Te face o femeie rea sau bit*h să ai în lista de preferințe/dorințe pentru alegerea unui bărbat, dimensiunea, a știți voi ce? 
Și ce ați recomanda a fi factorul decisiv în alegerea unui bărbat?
(Chipul, statutul, caracterul/sufletul, trupul sau dimensiunea/mărimea)?
Ordonare:
După relevanţă
Daca tie nu-ti ajunge o anumita dimensiune si daca e important acest aspect pentru tine, nu vad nimic rau in a alege una care-ti ajunge.
Alegerea unui partener ar trebui facuta in functie de factorii care sunt importanti pentru tine, nu dupa criteriile altora.
Răspunde
Factor decisiv? Ti se pare sanatos sa te focusezi doar pe un singur aspect cand vine vorba de partener? Atunci nu e nici o problema sa aiba organul de 20cm cum iti place dar sa te bata daca ii reprosezi ceva, asa-i? 
Zici ca vrei un caracter customizabil modelat de tine exact ca in jocuri
E o ipocrizie sa judeci o femeie ca are multi partenerii sau ca doreste o anume dimensiune,nimeni nu e stapan pe corpul tau,tu alegi ce doresti,eu observ ca urati au pretenti mari,sa fii virgina, bucatareasa, menajera, sclava lui pe deplin, rolul tau este sa explorezi cat mai multe dimensiuni nu sa stai cu vasile care e frustrat
Vorbeste in numele tau, daca tie iti place ca iubita ta sa fi avut 100 de parteneri sexuali inainte sa te cunoasca pe tine e treaba ta. As muri de rusine sa intru într-un restaurant si 10 barbati de acolo sa isi dea coate ca toti au belit-o pe iubita mea. Ce mentalitate ai?
Răspunde Vai, ce rusine...Si cand tu ai facut sex cu 100 nu e nicio rusine, nu? Ba din contra, e motiv de mandrie.NOT.Vezi ca suntem in anul 2024, poate inca nu ai aflat, dar e penibil sa judeci un om dupa numarul de parteneri sexuali.
Este superficial sa alegi dupa marimea unei bucati de carne.Sexul il faci cateva minute pe zi, iar in rest ce faci? Zau asa...O relatie nu se construieste pe partidele de sex si nici pe grosimea portofelului.
Amuzant, dar te face superficiala si complet habarnista, nu rea. Cred ca am mai mentionat pe undeva aici ca povesteam pe tema asta cu o prietena si zicea ca fusese combinata cu un crestinopat care o avea pana la cot si era complet plictisitor, iar dupa o perioada se combinase cu unul care avea micro-penis si i-a oferit cel mai bun sex ever (si are ceva experienta, nu a trecut doar prin 2-3 barbati... sau n-au trecut prin ea doar 2-3, cum vrei sa o formulezi). Din pacate, asta avea un caracter dubios rau, desi era as in pat si in bucatarie. Acum e combinata cu unul cu care se intelege de minune in toate domeniile, doar ca n-am apucat sa discut cu ea despre dimensiunile lui inca si nici nu ma intereseaza in mod deosebit. 
Factor decisiv? Nu exista factor decisiv. In principiu ideea e sa fie cineva in care sa ai incredere totala si cu care sa poti discuta si face orice. Restul se rezolva intr-un fel sau altul.
Lumea te poate percepe oricum atunci cand ai preferinte.
Este complet normal sa ai preferinte si tu esti in masura sa le stabilesti dupa dorintele si nevoile tale.
Nu prea poti recomanda factor decisiv pentru ca fiecare suntem diferiti si nu avem aceleasi nevoi.
Factorul decisiv este sa se apropie cat mai mult de criteriul dorit dorit de mine, sa avem acelasi valori, sa ne potrivim la caracter, sa aiba o personalitate frumoasa si sa fim compatibili. Nu trebuie sa alegi un singur lucru. Nu poti fi cu un chip frumos daca are caracterul urat sau sa fie super bun la pat, insa sa nu aveti subiecte de discutie.
