Sunt de acord în mare cu ceea ce ai spus, însă răspunsul tău nu mă priveşte şi pe mine, căci nu mă declar atee (ţi-am povestit doar un fragment din viaţă, care s-a întâmplat să fie legat de Dumnezeul biblic; ca să pot face o paralelă între frică şi iubire, foarte prezente în el); sunt mai degrabă un fel de agnostică cu un melanj de idei ce se pot regăsi în diverse filosofii (deşi nu-mi plac etichetările, prefer să fiu liberă şi, ca om, mă aflu în continuă schimbare şi nu mă agăţ de idei fixe...deşi, ironic, şi asta poate fi considerat o fixaţie : )) dar mă rog).
E diversitate din parti. Oricum, bine ca am fost ferita de citate, doar pe Solomon ce-l voi tine minte .
Bine ar fi sa am un Instructions Manual. Mie mi se pare ca-s plina de logica .
Psalmul 111:10: „Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii".
Ea ne ajută să evităm acele lucruri care ne pot dăuna.
De ce sa-ti fie frica de ceva ce nu exista? Nu mai bine ai crede in tine, decat in zeitati inexistente?
Intr-o haita de lupi, masculul sau femela Alfa conduc grupul...Ei aduc hrana si protejeaza restul haitei.
Restul (Cei beta) doar fac parte din haita, si trebuie sa poarte o frica fata de alfa ca sa isi mentina pozitia in hainta, in caz contrar nu ar respecta ''regulile'' si ar incerca sa se imperecheze cu femela Alfa, sa conduca grupul etc..In acest caz poate prelua controlul grupului sau ca in cele mai multe cazuri sa fie alungat din haita cea ce poate insemna moarte sigura.
Alfa=> Dumnezeu
Beta=> Credinciosi
Haita=>Raiul
Conflictul intre Alfa si Beta =>Pacatul, neascultarea de Dumnezeu
Alungarea=Iadul
Conceptul lui Dumnezeu nu e nimic special si divin, e doar o nevie instinctiva de a urma un lider care sa ofere hrana si protectie.