Suferinta te apropie mai mult de Dumnezeu. Atunci cand omului ii merg toate bine, uita ca Cel care ii da aceste binecuvantari este Dumnezeu.
Suferinta face oamenii mai buni, mai apropiati, mai iubitori!
Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii.
Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.
Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte.
http://www.youtube.com/watch?v=24AkYS5BnDw
Suferinta are un rol important in viata noastra.Ea ne slefuieste, ne transforma ne modeleaza caracterul.Stim ca aurul este curatit prin foc.Pe mine suferinta m-a apropiat mai mult de Dumnezeu.L-am cunoscut intr-un mod personal.I-am vazut maretia si slava.
Tu de ce te pansezi daca nu te doare? Din nefericire chipul omului a fost deformat de pacat, si din aceasta cauza, Dumnezeu se ocupa personal de fiecare om pentru a restaura in el chipul Sau.
Buna!
Pai nu ai ce sa faci,dar nu cred ca suferinta duce la dezvoltarea caracterului si a rabdarii fiecaruia, adica nu cred ca trebuie sa treci prin asa ceva ca sa fii mai rabdator sau mai nu stiu cum.
Ideea este ca, cele 2 lucruri pe care le ai spus tu,din punctul meu de vedere te nasti cu el,adica caracterul automat il ai din gena,poate putin dupa ce parcurgi ceva timp din viata,dar asta nu inseamna ca mi l dezvolt daca trec prin suferinta.
Iar daca din nastere esti un om rabdator, asa vei fii si n viata, la fel nu cred ca suferinta influienteaza dezvoltarea acestei insusirii!
Numai bine!
Eu cred că suferința ne-o provocăm singuri atunci când încălcăm legile divine ale Creatorului. Iar daca decidem să ne clădim caracterul în armonie cu natura și divinitatea, nu există sensul suferinței.
Majoritatea suferințelor le văd ca blocaje divine pentru ai transmite omului încetează cu acest luru.
Poti avea toata rabdarea din lume in anumite situatii si sa nu ai rabdare deloc in altele. Iar de caracter te dezbraci instant daca te scoate cineva din sarite, este sau nu asa?
Deci, unde nu-i nevoie, nu trebuie sa suferi nimic. Si un om perfect are si defecte. Unde scrie ca trebuie sa fii numai miere.
Ce zici tu se numeste prelucrare, curatarea se face prin diverse metode in functie de persoana si locul in care se face, la fel si purificarea de energiile acumulate. Nici curatarea nici purificarea nu se fac prin foc.
Pt Ema care ma ignora.
p.s.Nu veni cu citate din Biblie, am ceva ani lurati intr-un atelier / bijuterie.
Rabdarea mi-o dezvolt prin alte metode ca doar nu sunt masochista.
Dacă EMA te ignora,ai putea să-i respecti decizia,ceea ce faci tu se numeste rautate. Oare putem noi distinge:natura noastra morală-notiunea de bine si de rau? natura noastră estetică-iubirea de frumos? natura noastră intelectuală-dorinta de a cunoaste adevărul, capacitatea de a rationa, puterea de a vorbi si a comunica?
Tea draga este specific caracterului ei.Sunt oameni care au atata rautate incat se simt bine doar atunci cand pot sa contrazica si sa jigneasca.Eu am lucrat douazeci si ceva de ani intr-un atelier de bijuterie si cunosc procesul tehnologic prin care trece aurul de la topire si pana la obiectul finit.Inclusiv cianurarea si finisarea.
Suferi cand te loveste la sufletel.Eu nu dispun de suflet si nici nu vreau sa-mi achizionez curand, deci, accept bucuria pentru a-mi dezvolta impulsivitatea.
Eu da pentru a nu suferi ca nu ai rabdare.Sa sti ca trebuie sa ai un caracter linistit si sa ai rabdare chiar si atunci can esti jicnita.Eu am o colega la mine in clasa venita din Spania si e nesimtita pentru ca spune orcarui fiinta care o intalneste prost nebun sau alte jigniri in loc sa ii dau o pama nu mai bine nu o bag insema ori sa ii dau o invatatura de genul
ACA ESTI REA NU VEI AVEA NICI UN PRIETEN?