Dau funda! Mai nou nu ajung la un "numitor" comun intr-o discutie cu mama mea...De multe ori o ascult cand simt ca nu am destula experienta si m-ar putea ajuta sfaturile ei, aproape fiecare pas pe care il fac este de fapt o punere in practica a tot ce spune ea, chiar si decizia de a ma desparti de prietenul meu a fost propunerea ei, sau comportamentul meu din relatiile cu prietenii este influentat de sfaturile ei. Nu ma deranjeaza ca este cineva care sa ma asculte si sa-mi dea sfaturi, insa mereu imi spune ca nu-mi pasa de ce zice ea si ca numai sfaturile celorlalti le ascult, dar nu este adevarat, ceea ce fac de fapt este sa intreb mai multe persoane ce ar face in situatia in care ma aflu si pe urma ii spun si ei ce mi-au raspuns acele persoane, si simt parca un pic de invidie din partea ei...As vrea sa unteleaga ca am nevoie de mai multe pareri pentru a lua o decizie, si ca nu ignor nici parerea ei, dar nu ma pot limita intotdeauna la ea. Voi ce ati face in locul meu?

Trebuie sa iei in calcul o schimbare de strategie(tactica psihologica!) intr-o discutie cu mama ta, tinand cont de asa zisa "invidie" generata de sfaturile altora.Este mai productiv si mai putin frustrant sa initiezi o discutie cu adresarea : "cum crezi ca este mai bine?" sau"ce ma sfatuiesti/ce parere ai?"decat sa incepi cu "toata lumea spune ca. ". Sau, poti evita ca, in discutia cu mama, sa amintesti de sfaturile celorlalti, asta, pentru a inlatura acea frustrare a ei. Numai ca, in atare situatie, tie si numai tie iti revine asumarea unei decizii/optiuni pe care, cred, ca o vei lua dupa o matura analiza a argumentelor pro sau contra indiferent de la care sursa provin( mama, prieteni).

E u cred ca singurul numitor comun cu mama ta trebuie sa fie sinceritatea. Orice mama isi invata copilul din experientele si din viata pe care o are alaturi de copilul ei.Nimeni nu te poate sfatui mai bine, te cunoaste indeajuns pentru a te sfatui.Invidie? cum poate o mama sa fie invidioasa pe fata ei, din contra, vrea tot binele din lume pentru tine.Parerile celorlalti de multe ori nu corespund cu trairile tale, nimeni nu iti poate da un sfat, pentru ca nimeni nu este Amalia. Poti culege singura lucruri bune din viata celorlalti, dar nu din vorbe.De multe ori vorbele(sfaturile) nu coincid cu faptele celor pe care ii asculti.Ai sa observi ca sunt persoane care iti dau sfaturi pe care ei, la randul lor, nu le-au urmat. Diferenta trebuie sa o faci singura, binele meu nu este si binele tau, viata ta nu o traiesc eu, o traiesti tu.Cum as putea sa iti dau un sfat mai bun decat mama ta? Doar ti-as spune cateva cuvinte, sfaturi, pareri.Si daca sfaturile mamei tale te influenteaza negativ in relatiile cu ceilalti, sfaturile mele(eu, care nu te cunosc deloc, sau chiar si daca te-as cunoaste poate ca mi-ar trebui ani de zile ca sa te pot sfatui )cum spuneam, sfaturile mele cum te-ar putea ajuta? Cred ca tu simti nevoia de comunicare, desigur ca nu te poti limita doar la sfaturile mamei, ce ai sa te faci cand o sa ai familia ta? astepti sa dai telefon mamei pentru a lua o decizie importanta in viata? Dar ca mama la randul meu, nu iti pot spune decat ca mamele au un al 8 -lea simtz, si cand ceva nu merge este prima care isi da seama. Poate ai sa iti dai seama cand o sa fii mai mare, ca nu are nimic contra ta, ca nu este vorba de invidie(poate nu ai gasit cuvantul potrivit)ci doar iti vrea binele, asa cum crede ea de cuviinta. Poate este un pic egoista, dar nu invidioasa, pentru ca iti dezvalui micile tale secrete altora, decat ei. Dar asta nu inseamna nimic rau, vrea doar sa te protejeze de influentele exterioare familiei(prietenii tai in cazul asta) care o fac sa creada ca iti indruma pasii gresit.

De ce nu ai incercat sa ii explici ei aceste randuri?
Spune-i ca mai ai nevoie si de alte pareri, dar ideea pe care o ai tu in minte si sfatul ei predomina...
bafta