Conteaza foarte mult compatibilitatea sexuala, asta sudeaza relatia, insa, exista si alti zeci de factori de care sa tii cont. Barbatii se simt atacati cand aud de preferinte, mai ales de marime, dar si acestia la randul lor, au preferinte. Ar fi un haos sa nu ai preferinte si sa accepti orice, oricum.
Pai fiecare alege ce ii place nu? Daca iti doresti ceva serios, trebuie sa il alegi in functie de cat de bine poti comunica cu el, sa semanati putin la caracter. daca vrei doar distractie, dimensiunea penisului e un factor interesant. Totusi, tind sa te dezamagesc dar dimensiunea nu variaza atat de mult precum crezi tu
Păi contează sincer, că știu ce dețin eu, acolo în interior. 
Hai că deja am dat prea mult din casă, dar da, în casa mea intră destul și încă nici așa nu e cine știe ce feel ) Deci am nevoie de ceva pe dimensiunea mea, nu crezi?!
Atunci clar ai nevoie de cineva dotat Nu stiu cum sa il alegi dupa criteriul acesta insa, ca nu poti sa il intrebi direct de la prima intalnire ce dimensiune are...) dar iti urez succes
Iubirea nu există.
Din păcate.
E doar hormoni.
Și hormonii vor dispărea cândva, deci va dispărea și iubirea și va rămâne, ce?
Măcar să rămână ceva, nu crezi?
Fii serios,si pentru noi barbati conteaza cum arata, conteaza fundul, sanii, slabuta si fata simetrica, virgina daca se poate
Iubirea exista cand te atrage x, iar cand faci sex se elibereaza hormonul iubiri
Bună. Cu tot respectul aici vorbim de superficialitate. În mod firesc nu te gândești la toate astea ci cunoști omul, cel mai important fiind conexiunea și chimia dintre voi, ce trezește și abia mai apoi vezi cum vă simțiți și din punct de vedere fizic, sexual și așa mai departe.
Păi nu am prea găsit așa ceva, chimie, de astea și așa. De obicei mi-au plăcut doar tipii care nu m-au plăcut și tipii care m-au plăcut nu mai mi-au plăcut mie. Cam asta e de fapt telenovela mea. ) Dacă și numai aud că cineva m-ar plăcea, deja mi se pare neahhh. Dacă nu mă place și știu că trebuie să alerg după el, e mai interesant. Cu cât mă respinge mau mult, cu atât îl venerez pe un tip mai mult. ) Ciudățenia vieții.
Probabil toată nebunia asta sună a exact ce mi-a zis psihologul meu de-a lungul terapiei "ei, dacă-ți doreai să o faci, o făceai și pe asta"
Așa că eu cred că în final a venit timpul să accept realitatea mea. Ador doar singurătatea și aia e.
Nu mă văd împărțindu-mi viața with nobody.
Deci de aceea și mai mult am pretenții la dimensiune. Asta evident dacă voi scăpa cândva de traumele mele fizice și voi slăbi, ca să pot avea măcar relațiile se*uale inedite. ) Cât de dragoste, m-am convins după ce am cunoscut câțiva tipi, unii după care da am alergat eu, alții care ar fi dat de înțeles că mă plac, dar nu suficient cât să miște nici năcar un deget pentru mine, ar fi avut pretenția să dau eu totul (bani, atenție, iubire, pașnicie, dar eu să mă încarc doar cu problemele lor) așa că am zis pas. Asta nu e nici iubire, nici măcar umilință, e doar prostie. Iar proastă nu vreau să mor.
Oricum am mers prea mult pe drumul singurătății, încât să dau acum înapoi.
