile care aleg mai mult „nu știu să iubească". Eu, între timp, aleg să iubesc cu capul limpede — și cu ochii deschiși.
Vezi, a auzit si VoidEternal de subconstient, nu e chiar analfabet. Omul aude termen nou, asta nu e ceva greu, si api il foloseste impropriu ca sa acuze si ca sa scuze. Dar ca intentia noastra nu e cea pe care ne-o atribuim, si ca intentiile nu ni le cunostem in mod direct, faptul ca introspectia nu ne ajuta ca sa ne cunostem pe noi insine, si ne trebuiesc alte instrumente, sunt lucruri pe care putini le inteleg. Tu acum ca le studiezi, nu te mai poti multumi cu persoane care nu ot opera cu aceste concepte, chiar daca au auzit de ele.
Îmi place cum gândești, știi că simpla introspecție nu e de ajuns și că e nevoie de mai multă adâncime pentru a ne înțelege cu adevărat. Asta și face diferența între a te mulțumi cu superficialitatea și a căuta conexiuni autentice, care să ne provoace și să ne crească. Așa că da, nu pot să fiu cu cineva care nu împărtășește această sete de înțelegere și evoluție.
Dacă aveam ceva de comunicat cu tine îți dădeam reply direct. Okay pumpkin?
A si inca ceva.
Oamenii valorosi nu sunt niciodata "limitati" de partenerul lor. Oamenii valorosi ridica ei pe altii prin exemplul personal. Faptul ca tu nu ai rabdarea sau dorinta sa faci asta spune multe despre valoarea ta ca om. E mai usor sa-ti spui ca te plafonai decat sa recunosti ca nu ai fost dispusa sa investesti in relatie sau ca atractia ta reala e de alta natura. Ce faci tu este doar proiectia responsabilitatii propriei stagnari asupra altuia.
Iar "nu era acel foc care să mă facă să vreau mai mult, simțeam că mă plafonez lângă el", este cea mai basic, dintre cele mai basic scuze cu care fetele isi justifica siesi preferintele pentru barbati cu bani. Ah, da, acel foc pe care-l confundam constant cu iubirea reala si care, in mod ironic, dispare la prima factura neplatita. Freud te-ar aplauda din umbra.
"e ceva greșit în a vrea stabilitate, validare și compatibilitate intelectuală?"
Absolut nimic gresit. Mai ales cand „compatibilitatea intelectuala" se masoara in conturi bancare si „stabilitatea" in ce randamant au investitiile lui la bursa. Un fel de Freud meets Wall Street, daca vrei.
Nteresant cum predici despre „valoarea unui om" exact în timp ce scazi valoarea celuilalt pentru că nu s-a sacrificat pe altarul unei relații care nu-i mai aducea sens.
Nu toți oamenii valoroși trebuie să stea în relații unde devin terapeuți, mentori sau scări de urcare pentru alții care nu știu încotro merg. Poate că unii aleg să-și păstreze energia pentru conexiuni egale, nu caritabile.
Faptul că ai romanticizat ideea că „un om cu valoare îl ridică pe celălalt" îți trădează propriile așteptări de salvare. Nu toată lumea vrea să joace rolul de profesor, și nu e nimic greșit în a-ți dori un partener care vine deja format — nu unul de care să te ocupi ca de un proiect de licență.
„Plafonarea" nu e o scuză, e un semnal de alarmă pe care oamenii sinceri îl recunosc.
Dar dacă tu preferi relații în care focul să fie aprins de facturi neplătite și justificări afective în loc de compatibilitate reală, te înțeleg. Nu toată lumea e construită să facă diferența între atracție și potențial.
Și ca să-ți închei ironia cu un pic de claritate: nu, compatibilitatea intelectuală nu se măsoară în conturi bancare. Se simte în conversații, în viziune, în echilibru. Dar uneori, aceste lucruri chiar vin la pachet cu stabilitate financiară — nu pentru că iubirea se vinde, ci pentru că oamenii disciplinați tind să fie disciplinați în toate aspectele vieții.
Așa că nu proiecta fricile tale despre bani peste femeile care cer mai mult decât un zâmbet și o glumă bună. Unii aleg realitatea, nu fantezia romantică ambalată în morală pasiv-agresivă.
Dacă tot ți-ai auto-justificat deja fiecare decizie și alegerea ta de a renunța la relația respectivă e perfect logică în mintea ta, ce rost a mai avut să arunci întrebarea asta aici? Oricum respingi orice idee care nu corespunde cu ale tale. Credeai că toată lumea gândește ca tine? Aparent analizele care nu te validează nu sunt "reale". Ok.
