P1: Dumnezeu este considerat prima cauză, creatorul a toate.
P2: Tot ce există (inclusiv gândurile, acțiunile, intențiile noastre) derivă din această cauză inițială.
P3: Dacă Dumnezeu este omniscient și atemporal, atunci știa de la început toate consecințele creației sale.
P4: Prin urmare, orice rău comis în lume este o consecință inevitabilă a actului său creativ.
P5: Asta înseamnă că Dumnezeu este, cel puțin indirect, responsabil pentru toate faptele rele care se întâmplă, inclusiv suferința, nedreptatea și condamnarea veșnică.
C: Dacă Dumnezeu a pornit un lanț cauzal care conține în mod inevitabil răul, atunci ori nu este bun, ori nu este atotputernic, ori ambele.
Cum poate fi apărat un zeu care creează o lume știind sigur că majoritatea oamenilor vor sfârși în chin veșnic? Mai are vreun sens să-l numim „iubitor"?
Ordonare:
După relevanţă
Cred ca notiunea de iad si chin vesnic a fost inventata ulterior de oameni pentru a convinge alti oameni sa se converteasca la crestinism. Dupa ce am citit Biblia cu atentie cam reiese ca nu exista vreun loc al suferintei vesnice.
Răspunde
Din start premisa 2 e greșită. Doar fiindcă ceva e creat nu înseamnă automat că "derivă din Dumnezeu". În filozofia neoplatonică într-adevăr, multiplul derivă din Unul, dar în Creștinism nu e deloc așa. Lucrurile create sunt pur și simplu create, NU derivate din Dumnezeu.
Comentariul tău e un amestec de confuzie metafizică și evadare în semantică.
„Lucrurile sunt create, dar nu derivă din Dumnezeu"
Asta este o contrazicere mascată, pentru că orice lucru creat are o cauză, iar dacă Dumnezeu este prima cauză absolută (așa cum susține teologia creștină), atunci TOT ceea ce urmează derivă inevitabil din acel act inițial de creație.
Nu poți avea creație ex nihilo și totuși să pretinzi că rezultatul nu derivă în niciun fel de la sursa lui. Asta e o ruptură logică.
Dacă Dumnezeu a creat TOTUL:
A creat legile fizicii, logica, natura umană, psihologia, tentațiile, „liberul arbitru", știa dinainte cum vor reacționa toate aceste sisteme în interacțiune, și totuși a ales să le creeze EXACT așa.
Deci, inevitabil: tot ce se întâmplă ulterior, inclusiv gândurile, alegerile și crimele – derivă în lanț cauzal din această alegere inițială a lui Dumnezeu.
Spui că nu derivă, dar atunci ce e creația? Un haos independent de voia Creatorului? Dacă da, atunci Dumnezeu NU mai e atotputernic și atotștiutor.
Dacă nu, atunci ai căzut în plasă: da, totul derivă logic și inevitabil din cauza primă.
Nu poți avea și tortul, și să-l mănânci:
Ori Dumnezeu controlează și inițiază TOTUL (și deci poartă responsabilitatea absolută),
ori nu controlează nimic (și atunci nu mai e Dumnezeu, ci un spectator cosmic).
Răspunde Dumnezeu nu controlează totul. Dacă ar fi așa nu ar exista subiecți în mod real. Ar fi doar păpuși ale lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu e nici spectator care nu se implică deloc. Dumnezeu lucrează în cea mai mare măsură prin cooperarea cu omul și cu îngerii. De cealaltă parte a spectrului Dumnezeu nu cooperează cu ființele demonice și oamenii care Îl resping.
„Dumnezeu nu controlează totul"
Atunci NU este atotputernic.
Spui că „nu controlează totul", dar asta e o negare directă a unuia dintre atributele esențiale ale Dumnezeului teist: omnipotența.
Dacă nu controlează totul, nu are control absolut.
Dacă nu are control absolut, atunci nu este Dumnezeu în sensul absolut.
„Dumnezeu lucrează prin cooperarea cu omul și cu îngerii"
Cooperarea necesită două entități autonome.
– Dar omul, îngerul și diavolul SUNT CREAȚIA LUI.
– Deci El i-a creat cu exact acele trăsături care permit (sau nu) cooperarea.