Ador ipostaza asta! Femeia care alege. Mai are nevoie doar de o lista exacta cu criterii de bifat pentru care cere și ajutor, apoi gata se așează frumos pe scaunul de piele și începe selecția. Adorabil, repet. Bărbatelul este doar o persoana la coada pentru casting. Cred ca ar putea si sa își lase rand dacă cel din spate este înțelegător, ca să meargă pana la bancomat sa scoată și niște bancnote ce par a fi esențiale în fata juriului. Apoi începe suspansul. Trebuie sa zâmbească, sa fie gospodar, sa aibă ceva date antripometrice nu oricum, sa aibă sufletul curat ca un inger, IQ-ul peste medie, o masina mare, mai mare decât alte posesii, câteva carduri, ceva cash și apoi primește o nota, un accept sau un refuz pentru care se bucura sau plânge dramatic. Nu ma îndoiesc ca persoana din juriu este întruchiparea perfecțiunii, ca are feminitatea aceea care poate vindeca sau susține, ca poate fi o mama protectoare și o soție pasionala și iubitoare, ca poate găti și zâmbi în același timp chiar când banii nu sunt în surplus, ca se mulțumeste cu o singură geanta si poate merge chiar și cu metroul. Ma scuzați! Îmi propusesem sa nu mai fiu sarcastic. Făceam și terapie pentru asta, dar nu m-am putut abține, și acum trebuie sa iau terapia de la capăt, mai ales când am văzut puțin mai sus o fatuca care da și are like de la alta, DAR nu știe cum sa înceapă conversația. Dragilor, asta este rezultatul precis al unei masculinitati diluate în saliva ce curge pe la coltul gurii (unora) când vad ceva piese vestimentare mulate sau croite mai pe economie pe trupul femeii. Nu le condamn pe femei pentru simplu motiv ca oricare dintre noi își datorează existenta unei femei, mame, dar Bărbații?
Păi pentru mine este. Pentru că ai mei au divorțat și m-a bântuit 28 de ani rahatul ăsta. Pentru că mama nu a ales. A ales iubirea, iubirea ei care nu muncea și spărgea vase și făcea scandal și și bea toți banii, când mai muncea și ne-a chinuit. Eu din cauza acelei căcate de iubiri a mamei, am fost adusă pe acest pământ cu fix aceleași bulls*ituri ca iubirea mamei. Doar că nu m-a prins alcoolul, m-a prins mâncarea. Deci? De ce dracu să nu faci o listă cu ce vrei și ce nu vrei. Mai ales când crezi în Dumnezeu și știi că Căsătoria e sfântă și dacă o tai prin divorț, e grav.
Eu sunt monogamă convinsă și cred doar într-o căsnicie forever. Așa că ia să vedem de ce aș vrea să fiu sacul de box al cuiva forever? Să fiu numită nebună sau înjurată forever. Sau de ce aș vrea să fiu singura provider (deși eu și azi mă mai chinui pentru a-mi găsi un job și a face un ban mai mult, că în caz de nu va fi să fie o căsnicie, măcar să-mi pot oferi alone strictul necesar + încă ceva pentru o supraviețuire bunicică) sau de ce aș vrea să văd un chip masculin forever dacă mie îmi plac chipurile mai feminine, mă refer la față sau dacă în final aleg doar pe principiul "îl aleg pe ăsta, că e unicul ce mă va accepta" de ce să nu am măcar ca și criteriu eliminatoriu dimensiunea, adică dacă mi-aș asuma sacul de box sau măcar toaleta lui să fiu, care mă va înjura mereu, măcar în pat să facă și omul ceva excepțional. Măcar așa se va compensa cu toate bulls*iturile lui.
Nu crezi?
Deși evident ca orice femeie, dar mai ales uneia căreia îi e frică și de umbra ei, ar prefera spectrul caracterului și al personalității Beta, ca de fiecare dată când ea pică în deznădejde, omul să o iubească. Însă dacă nu va fi să fie un Beta, măcar să se compenseze/revanșeze cu altele, nu crezi?
Sau nu crezi că fix cu același tipar mă confrunt și eu?
