Noi nu trebuie să stăm să filozofăm astfel de lucruri.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa; dar asta nu înseamnă că putem să fim ca El în absolut toate lucrurile. Lucifer a vrut să fie ca Dumnezeu în putere; și asta l-a dus la căderea lui din cer.
Noi trebuie să fim ca Dumnezeu în caracter.
Suntem oameni și trebuie să ne limităm la condiția umană.
Dumnezeu nu este împotriva logicii umane, atâta timp cât aceasta de pe urmă nu este amestecată cu păcatul. Din contră, Dumnezeu ne cheamă să cunoaștem logica Sa care este sfântă, mai înaltă decât a oamenilor.
Dumnezeu nu-Și încalcă Legea; ci mai degrabă moare El în locul nostru, acolo unde Legea Lui condamnă pe omul păcătos.
Avand in vedere ca toti crestinii spun ca Dumnezeu a existat inainte de spatiu si timp, da, nu incaplca doar legile logicii, dar si cele ale stiintei.
Întrebarea despre dacă Dumnezeu poate încalca legile logicii este una filozofică profundă și a fost discutată de-a lungul istoriei de mulți teologi și filozofi. Depinde mult de perspectiva religioasă și filozofică pe care o ai.
Din punct de vedere teologic (în religia creștină, de exemplu), Dumnezeu este adesea văzut ca fiind atotputernic, dar acest „atotputernic" nu înseamnă că Dumnezeu ar putea face orice, inclusiv să contrazică însăși natura logicii. De exemplu, este adesea spus că Dumnezeu nu poate face lucruri imposibile, cum ar fi „crearea unui pietroi pe care El să nu îl poată ridica". Aceste contradicții logice nu sunt considerate o limitare a puterii divine, ci mai degrabă o absență de sens logic.
Din perspectiva filozofică: Mulți filozofi sunt de părere că logica este o structură fundamentală a raționamentului și că nu este supusă schimbării sau încălcării, chiar și de către un fiind atotputernic. De exemplu, întrebarea „Poate Dumnezeu să creeze un cerc pătrățos?" este văzută ca fiind o întrebare fără sens logic și nu o provocare reală a puterii divine.
În concluzie, multe tradiții religioase și filozofice consideră că „incalcarea logicii" nu este o problemă de putere, ci mai degrabă o chestiune de coerență a sensului și raționamentului. Logicile fundamentale sunt văzute ca principii ale rațiunii care nu pot fi încălcate chiar și de către un Dumnezeu atotputernic.
Tocmai ca logica noastra este limitata.
Daca iti asumi ca logica ta poate intelege absolut toate lucrurile te provoc sa-mi explici logic - teoria universurilor paralele si de ce pot exista, teoria cuantica si cum doua particule pot fi legate printr-o conexiune invizibila, astfel incat orice schimbare in starea uneia dintre ele o afecteaza si pe cealalta instantaneu desi e la mii de ani lumina. Aceste teorii sunt stiintifice.
„Logica noastră este limitată."
Este logica o convenție umană sau este o structură universală a adevărului și coerenței?
Dacă spui că logica e relativă, atunci:
Ce rost mai are să discutăm, dacă „A poate fi egal cu non-A"?
De ce îți formulezi propozițiile folosind exact această logică pe care o negi?
După logica ta, eu pot spune că Dumnezeu nu există și în același timp există, și am dreptate în ambele cazuri, pentru că logica e limitată.
Vezi cât de absurd devine totul când renunți la logică?
„Explică-mi logic teoria cuantica și universurile paralele."
Dar aici face o eroare de categorie:
Faptul că nu înțelegem complet unele fenomene nu înseamnă că ele sunt ilogice.
Sunt doar necunoscute, nu absurde.
Fizica cuantică nu încalcă logica — ea are un cadru matematic extrem de riguros, tocmai bazat pe logică formală.
Tu compari necunoscutul cu imposibilul logic.
Un exemplu:
– „Nu știu cum funcționează cu exactitate superpoziția."
NU înseamnă:
Deci este logic posibil ca Dumnezeu să fie pătrățel și rotund în același timp.
E ca și cum ai spune:
Nu știm încă exact cum funcționează cancerul, deci e posibil ca un unicorn roz invizibil să stea pe umărul tău.
„Particulele pot fi conectate la distanță – deci Dumnezeu poate fi în afara logicii."
Asta e o analogie falsă dusă la extrem.
Entanglementul nu încalcă nicio lege logică. Nu e nicio contradicție în faptul că două particule sunt corelate.
În schimb, a spune că ceva există și nu există în același timp, sau că o ființă „gândește" dar „nu are timp", sau „acționează" dar „nu are spațiu", ASTA este o contradicție logică pură.
Tu încerci să folosești misterele științei ca scuză pentru credințe ilogice.
Dar știința acceptă necunoscutul și continuă să cerceteze.
Religia îmbrățișează necunoscutul și îl botează „adevăr absolut" fără vreo dovadă.
Spui că „logica e limitată", dar o folosești pentru a-ți construi frazele.
Spui că „nu putem înțelege", dar te aștepți să fim de acord cu tine.
Spui că „există mistere", dar sari direct la „deci Dumnezeu există în afara logicii, și totuși e real".
Dacă îți distrugi propria fundație logică, nu mai ai voie să ceri validare pentru ideile tale.
Și dacă totul e posibil, atunci inclusiv ca religia ta să fie complet falsă.
Poți să demonstrezi că Dumnezeul tău nu e, de fapt, Satana care vrea să te păcălească, dar tu îl percepi ca fiind bun pentru că nu înțelegi adevărata realitate?
Dacă tot e „dincolo de logică", atunci orice e posibil, nu?
Ti-ai dat raspunsul singur, nu cunoastem pe deplin toate lucrurile care se intampla in univers, in acelasi mod nu il cunoastem exact pe Dumnezeu.
Un lucru nu devine imposibil logic daca tu nu poti gasi o explicatie concreta pentru care lucrul se petrece.
In vechime oamenii nu-si puteau imagina cum anumite lucruri sunt posibile, astazi aflam raspunsuri pentru unele dar nu pentru toate.
Daca imi spui ca doar pentru ca nu intelegi inca cum e posibil ca Dumnezeu sa existe inaintea acestui univers asta nu inseamna ca face afirmatia sa fie falsa.
Sa clarific, tu spui ca logica mea duce la intrebari de genul "Poate Dumnezeu sa existe fara sa existe?" - care este o formulare ilogica.
Iti asumi aceasta pozitie pentru ca nu ai inteles ce am incercat sa-ti explic.
Intrebarea la care duce logica mea este - "Poate Dumnezeu sa existe intr-un mod care sa nu fie echivalent cu ceea ce noi numim existenta?"
Raspunsul pentru intrebarea aceasta este da.
Am introdus raspunsul tau intr-un program de detectare AI folosit de universitatea la care merg pentru lucrarile de licenta. In primul rand, cand tu scrii nu folosesti diacritice, cand dai raspunsuri generate acelea au diacritice. Ele sunt bine structurate si organizate, sunt impersonale nu folosesc expresiile "eu cred, pe mine ma etc". Toate raspunsurile date de tine si generate de AI au un inceput clar un continut si concluzii, exact dupa astfel de pattern-uri se ghideaza aceste programe.
TrveHvnterGatherer întreabă: