Da, vă cred nu e nici o problemă.
Era fain dacă aș fi cunoscut aici prin intermediul unuia dintre voi. Deci:
Pe Facebook așa zisele grupuri de cunoașteri nu funcționează.
La Agenția aia costă mult: Atunci, ce variante am, decât numai să fie cineva de aici cu care să pot vorbi, și prin acea persoană anume să am o cunoaștere cu acea fată dacă ar exista.
Sau dacă ai cunoaște eu știu una mai singură nu neapărat de vârsta mea repet, să fie până-n cel mult 35 de ani, fiindcă una de vârsta aia m-ar bucura cel mai mult să fie, ci nu cineva care săși bată joc de mine.
Mă doare sufletu plângând că nici bine nu m-am trezit, e pustietate în casă. Nici un dialog cu mine de la ai mei părinți, absolut nimic.
Dar e dureros ca mamă să faci așaceva, să nu îți întrebi copilul dacă e bine, dacă a mâncat.
Uite că asta se întâmplă?: Se întâmpă că nu am cu cine vorbi. Măcar dacă ați veni unii dintre voi repet, doar în privat să pot vorbi cu unul dintre voi.
M-ar bucura toată treaba asta, și dacă repet, cineva are suflet de aici, atât vă rog mult, faceți un bine măcar de a îmi oferii posibilitatea de a avea o cunoaștere cu vreo fată singură, nu contează dacă e de aici de pe TPU sau din cunoștințele voastre, contează doar atât: Să am un simplu dialog de a ieșii din această singurătate.
Că în rest, nu contează ce a fi mai încolo, dar în principiu pentru început aș vrea un dialog, dar bine înțeles cu o fată anume, care să mă asculte, care să am un dialog foarte deschis.
Da, știu ceea ce spuneți.
Din aia ceea ce spuneți, nu există din păcate. Și plus de asta, că sunt nevăzătoare care nu au nici rețele de socializare, și mai sunt și care îs retrase de felul lor. Problema este că, nu am cu cine vorbi.
Și numai zic că din nou, iarăși mă văd plecat de acasă, unde?
Doar prin trenuri că nu am altă soluție, și ar trebui cineva să audă de aici, că ce fac ai mei nu fac de loc bine din păcate.
Asta vor, mă vor plecat de acasă. Dar dureros este când ei părinți numai au dialog cu mine, culmea că nici nu le-am greșit absolut cu nimic:
Mult m-ar fi bucurat ca una din aia sufletistă dacă mai există, să pot avea aici un dialog, de a avea posibilitate nu doar de a o cunoaște, ci de a o simții, exact ca și cum simțurile mele ar simții diverse obiecte, așa și la o fată mult mi-aș dori să-i simt firele de păr din cap, prin care să îmi fi exprimat tandrețea de a o vedea cu ochii minții, ca și cum aș vedea-o în realitate.
„Nici lumina de afară nu o pot vedea din păcate. Nici măcar cum arăt eu, dar apăi întunecosul înnegrit al ochiului care nici ăla nu-l văd din păcate".
Păcat mare de tot ce am ajuns. Numai știm ca părinți să iubim copii. Numai știm noi ca și oameni tineri să ne fi căutat unii pe alții. Dar bine că răutatea asta este atât de nevinovată încât și eu îmi pun întrebarea?
Cu ce aș greșii eu unei fete dacă faptul că nu vezi, și că tipul este cum este, chiar nu înțeleg de ce ele s-au schimbat atât de mult?
Unde mai pot găsi o fată sufletistă care să aibă marele dialog frumos de a o auzii pentru prima dată în semnele minunate, chiar unde?
Vă rog tare mult?