Știu că niciodată nu o să-i pot oferi unui bărbat frumusețea (deoar3ce nu o dețin) așa că trag de mine să mi găsesc un job cât mai bun și remunerat, măcar dacă nu sunt frumoasă, să i par deșteaptă și chiar să aduc cașcavalul pe masă. Și uite așa mă chinui să fac cât mai multe cursuri și facultăți, ca să pot câștiga cât mai bine în viitor. Și hai să fim serioși, azi până și voi bărbații judecați femeile sărăntoace sau care nu pot mai mult. Deoarece a apus vremea în care femeie era la cratiță și voi munceați. Așa că, uite cum mă tot lupt, învăț pentru a deveni o profă mai bună în domeniul ăsta, dar fac și cursuri și iar cursuri pentru a putea să plec de la un loc de muncă la altul sau de nevoie chiar să-mi iau mai mult3 joburi.
Ba chiar am compensat și prin faptul că fiind o femeie singură cu o mamă singură, mă pot descurca la o batere de cuie, o înșurubare și desșurubare, o văruire de perete și tot așa. Chestii basic, spre exemplu nu știu să lucru sub capotă sau să pun o priză ori o lustră. Însă cu priza am zis că o să încerc cândva. Măcar când va muri mama, să mă pot descurca pe cont propriu.
Mai aspir măcar și la a învăța să pun gresie și parchet. M-am uitat cândva pe Youtube, ceea ce nu părea ceva chiar dificil, însă nici chiar ușor. )
Chiar aspir la astea. Măcar pe viitor dacă mi se va strica apartamentul să nu mai dau bani pe muncitori. Mai ales dacă în final voi rămâne o femeie singură, chiar nu doresc să bag străini bărbați în casa mea.
Iar din următorul prim salariu, am jurat că -mi voi lua o bormașină, căci vreau să învăț să dau și găuri.
Deci legea compensației eu zic că merge pentru toți, mereu.
Stai Ce am citit? Adică tu crezi cu atâta tărie în parteneriatul cu un singur bărbat de-a lungul vieții încât ai fi în stare să suporți un bețiv care te bate doar pentru că ai făcut la un momentdat o alegere greșită?
Sfatul meu e să faci puțină introspecție și să analizezi mai bine aceste credințe ale tale. În loc să fii traumatizată de divorțul mamei tale ar trebui să o admiri pentru că a avut puterea să scape din acel iad, a avut puterea să-și ia viața în mâini și a dat-o dracului de iubire, iubire care nu era împărtășită și care îi făcea viața un calvar. Ai fi preferat ca mama ta să nu fii divorțat? Ai fi preferat să rămână nefericită, bătută și umilită toată viața doar pentru că într-o carte de povești antice, biblia, se sugerează că căsătoria ar trebui să fie pe viață?
