Stiti carti clasice, ca de exemplu:"De veghe în lanul de secară","Cum să ucizi o pasăre cantatoare","Memorile unei gheise"? Dau funda

Sunt o gramada. Am terminat ieri Numele Trandafirului, Umberto Eco, înainte de ăsta am citit Muntele Vrăjit, Thomas Mann. Cărți excelente.

Eu iti recomand cartile urmatoare:
Eugenie Grandet de Balzac
Doamna Bovary - Gustave Flaubert
Pe aripile vantului - Margaret Mitchell
Rebeca de Daphne du Maurier.

Am si un blog de carti personal cu recenzii la carti clasice si ai putea sa vezi mai multe recomandari acolo

http://romanceofpages.blogspot.ro/

Acestea nu sunt cărţi clasice.
Mai nou, este şi "11 minute" carte clasică, şi eu nu ştiu?

Ai uitat de "Pe aripile vântului", de "Un veac de singurătate" şi "Alchimistul", alte cărţi minunate pentru tine, care sunt nişte lecturi clişeice de rahat.
Mă gândesc că Garcia Marquez şi Coelho sunt printre preferaţii tăi.

Ce ne-am face noi fără recomandările voastre?

Pe aripile vantului e o carte destul de buna, desi sunt impotriva unor scene destul de artificiale. Nu conteaza ce lectura citesti, adica e absurd sa poti spune ca ai gusturi in materie de carti..tot la fel de absurd sa spui ca orice alta floare oferita unei fete intr-o relatie, in afara de trandafir, e o pretuire demodata. Si e aberant. Nu te poti face un judecator al unor literaturi cu renume... unul universal doar pentru ca se plaseaza intr0o epoca cu tentatii spre... lucruri materiale si individualism. Cartile trebuie sa-ti ofer eu priveie cat mai ascendenta si profunda asupra a orice.
Un '11 minute" sau o 'Sub aceeasi stea" din secolul 21 pot fi considerate o "dama cu camelii" pentru cei din secolul 20( sau 19 chiar, daca voribm de aparitia ei).

Drăguţ ce zici tu, fals şi aberant, dar pe unii chiar ai putea să-i convingi.
1. Nu e o carte bună.
2. Gusturile în materie de cărţi există, deoarece lecturile de calitate şi cele de proastă calitate, există. Iar la punctul unu nu este o carte de calitate.
3. Într-adevăr, e de apreciat când primeşti orice floare/orice carte, dar dacă primeşti floarea/cartea care îţi place, s-ar putea şi să o admiri/citeşti, şi să o preţuieşti. Nu să o arunci la coş, fiind ceva de proastă calitate, mai mult ca sigur că gestul va fi uitat.
3. Fals. Lectura multă îţi va da la un moment dat şi educaţia necesară pentru a avea discernământ în alegerea cărţilor. Prin urmare, cu acest diescernământ, nu vei mai alege niciodată să citeşti o carte proastă pentru că în mică măsură s-ar putea să te înveţe ceva şi ea, cum ar fi să-ţi abţii pornirea de a voma când o citeşti.
4. Fals, lecturile de calitate au atributul de a fi durabile în timp. De asta Doistoievski se citeşte şi acum, după 200 şi ceva de ani, iar "Jocurile foamei" în trei ani au devenit deja fumate, iar peste zece ani deja nimeni nu o să mai ştie de ele.

Mai pune mâna şi lucrează, instinctele tale bune şi talentul nu te vor ajuta mereu, trebuie să te cizelezi, pentru ca părerile tale să aibă o bază aplicată, nu numai premoniţie.

Singurul lucru de cizelat aici ( chiar sunt curios cat timp ti-a luat sa gasesti termenul) ar fi interpretarea ta.

"Lectura multă îţi va da la un moment dat şi educaţia necesară pentru a avea discernământ în alegerea cărţilor" Da asa e, ofera discernamant, desi nevoia de traire afectiva nu se poate limita la sfera banalitatii, din contra. Se vor cauta alte refugiuri. E imposibil sa asiguri satiul unui psihic cu o oarecare categorie de carti. Cume xista o varietate de gusturi in privinta mancarurilor, asa exista si una in cazul genurilor si iti vorbesc din experienta unuia care e fascinat de un amalgam de genuri.

Pe aripile vantului nu a fost decat un banal exemplu de-ati arata ca absurd sa judeci o carte neconsacrata, cu care adolescentii au tangente enorme doar pentru ca nu gusturile adecvate. Dostoievski a fost consacrat, la fel cum si operele romane, desi cum eixsta autori si personalitati romane remarcabile in istorie care care s-au salasluit in curentele cu opere poate chiar mult mai consistente decat transpunerea intr-un ciclu de silogisme al unui act romantic.
Bineinteles ca o "carte proasta" este o concluzie ce survine dupa criterii, desi daca te-ai raporta la polisemia termenului "proasta", nu sunt tocmai de acord cu tine, pentru ca foarte multe carti ( precum scrierile filosofilor si marilor ganditori) nu prezinta un interes, ci din contra ca acel continut ar fi considerat execrabil. SI asta se intampla in cazul adoslecentilor.
Deci, indiferent de gusturi, experienta vietii isi spune cuvantul si isi extinde flagelul in privinta alegerilor.

" Într-adevăr, e de apreciat când primeşti orice floare/orice carte, dar dacă primeşti floarea/cartea care îţi place, s-ar putea şi să o admiri/citeşti, şi să o preţuieşti. Nu să o arunci la coş, fiind ceva de proastă calitate, mai mult ca sigur că gestul va fi uitat." Si eu ce-am zis?
"
lecturile de calitate au atributul de a fi durabile în timp" Nu calitatea lor le face durabile, ci natura consacrata a celor ce le-au emis. Gandetse-te ca asta sustinea si G. Calinescu despre Mara ( din cate imi amintesc) si anume ca ar fi ajuns la fel de 'celebra precum hamlet daca ar fi avut in fata prestigiul unei limbi universale". Deci, nu a fost consacrata din pacate peste hotare.

Si natura lor durabila nu reiese doar din efectul de turma, ci si din ambitia ( car-eti ofera pseudo-impresia ca esti dirijat de gusturi pentru optarea ei) de a cunaoste, uneori superficial, esenta. Ori, intr-o lectura nu trebuie doar partea /scopul principal privit ca pe un ideal, ci sa-ti folosesti meticulozitatea si pentru analiza celui mai..banal verb.

Încearcă
„N-a dansat decît o vară",
„Vă place Brahms?",
„Groapa " de Eugen Barbu ( o capodoperă a literaturii române), volumul de nuvele „Miresele" ( de Eugen Barbu),
„Omul de aur" de Jokay Mor,
„Fii bun pînă la moarte" de Móricz Zsigmond,
„Orologiul lumii bătea miezul nopții"și
„Un copil numără stelele ( ambele de Menelaos Ludemis),
- ciclul de 14 volume al lui Sven Hasel.
"Băieții din strada Pal" de Molnar Ferenc.
- „Dunărea revărsată" de Radu Tudoran.
- „Forsythe Saga " ( 6 volume) de John Galsworthy.