– Dacă El știa cum vor reacționa ființele create în toate circumstanțele (omnisciență), atunci El a inițiat în mod conștient un sistem unde știa că unele ființe îl vor „respinge".
Deci: e responsabil pentru rezultatul final.
Dacă Dumnezeu a creat o ființă știind dinainte că acea ființă îl va respinge, și totuși a ales să o creeze oricum, atunci nu înseamnă că Dumnezeu A DORIT acel rezultat?
Adică: – Nu poate fi vorba de cooperare dacă tu ai creat pe cineva știind din start că nu va coopera.
– E ca și cum ai crea un robot care știe că te va distruge, apoi te prefaci surprins când te distruge.
Ai doar două opțiuni logice:
Dumnezeu e atotputernic, atotcunoscător și a creat TOTUL → deci TOTUL derivă inevitabil din voia și decizia Lui.
Dumnezeu nu controlează și nu cunoaște totul → deci nu mai este Dumnezeu în sensul absolut.
Nu poți să-l numești „Dumnezeu" și în același timp să-i negi responsabilitatea supremă.
Doar fiindcă Dumnezeu nu controlează totul nu înseamnă că nu e atotputernic. A fi atotputernic înseamnă că ai putere absolută în mod virtual. Adică o poți folosi dacă dorești. Dar de asemenea poți să alegi să nu controlezi totul, nu pentru că nu poți ci pentru că așa alegi.
In primul rand nu faci diferenta intre bine si rau. Dumnezeu le stie pe toate are un plan dar omul prin vointa sa le poate schimba "ca asa vrea el". exemplu relevant Dumnezeu trimite chirurgi, oameni sa rezolve cancerul, oamanei care sa fie unde trebuie si cand trebuie dar daca mama alege sa il oloare oare Dumnezeu nu a facut tot ce se putea? Si peste tot este lupta ca avortul e bun sau rau. Nu ca nu a stiut, a deciz prin vointa. Omul de aceea se poate mantuii prin miliarde de posibilitati si tot asa se poate pierde prin acceptarea celui rau.Raul este cel ce sta impotriva creatiei si se simte, caci are aceleasi vreajeli:lasa ca nu te vede nimini..., dar daca..., etc. Crezi ca Mantuitorul nu a fost si el om? a fost ispitit hardcore:"Hai aruncate de pe stanca sa arati oamenilor ca oricum mii de ingeri te vor prinde" dar oare nu era acea mandrie? TOATE PRIN VOINTA El e iubitor si indelun rabdator tot timpul iti scoate rele spre a te corecta si bune a te rasplatii dar cele create prin consecintele raului nu sunt ale lui Dumnezeu, sunt alte creatii. Si nu ca Dumnezeu nu le poate eradica relele dar ce rol are omul daca de o mie de ori cade si tot de acelasi numar de ori trebuie ajutat de Dumnezeu? Nu e el mort de fapt? Poate el sa se asemene cu Dumnezeu?
Ai pornit din start prost, universul nu este creația lui Dumnezeu. Enigma care macină omenirea în privință răului legat de Creație poate fi ușor deslușită daca înțelegem că, Creația făcută de Dumnezeu nu s-a produs în materie ci în afara ei, în starea de duh (unde a avut loc și războiul din Cer explicat de Apocalipsa) în urma căruia s-a dat "drumul" evoluției aici pe pământ, umanitatea nascandu-se aici în urma ei, fiecare venind deja cu matricea păcatului în el funcție de ce a făcut în starea de duh în acea existenta a lumii divine unde s-a desfășurat și "războiul" dintre Bine și Rău. Biblia arata toate acestea și altele mai profunde daca omul are "ochi de văzut" și îi este "dat de sus" precum spune și Hristos! Totul este deslușit atunci când realizam că aici în materie nu trăim și nu putem schimba nimic din "matricea" cu care am venit pe pământ, matrice" constând din informațiile alese DE FIECARE DINTRE NOI, un "bagaj" pe care singuri ni l-am format în acea preexistenta de duh, înainte de a exista universul material și pe care nu avem cum să îl schimbam. Aceasta se numește PREDESTINARE sau mai bine zis autopredestinare despre care Noul Testament vorbește deslușit în șase versete prin cuvântul PROORIZO adică PREDESTINAT, precum și în zecile și de ce nu chiar sutele de versete ale întregii Biblii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