Scuză-mă că îți spun dar tu ai o viziune extrem de naivă asupra relațiilor de iubire, probabil că nici nu discuți prea mult acest aspect cu mama ta. Când îți cumperi haine, tot probezi până găsești ceva ce ți se potrivește. Când cauți o mașină, tot cauți până găsești ceva care să-ți placă. O conduci puțin, o privești bine din toate unghiurile, o ambalezi, îi faci diferite teste ca să vezi dacă e ceea ce trebuie pentru tine. De ce ar trebui să fie diferit în alegerea unui partener? Îți spun eu că nu e. Mama ta a ales greșit dar a avut puterea să vadă acest lucru și să rupă relația, pe un om nu îl poți cunoaște într-o zi două, nu îl cunoști într-un an sau doi, ba chiar nici într-o viață întreagă, tot ce poți e să petreci timp cu el și să vezi dacă vă potriviți sau nu. În viață, tot ce poți face e să te ridici dacă ai căzut și să mergi înainte. Ai avut vreo dată un spin în deget? În primele zile nici nu îți dai seama că e ceva în neregulă. Totul e ok, te simți bine, etc. Dar degetul începe încet încet să te doară. O durere insignificantă, căreia nu-i dai mare atenție. După câteva zile acesta se umflă și se umflă și te doare tot mai tare, dacă tot nu faci nimic, țesuturile încep să moară, rana începe să emane un puroi urât mirositor iar folosirea acelui deget devine aproape imposibilă. Mai mult, dacă tot nu faci nimic, vei începe să ai febră, degetul va începe să moară, apoi mâna, și apoi chiar tu. Exact așa e și o relație toxică. La început totul e bine, flori, raze de soare, fericire, etc. Apoi apare ceva care strică acel rai, începe să bea, te bate, etc. Dacă nu faci nimic, infecția se extinde: va începe să preia controlul asupra vieții tale, să bea și să te bată din ce în ce mai mult, dar chiar dacă te doare tu mergi înainte pentru că speri că rana se va vindeca, pe când aceasta de-abia începe să facă puroi. Și uite că ajungi, în ciuda a ce îți spune intuiția, să te căsătorești cu persoana toxică. Mama ta a avut puterea să taie degetul infectat și plin de puroi înainte de a o distruge pe ea și pe tine, nu crezi că ar trebui mai degrabă admirată pentru acest lucru? Ce crezi că s-ar fi întâmplat dacă nu divorța?
Eu zic să discuți cu mama ta ca de la femeie la femeie? roagă-o să-ți povestească despre acele vremuri și o să înveți multe...
Nu am cum.
Mama nu prea vorbește cu mine despre nimic serios. Mai ales pe acest aspect.
Însă eu cr3d că degeaba a divorțat mama, pentru că oricum ar fi fost, tata nu o bătea pe ea, doar avea o problemă cu alcoolul, ăla i-a întunecat mintea și spărgea farfurii la draci. Fix ce fac și eu azi.
Tiparul s-a extins. Însă cred că totuși crizele de azi, ale mele mai exagerate se datorează fix divorțului mamei, eu cred că Dumnezeu o pedepsește prin a-i chinui copilul de fix același tipar, dar mult mai accentuat, dar și mult mai nebunesc, doar pentru că ea a rupt ceva ce Dumnezeu a lăsat lege "CEEA CE DUMNEZEU A UNIT, OMUL SĂ NU DESPARTĂ." Mai ales că sora mamei, care aia chiar fost bătută la greu, la tinerețe, muncită și mai mult decât mama, că aia stătea la țară și pe lângă asta o mai și înșela cu tot satul, ba chiar unchi-miu mi-a zis acum, când am reluat legătura, că mătușică-mea cât a fost în străinătate să muncească, el rămânând în țară, nu a putut omul să stea singurel și o avut și una șnur și una pufoasă și una așa și una așa, mi-a povestit omul totul sincer, fără perdea în timp ce mătușică-mea se învârtea pe lângă noi și dădea la animale, mi-a fost și rușine de rușinea mătușicii mele și nu am îndrăznit după să mai dau ochii cu ea. Și această mătușică mi-a spus că orice-ar fi, ea nu divorțează, l-a iertat și a trecut peste toate, deoarece a zis că scrie la Scriptură, că oricâte căsnicii fericite ai avea după prima, tu în fața Domnului ești legat fe fapt tot de primul. Că știți Căsnicia e de fapt o taină, pe care noi cu mintea umană nu o pricepem. Și a zis mătușică-mea că nu divorțează, că oricum și dacă ai face-o, vor veni altele și mai grele și că deci o căsnicie este CRUCEA TA, pe care trebuie să ți-o duci fără tăgadă.