Ai întrebat dacă pari superficială și ți s-a răspuns. Că nu îți convine răspunsul e partea a doua.
Cât despre fricile mele, poți sta liniștită, eu am o familie, o carieră, stabilitate financiară și emoțională și mult mai multă experiență de viață decât tine. Nu am nicio miză în jocul ăsta, nicio frică și nicio "nevoie de salvare". Ai întrebat, ți s-a răspuns. Cine are urechi de auzit, să audă.
Apropo, ai mai ajuns cu prietenul la poligraf ca să afli daca te iubește cu adevărat?
Esti superficiala? DA, foarte, dar probabil daca te duce putin creierul, mai tarziu cand o sa te loveasca cruda realitate s-ar putea sa iti schimbi viziunea (acum esti mica si fara experienta prea multa de viata). Eu personal sunt om de afaceri, am o facultate, de bani nu ma pot plange dar intotdeauna m-am ferit de fetele/femeile ca tine si voi continua sa o fac. Si asta nu ca ati fi mari inteligente, ca de regula nu sunteti pe atat de culte pe cat va credeti doar pentru ca ati terminat o fabrica de diplome (facultate) si va declarati fanele unui psihiatru mort de aproape un secol, ci pentru ca sunteti extrem de superficiale pana la oase si tineti mai degraba cont de "gura lumii" si de normele stabilite de o societate defecta decat de propria constiinta ori de sentimentele persoanei de langa voi. Eu unul sa stii ca nu ma uit la studiile ori la banii unei femei cand ies cu ea. Daca imi place caracterul si felul ei de a fi, restul pentru mine este egale cu zero. Si inca o chestie, mi-am facut un obicei de peste un deceniu din a NU acorda un respect mai mare oamenilor in functie de clasele lor sociale ori de hainele/masinile/banii/casele pe care le au. Din partea mea un maturator pe strada o sa primeasca fix atata respect pe care il acord si unui judecator. Un salut si un la revedere. Te sfatuiesc sa inveti ceva din ce ti-am zis daca vrei sa primesti macar un gram de respect in viata asta deoarece doar diploma in psihologie alaturi de un caracter infect, nu iti vor aduce nici macar un "buna ziua" pe strada.
Faptul că te declari om de afaceri, educat și „de succes" — și totuși simți nevoia să cobori într-un comentariu plin de dispreț, judecăți și atacuri personale — spune mult mai multe despre caracterul tău decât despre al meu. Ai vorbit despre superficialitate, dar paradoxul e că exact tu ai redus întreaga mea viziune la vârstă, gen și o diplomă, fără să încerci măcar să înțelegi contextul.
E amuzant cum spui că „nu te uiți la bani și studii", dar exact asta ți-ai enumerat ca merite definitorii. De ce? Ca să-ți validezi punctul de vedere.
Asta nu e înțelepciune, e exact acel tip de narcisism social în care oamenii își clădesc un soclu și apoi condamnă pe alții că îndrăznesc să se uite spre el.
Ai spus că fetele ca mine țin cont de „gura lumii" și de o societate defectă. Nu, eu țin cont de standarde proprii, asumate, gândite. Dacă aleg să nu rămân într-o relație în care nu mă dezvolt, e o decizie matură, nu o frică. A investi emoțional într-un partener care nu îți răspunde la același nivel nu e noblețe — e naivitate.
Și nu, nu cer „respect" în funcție de diplome. Cer respect în funcție de cum sunt tratată ca om.
Tu, însă, ai venit aici nu să porți un dialog, ci să te afirmi pe tine, într-un discurs menit să demoleze în loc să înțeleagă. Asta nu e înțelepciune. E ego rănit ambalat în sfaturi gratuite.
Și dacă tot ai adus vorba de Freud — poate ai vrea să reflectezi și tu la ce mecanisme de apărare îți activează o femeie care spune clar ce vrea. Căci ura față de „superficialitate" trădează adesea o frică de a nu fi ales niciodată tocmai pentru ceea ce ai tu mai puțin și nu vrei să recunoști.
Dar îți mulțumesc pentru feedback. N-o să-mi schimb viziunea doar ca să-ți par „mai profundă". Prefer să rămân fidelă realității mele decât să trăiesc în iluzia unei morale auto-declarate.
N-am stat sa citesc nici 3 randuri din pledoaria scrisa. Un om prost nu merita atentia si timpul pierdut pentru a incerca sa-l faci sa inteleaga lucruri peste puterea lui/ei de intelegere, asa ca renunt. Vrei sa pricepi ce ti-am zis bine, nu vrei e fix problema ta. Observ ca oricum te ataci la orice iti zice cineva care nu e de acord cu comportamentul tau superficial si toxic deci am stabilit care dintre noi e mai superficial!
