Hei, știu ca am mai pus tot felul de întrebări aici și poate ca nu ma suportați însă în această seară nu mai vin cu probleme și cu dorința de a primi o părere sinceră și poate o îndrumare.
Eu scriu de câțiva ani poezii,totul este spontan,fără sens uneori dar este modul meu de a-mi goli sufletul de emoții,în trecut am mai încercat să cer sfaturi aici însă am fost jignită, acum îmi iau inima în dinți a doua oară și sper să decurgă mai bine lucrurile. Stiu ca pot să nu dispun de drepturile de autor dar nu sunt de părere ca este o poezie așa de bună ceea ce urmează să postez, îmi doresc doar să primesc păreri sincere și fără jigniri.

lumânarea e aprinsă.

scriu prea apăsat acum
și pătez tot cu cerneală
pe foaie eu las și scrum,
și lacrimi de odinioară

îmi amintesc o toamnă grea
când nu aveam nimic pe masă,
cum plângea și mama mea
dorul iarăși mă apasă

nici măcar puțină pâine,
să avem ce îndumica
nici măcar un strop de apă,
să avem și noi ce bea

dar măcar eram cu toții
la o masă, chiar și goală
mama, tata și nepoții-
lacrimi de odinioară.

acum este masa plină,
dar mâncarea nu-i atinsă
de când s-a stins a mea mama,
lumânarea e aprinsa.

nici mâncarea n-are gust,
și nici apă nu e bună
nimic nu are culoare
nimeni nu-mi zice,, noapte bună,,.

Nicio latură creaționistă nu este de dat la o parte. E minunat să poți modela cuvinte, să le atribui emoții și să le transmiți, tot odată, mai departe. Prin creație ajungem să fim.
Felicitări pentru ca ai curaj să scrii și să faci publice versuri. Nu mulți fac asta. Gândește-te câte opere literare ajung a nu descoperite tocmai din lipsă de curaj și frica de mediocritate și judecată. Versurile sunt valoroase, poarta încărcătură emoțională. Chiar dacă găsim sau nu cuvintele ce par a contura idealul pe care vrem să-l atingem.

Vă mulțumesc pentru respectul oferit și pentru apreciere, îmi doresc prin poeziile mele poate să vindec o mică parte a durerii ținute în sufletul altor oameni, poate cineva se regăsește și reușește să și liniștească sufletul

Hello.

Intai te felicit ca ai dorit sa ne împărtășești ceva ce ai scris, lumea are nevoie de mai multa arta indiferent dacă e buna sau rea (orice ar vrea sa insemne ambele notiuni)

Poezia e destul de echilibrata, știa ce vrea și e clar ce transmite. Chiar era previzibil finalul, o poezie ce încearcă sa evoce nostalgie. Cinstit. În mod obiectiv nu ma pot plânge de prea mult, poate doar de ultima strofa care pare sa rupă ritmul cu masura ultimului vers fiind sesizabil mai mare (nu știu dacă e intenționat, dar face finalul sa nu fie asa satisfăcător, dacă alegi o formă clasica, recomand (deși n-am niciun fel de legitimitate, sunt doar student, poți considera recomandările mele nimic mai mult decât ceea ce sunt: opinii) recomand cand alegi o formă clasica, sa o păstrezi și construiești cu grijă pana la final. Mi-a plăcut începutul pentru ca induce asa actul scrierii, e puțin meta-poezie.

Acum voi zice câteva lucruri pur subiective. Eu nu susțin forma clasica în lirica contemporana pentru ca e limitatoare, deci, lăsând la o parte aceasta poezie, dacă simți ca rima și măsura te impiedica sa exprimi exact ce vrei, te incurajez sa le sacrifici ca să fii sigura ca mesajul nu e sacrificat. De asemenea, fiind mai obișnuit cu o lirica măruntă și a sensibilității personale, poate ca mi-ar fi plăcut niște detalii mai proprii copilăriei tale, căci poezia ta e cam generala (ceea ce nu e rău în sine, e doar departe de abordarea mea)

Deci în the end e un fel plăcut de a scrie, deși aproape as zice puțin invechit, dar în contemporan ai dreptul sa faci și asta.

Doar continua sa scrii indiferent ce zice lumea și eventual mai arata-ne și noua )

Eu n-o să mă apuc sa îți dezmembrez poezia prin argumente care țin de structura, natură, inceput, cuprins și încheiere pentru că nu știu d-astea, nu sunt un eminescian uitat într-un colț de pâine, mie îmi place ce ai scris aicisha, un mesaj nemuritor spus într-un format de poezie clasica, felicitări și continuă să scrii. Îmi plac unicornii.

Foarte frumos, îmi place!