Deci tocmai de aceea și eu vreau asta, dar aș vrea un soț mai mult ca a vară-mii, nu al mătușică-mii. Aparent după tot ce au îndurat cele două cu omul ăla, deoarece și mătușică-mea și vară-mea au fost bătute și muncite la viața lor, vară-mea fiind cu 10 ani mai mare ca mine. Aparent ea a avut noroc, după un nenoroc cu tac-su. Azi are un soț care o iubește (și sperăm că nici nu o înșeală, mai ales ea speră, deoarece a rămas cu o traumă și ea, după tot ce le-a făcut tac-su, deoarece la ei în sat, toți îi bârfeau și-i știau că unchi-miu umblă peste tot iar vară-mea l-a urât pentru asta, dar nici nu a suportat numai ca soțul ei să se uite cu un ochi la cineva pe stradă, ca să vezi ce ravagii face o familie nebună, unui copil și psihicului acestuia) respectă și au doi copii frumoși împreună, un bussniess ok, deoarece soțul ei are firmă de transporturi și merge peste tot prin țară cu tirul. Au o casă mișto și copii deja măricei.
Și mai trăiesc și azi cu unchi-miu, doar că istoria s-a dus mai departe, cum unchi-miu a urât-o pe bunică-mea pentru că l-au dat afară din casă când au văzut că el a ridicat biciul la ea, până și cealaltă mătușică mai mică și mama mi-au povestit cum au fost martore la bătăile ei. Apoi bunicii mamei i-au dat afară din casă, deoarece nu au suportat însă mătușică-mii i-au spus că alege ori pe ei, ori pe el, și ea a fugit cu el, apoi a aflat că e însărcinată și aia a fost.
Și unchi-miu ne-au urât pe toți juma din viață apoi istoria se repetă, azi el le-a făcut casă lu vară-mea și soțul ei, dar cei doi, ginere-socru, nu se suferă.
La ai mei în schimb s-au terminat cu bătaia cu furcoaie și fugitul de acasă, mama cu tata, că și pe ei, nu i-a suportat bunică-mea, pe tata mai ales, mama a mai luptat câțiva ani pe cont propriu, apoi a renunțat și a divorțat, când nebunia tatei s-a accentuat.
Ceva mai binișor a dus-o mătușică-mea cu care stau în bloc, însă acum spre bătrânețe i s-a cam șubrezit și mintea lu unchi-miu de la 2, până la chiar să ne bată în ușă că fac eu gălăgie și că nu mai poate îndura el omul și sincer nu mă prea înghite. Deci istoria se repetă la infinit. Ăsta e blestemul familiei noastre și neamului meu.
Deci cam asta este istoria neamului meu și a arborelui meu genealogic. Un neam de psihopați, nebuni, duși cu pluta.
De aceea mi-am jurat că cel puțin în cazul meu voi stopa nebunia și gena aici. Sper să mor repede și aia e.
Nu mai vreau sincer nimic.
Sunt doar un vid interior, dacă mai reușesc ceva pe carieră, bine, dacă nu, aia e și aia e. Oricum voi muri de ciroză în 10 ani și tot mă voi duce, sper repede.
E clar că aici există traume nenumărate, însă religia nu face decât să le accentueze și perpetueze, părerea mea. Din păcate nu sunt în măsură să te ajut mai mult deși aș vrea, mai bine mergi și discută cu un terapeut, chiar te va ajuta enorm.
Daca o are mare nu o sa faca nimic exceptional. Ala care o avea de juma' de metru nu putea face sex pentru ca lesina cand avea erectie. Si in general e mai dificil sa mentii o erectie la citamai parul decat la ceva de dimensiuni medii/mici. Si plus de asta, daca ai fi citit si chestii mai pamintene decat elucubratiile alea biblice, ai fi aflat ca ceea ce conteaza mai mult e grosimea, nu lungimea. Daca tii musai sa dai de unul care sa iti dea peste cervix cu ciuperca, go 4 it, but you might regret it.
Cervix? What?!
Explicați, vă rog! )
Și la mine e tocmai așa, lungimea e aia mai multă, jucăria mea o demonstra. Grosimea însă nu încape prea mult. Mai mult de un deget jumate sau un marker ca grosime. )
Dar le-am aruncat după un timp, cred că de la tâmpeniile alea m-am și infectat.