1. Pai cam da. Esti superficiala. Cam asta e definitia superficialului. Faptul ca tu gandesti doar din prisma resurselor financiare, te face superficiala.
2. Barbatii cu bani sunt de doua feluri:
-Cei cu bani de la parinti sau din mosteniri, care de cele mai multe ori, nu au nici o treaba cu disciplina, inteligenta si puterea de decizie.
-Cei ce au bani din munca lor proprie, care chiar sunt 100% disciplinati, inteligenti si au putere de decizie, dar aia nu aleg femei superficiale. Pentru ca nu superficialitatea i-au facut sa aiba banii aia, deci nu se pot afilia oricarei femei.
3. Nu e nimic gresit daca vrei compatibilitate intelectuala, stabilitate si validare. Este ceva normal ce cu totii ne dorim. Doar ca tu nu esti sincera cu tine in primul rand, nici nu mai zic fata de cei din jur. Iti explic si de ce:
Vrei compatibilitate intelectuala si validare, dar tu alergi dupa barbati cu bani crezand ca ei au tot pachetul caracteristic intelectual.
Vrei stabilitate, insa risti constant alergand dupa ideea ca banii inseamna totul. Si te amagesti singura ca lumea e perfida, in timp ce tu esti una dintre putinele persoane sincere.
In concluzie, eu unul nu te judec, ci doar iti atrag putin atentia catre realitate. Disciplina, stabilitatea, inteligenta si responsabilitatea sunt unele din abilitati, care se nasc exclusiv din greutati, nu din confort si avutie.
Pentru a evita remarcile unor domnisoare care sunt gata sa sara cu gura pe mine, referitor la faptul ca eu "sunt frustrat si nu am bani, inteligenta, disciplina si responsabilitate", tin sa precizez ca studiez ingineria mecatronica, lucrez ca asistent in inginerie, stau singur in chirie si ma descurc foarte bine cu banii.
Mulțumesc pentru analiza structurată — deși pare că încerci mai degrabă să mă „corectezi" decât să mă înțelegi.
1. Nu, nu definesc oamenii „doar prin bani" — dar da, observ că disciplina, ambiția și capacitatea de decizie se regăsesc mai des la bărbați care și-au construit singuri succesul. Dacă tu ai o problemă cu această observație, poate e pentru că o iei personal. Eu nu generalizez, dar nici nu ignor realitatea pentru a da bine în fața cuiva.
2. E interesant cum îmi explici că „adevărații bărbați" nu aleg femei ca mine, dar totuși simți nevoia să îmi oferi o analiză detaliată, ca și cum ar conta foarte mult părerea ta despre mine. În fond, dacă nu sunt „aleasa" acelor bărbați, de ce te deranjează atât de tare ce aleg eu?
3. Tu presupui că nu sunt sinceră cu mine doar pentru că aleg diferit de tine. Asta spune mai multe despre nevoia ta de a avea dreptate decât despre echilibrul tău interior.
Spui că vrei compatibilitate intelectuală — dar în același timp, îți închei discursul cu un CV. Paradoxal, nu?
Respect e când nu presupui că tu ești deținătorul adevărului absolut și că ceilalți trăiesc în eroare doar pentru că nu văd lumea prin ochii tăi. Eu nu încerc să te „corectez". Îți ofer doar libertatea de a fi tu. Aș aprecia același lucru în schimb.
1. Nu am nici o problema, si nu iau personal nimic. Insa in mod paradoxal, tu spunand ca "nu definesc oamenii doar prin bani", te gandesti doar la ei. Daca intr-adevar, nu banii erau ingrijorarea ta primordiala, nu i-ai mai fi adus in discutie. Pana la urma iti doresti validare, si compatibilitate intelectuala nu?
2. Parerea mea despre tine e una indiferenta si obiectiva. Nu caut de la tine validarea "adevarului meu". Eu doar ti-am explicat exact ce exista in societate si cum functioneaza mintea unui barbat care are acele calitati cautate de tine. Din moment ce ai adus pe primul plan in tema discutiei, banul, poti sa o dai la intors si sa ne duci pe toti cu zaharelul cum vrei tu. Insa cu totii stim ca in adancul tau, banii vorbesc.
