Cum naiba sa o fac pe mama mea sa mai tacă din gură. Efectiv de dimineață până seara daca vine la noi, trancane neîncetat, daca cumva vreo și tu să zici ceva, vorbește efectiv peste tine și repeta aceleași lucruri de 100 de ori. Am ajuns la disperare. Și se supără și o apucă nervii daca ii zici ceva, și face și mai rau. Daca nu trancane din gura, trancane prin casa, fâsâie, zdrocane zici că e nebuna. Nu lăsa nici bebelușul să doarmă. Și dacă se duce la veceu și eu și gura in camera și noi suntem în alta camera vine trântește ușă și țipă in gura mare că ea se duce la veceu. Zic dar mai opreste-te frate că ne-ai capiat pe toți și zice "dar ce că nu fac nimic, doar asta". Se oprește 5 minute apoi o ia de la capăt. I-am zis și cu vorba buna și cu cearta, nici un chip să tacă naiba din gura. Și spune efectiv numai prostii. Azi de exp, a început să îmi zică că a vorbit ea nu știu ce naiba pe autobuz in drum către noi și a tinut-o așa trei ore. Nu mai pot efectiv suntem disperați de ea. O iubesc e mama, dar zău că îmi vine să ii zic sa nu mai vina pe la noi și să uite că existăm.
Daca mai sunt oameni în situația asta, și a funcționat ceva la voi, va rog sa îmi spuneți. Mulțumesc anticipat.

Din pacate eu unul alta solutie in cazul vostru decat sa-i spuneti direct sa nu mai vina pe la voi ca va deranjeaza, nu vad. Pare rau, dar genul asta de om nu pricepe nici de vorba buna si nici daca-i bati apropouri ca stiu destul de bine tiparul.

Ii spui direct in față să nu mai vină la voi. Altă soluție nu există in asemenea situație.
Trăiți-vă viața asa cum o doriți.

Ceai de tei. Sau un calmant.

Unii oameni au placerea asta de a vorbi continuu. Si macar daca ar spune lucruri noi, dar asa cum ai spus le repeta pe aceleasi de multe ori. Nu ii intereseaza ce sau daca si ceilalti au ceva de zis. Si sunt foarte obositori. In general, oamenii acestia trebuie evitati. Dar fiind vorba de mama, clar nu se poate. Poate sa ii spui ca trebuie sa inveti sau sa lucrezi si ai nevoie de liniste. Sau pur si simplu, nu raspunzi la nimic din ce zice.

Meh… las-o, unii trăiesc doar ca să comenteze aerul.

Bun am citit și ce au recomandat colegii. Daca a fost mereu așa nu am ce variante să îți sugerez. Daca nu a fost mereu așa, atunci aici intervin mai multe situații. O dată cu vârsta nu doar că nu se mai creează noi legături neuronale dar și cele existente tind sa se debiliteze. Daca vorbim de aceasta situație (in carale mama ta nu a fost mereu așa) îți recomand să ceri pentru inceput sfatul unui psiholog și posibil psihiatru dacă ți se recomanda și să le descrii situația cat mai corect. Aceștia cu siguranță te vor ajuta. Bafta.

Esti adult si ai si un copil mic. Acum prioritatea este familia pe care ti-ai creat-o. Comportamentele se corecteaza impunand reguli si aplicand consecinte: "Mama, imi pare rau, dar daca mai faci x lucru, nu te voi mai invita la mine timp de x zile/saptamani/luni". Si te tii de cuvant, ignorand tentativele de a te face sa te razgandesti.
Probabil o sa functioneze, pentru ca atunci cand esti adult, mai mult parintii au nevoie de tine decat tu de ei (in mod normal). Daca vrei sa mentii relatia, probabil va trebui sa aplici regula din cand in cand, fiindca acesti oameni "recidiveaza".
Daca nu functioneaza, atunci vezi solutiile lui Darrio si Sirius, care sunt perfect ok.

Montezi un microfon intr-o camera si o boxa in usa, cand vine de la intrare cumva sa intre intai in camera aia si sa nu treaca de usa la voi.
Cand vrei sa o asculti lasi volumul mai sus, cand vrei sa taca, dai la minim si stingi boxa.

Serios vorbind nu o mai primi la voi! Si gata. Altfel nu rezolvi problema, daca cu adevarat vrei sa scapi vei face ce spun, nu exista alta metoda.
Si daca e mama nu inseamna sa va pape zilele.