Nu mai introduc nada acolo, never. Oricum nu-mi mai pasă sincer de acest aspect. Am cam renunțat la toate bulls*iturile și cu iubirea și cu se*ul. Niște aberații.
Am oricum multe altele de făcut.
Însă poate pe la 30 sau 40 de ani, chiar o să iau un vibrator, ca să mă răzbun pe viață. Dacă mai am putere sau viață până atunci.
Nu vreau să mor și fără să fi încercat cu unul mai gros. Poate până atunci va intra și ceva mai gros.
Dacă nu aia e. Oricum e un mare bull*hit se*ul ăla. Nu dă nici o stare, așa cum zic alții. Eu una nu am simțit nimic. Ba chiar mai mult stres ca să nu cumva să pățesc și altele sau să nu mă prindă ai mei sau să nu mă audă vecinii și uitați, că da, azi am ajuns cu dureri pe jos mai mereu și o sensibilitate cretină. Și nici la ginecolog nu pot merge pentru că de fapt tot nu știu cum sunt, jos mă refer și nu știu ce să-i spun doctorei. Plus că dacă mă va vedea timorată își va da seama că par virgină, dar dacă eu nu mai sunt, ce o să-i spun? Că m-am dezvirginat cu pixul și păstârnacul?! E penibil, rău de tot.
Plus că dacă eu chiar am ceva acolo jos, chiar va trebui să-i spun adevărul, că poate se prinde că nu am dezvoltat vreo bacterie de la pen*s ci de la altceva.
Aia e, duc durerile pe picioare cât pot iar când cad, oricum îmi număr zilele până la moarte. Nu-mi mai pasă sincer de nimic.
Sper doar să mă ierte God al meu și pot pleca liniștită orice-ar fi.
Https://www.medicalnewstoday.com/articles/321574#frequently-asked-questions
Legat de jucarii... daca le cureti si le pastrezi in mod corespunzator, n-ai de ce sa ai probleme. Imi place ca ai planuri pe termen indelungat cu vibratorul. Dar acum ce are? :D
Legat de doctorita, te duci, discuti. Nu vad ce e penibil la un pix, pastirnac, castravete, coada de pisica, banana, mouse, joystick, surubelnita, etc.
Chiar că, doar șurubelnița nu o încercasem. ) Nu dați idei nebunilor. Vă rog! )
Cât de banană și de castravete nu intră. 
Abia am reușit cu un păstârnac anul trecut, fix înainte să mi fac apariția pe aici, nebuna Patricia. Sau ați uitat cu ce întrebare am debutat? )
Și din păcate nici după un an de jucat, tot nu am aflat de ce nu intră 2 degete, știți again unde. )
Nici nu cred că o să aflu vreodată, nici nu cred că vreau să-mi mai încerc vreodată norocul cu două. )
Cred că de fapt zic pas. E o mare prostie. Nu-i nimic ca-n filme. Beahhh, ce a mai fost ceva mai intens, după ce m-am gândit la tipii care mi-au plăcut de-a lungul timpului și cam aia o fost ceva mai deep, dar nici aia prea cine știe ce.
Iar de vibrator, mi-am zis că mai întâi să mă angajez, să am un job stabil, să am o direcție financiară, să mă simt și eu independentă, ca să mă simt adultă și abia apoi o să cumpăr, din banii mei vibratorul.
E dacă vreți ca atunci când îți spui că abia de la 18 ani faci se* ca să fii matur și adult. Cam așa și eu. Și am zis 30, că presimt eu că până la 30, se va mai sedimenta munca mea și o direcție anume. Iar 30 pentru mine, e ca 18 ani pentru altele. )
P. S. Ar fi penibil să-mi iau vibratorul din banii mamei, nu credeți? Deși tot salivez la unele prin online. )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