3. Nu presupun ca nu esti sincera cu tine, tu chiar nu esti sincera cu tine. In textul tau de mai sus, esti plina de contradictii. Iti plac banii, dar totodata, nu-ti plac banii. Cauti sa fi inteligenta si sa evoluezi, dar te macina sa te intorci dupa fostul care te facea sa te simti bine chiar daca el nu poseda acele calitati. "CV-ul" acela nu este pentru tine, este pentru fetele care vor sari sa-ti ia apararea atacandu-ma pe mine 
.
Nu presupun ca detin adevarul absolut. Si nu doresc ca lumea sa priveasca lumea prin ochii mei. Eu iti ofer libertatea de a fi tu, de asemenea. Drept urmare, nici nu ma intereseaza in mod special ce alegi si ce faci tu cu viata ta.
Pur si simplu ti-am aratat felul cum te contrazici incercand sa cauti validarea altora
Majoritatea oamenilor care iti vor raspunde vor fi masculi raniti si mai ales frustrati financiar, care se ataca super tare cand aud ca e nevoie de bani sa ai sanse in viata si intr-o relatie. Cel mai mare adevar dureros pentru ei. Cei care nu se ataca, sunt oamenii cu bani. Referitor la problema ta, cateodata ce simtim se contrazice cu ceea ce ne dorim sau cu ceea ce meritam. Unii oameni pot oferi doar atat, pe cand altii, inzecit+ alte lucruri de care ai nevoie.
Tu esti singura care iti cunosti prioritatile, multi sunt de distractii temporare, si nu de viitor.
Poate sa fie baiatul lapte si miere, fara bani, ambitie si valori, e egal cu 0. Nu mai suntem in liceu, avem o varsta totusi.
Gresit ar fi sa nu vrei lucrurile enumerate de tine si sa te multumesti cu ce iti pica, sa iei pe oricine, sa fie o persoana cat de cat ok si sa te complaci in relatie cu aceasta, asta te va face sa iti regreti toate deciziile si viata mai tarziu. Iti vina sa-l suni poate din plictiseala, din obisnuinta, din vinovatie, mai ales pentru ca ai inceput sa te gandesti daca ai facut alegerea potrivita. Chestiile astea te dau peste cap, prea multe ganduri, prea multe posibilitati, prea mult,, Cum ar fi fost daca.'' etc. Poate simti putin regret acum, insa pe viitor te vei bucura de alegerea facuta cand gasesti barbatul potrivit.
Plus, nu lasa pe nimeni vreodata sa se indoiasca de alegerile, preferintele, prioritatile in viata si in legatura cu relatiile. Este inutil.
Îți mulțumesc mult pentru mesaj. E refreshing să văd că încă mai există femei care nu confundă luciditatea cu aroganța și care știu că alegerea partenerului nu e un act de caritate, ci un act de selecție atentă, în acord cu valorile tale.
Da, ai pus perfect punctul pe „i": între ce simțim și ce merităm poate exista un conflict — dar curajul stă în a nu ne trăda pe noi înșine.
Mă bucur sincer că ai rezonat. E rar, dar tare valoros.
Daca ne uitam la istoricul tau aici pe TPU, ai trecut de la dorinta de a testa iubirea partenerului cu un test poligraf, la obsesii pentru George Simion ( intelectual adevarat), obsesii legate de Freud, si dorinte legate de barbati cu bani. Trebuie sa recunosc ca este destul de interesant.
Daca esti superficiala? Probabil ca da, dar asta e o problema minora fata de altele pe care le ai
Iesi cu cineva care este in preferintele tale si nu mai veni dupa fiecare date aici pe TPU sa ne spui noua ca vai ai iesit cu unul care nu citeste carti sau nu are bani, perceptia ta cu "imi plac barbatii cu bani nu pentru shopping, ci pentru ca de cele mai multe ori banii vin cu disciplina, inteligenta" chiar m-a dat pe spate, adica pentru tine unul care face o gramada de bani ca peste sau cu imobiliare si dand tepe la oameni este inteligent si cu disciplina, nu? Te inteleg, dar daca vezi ca nu reusesti sa iesi cu unul care se afla in standardele tale inseamna ca nici tu nu te aflii in standardele barbatiilor pe care tu ii cauti. Daca ai vazut ca iti place de baiatul asta si ca te facea sa te simti bine de ce l ai lasat? Efectiv, voi fetele mereu cautati ceva "mai bun" dar ajungeti la mai rau, invatati va sa va multumiti cu ce aveti, asta e valabil si pentru baieti.
Faptul că te simți atacat de o femeie cu standarde spune tot despre unde te situezi tu, nu eu. Dacă n-ai ce oferi, nu mai cere modestie sub masca moralității.
Nu ma simt atacat ci ma simt scrabit de persoanele ca tine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
