Dacă ceea ce numiți 'iubire' este doar foamea cărnii de a se hrăni cu altă carne, de ce vă mințiți cu jurăminte de neatins pentru un instinct care se stinge odată cu plăcerea? Oare nu este fidelitatea voastră doar o temniță pe care v-o zidiți singuri, de frica de a nu rămâne goi și uitați în fața bătrâneții care vă roade? De ce numiți binecuvântare o dorință care vă stăpânește mai rău decât pe orice animal?

Nu, fidelitatea mea e o celebrare a hranirii instinctelor fără vinovatie si fără anxietate, nu e o închisoare, e un castel al siguraneti si protectiei pentru copiii noștri.

Este un instinct bre de reproducere,dar omul are auto control, sunt medicamente care opresc asta, de exemplu serlift care îl iau îmi taie orice chef de sex, simt atracție dar nu încât sa vreau, eu îți recomand sa te cunoști pe tine mai bine

Nu este foame, biologic vorbind, putem spune ca suntem fortati sa ne reproducem datorita activarii unor hormoni. Nu s-a construit omul in jurul moralitatii, a legilor si a unei istorii ci pur si simplu noi am evoluat si le-am luat in considerare pentru a putea supravietuii.
Iubirea nu exista, nu exista bine sau rau general, ci doar obiectiv, "cand furi este rau pentru ca nu este bunul tau si era proprietarea sa", concept creat de om, insa in realitate faci lucruri ce te ajuta sa supravietuiesti, nu sa coexisti cu alti indivizi ce iti ameninta existenta.

Acum cu subiectul tau, nu toate lucrurile morale ce le invatam de mici raman si dupa ce incepem sa ajungem in "randurile" oamenilor mari. Realizam ca povestile cu 'Romeo si Julieta', 'Titanic' si cavaleri ce salveaza o printesa nu sunt tocmai reale, ci idealuri. Tot ce am crezut in tinerete era o minciuna ce la maturitate nu se realizeaza, iar acum intrebarea este, de ce? Pentru ca in acele povesti nu se specifica un detaliu, personajul in sine. Cum a ajuns "printesa" intr-un mediu ordonat de alte persoane incat sa existe necesitatea aparitiei unui "cavaler"? De ce vine cineva sa o salveze?

Pe scurt, cand vedem dupa o varsta ca "iubirea" ce o stim majoritatea este complicata, neinteleasa si de multe ori cineva iubeste primul / prima, iar celalalt/cealalt doar accepta fara sa insemne nimic, atunci ne rezumam la placere, in amintirea celor ce nu mai ne sunt alaturi.
Pe langa toate astea, libertatea garantata de democratie ne favorizeaza sa facem din "pacatele" morale, drepturi personale.

O fata deșteaptă pe TPU, rar așa ceva
Nu suntem toți la fel după placeri carnale, unii mai avem și principii.

Daca v-as povesti ce mi se intampla si ce mi s-a intamplat... Stateau femeile aproape la coada la...ula mea.

Tu inciti la ''relatii'' deschise. Chiar iti plac ''societatile'' occidentale cu popoarele lor terminate. Acolo duce lipsa reperelor.

Pentru că dragoste înseamnă mai mult decât dânsa-n trânsa. Este o unire a inimilor, nu doar a trupurilor, este o completare reciprocă și o nevoie umană. Nu suntem făcuți ca să fim singuri.