Vreau să știu ce înseamnă, de fapt, pocăința adevărată.
Dacă nu ajung la o astfel de pocăință, ce urmări vor fi?

Am citit în Sfânta Scriptură că Domnul Iisus a spus: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel!" (Luca 13, 5).
Oare aceasta înseamnă că, fără o pocăință adevărată, nu putem scăpa de chinurile iadului?

În viața de zi cu zi văd mulți credincioși care merg des la biserică, aprind lumânări, ating icoanele, se împărtășesc, se roagă și își mărturisesc păcatele înaintea Domnului…
Dar, imediat după ce pleacă din biserică, revin la aceleași păcate — îi invidiază pe alții, urăsc, mint, se ceartă, privesc lucruri necurate…
Oare o astfel de spovedanie este o pocăință adevărată? Primește Domnul o astfel de mărturisire?

Sfânta Scriptură spune, de asemenea, că „fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul".
Dacă ne mărturisim doar cu vorba, dar viața noastră rămâne neschimbată, cum am putea fi vrednici să-L vedem pe Domnul?
Putem, oare, spera nerealist că într-o zi Domnul ne va face dintr-odată sfinți?
Dacă un copil nu ia niciodată note bune la școală, ar putea el, dintr-odată, să intre la universitate fără să se pregătească?
Mă îndoiesc profund de un asemenea lucru.

Dacă dorești să mă ajuți să înțeleg mai bine acest subiect, îți voi fi foarte recunoscător.
Am creat și un grup pe WhatsApp, unde îi aștept pe toți cei care Îl iubesc sincer pe Domnul.
????https://wa.me/393313323955
Acolo ne rugăm împreună, împărtășim Cuvântul lui Dumnezeu și dorim să devenim oameni plăcuți Domnului.

Toți luam note proaste la evaluarea facuta de Mantuitorul Hristos.
"caci toți au păcătuit si sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu" Romani 3-23
"nu știu ce fac:nu fac ce vreau ci fac ce urăsc. Acum daca fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta ca Legea este bună. Si atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta ci pacatul care locuiește in mine. nimic bun nu locuiește in mine adica in firea mea pamanteasca, pentru ca ce-i drept am voința sa fac binele dar nu am puterea sa il fac. Caci binele pe care vreau sa il fac nu il fac ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iată ce fac! Găsesc in mine legea aceasta:cand vreau sa fac binele, raul sta lipit ds mine. Fiindcă după omul dinăuntru imi place Legea lui Dumnezeu dar vad in madularele mele o altă lege care se lupta împotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii păcatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine, cine ma va salva de acest trup de moarte? ROMANI 7-15-24
Si asta spune Apostolul Pavel inclusiv despre el însuși.
Pentru mine e o mare incurajare Talharul de pe cruce
După o viață distrusa lui i se promite ca va fi cu Mantuitorul in rai.
Si el ce a făcut? A recunoscut ca el merita pedeapsa cu moartea dar a cerut mântuire de la Dumnezeul întrupat care tocmai își sacrifica propria viara pentru pacatele lui si a întregii omeniei. Nici sa se boteze n-a mai apucat. Dar a crezut ca Iisus are putere sa ii ierte pacatele si sa il mântuiască.
Mantuitorul nu i-a facut reproșuri ci s-a grăbit sa il primească. După câteva propoziții a primit promisiunea mantuirii:
Adevărat iti spun xa astăzi vei fi cu mine în rai"Luca 23 - 43
Romani 10-9spune
Daca mărturisești deci cu gura ta pe Iisus ca Domn(Stapan) și dacă crezi in inima ta ca Dumnezeu l-a înviat din morți vei fi mântuit. Caci prin credinta din inimă se capătă neprihănirea si prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire "
Mantuitorul Hristos promite :adevărat, adevărat va spun ca cine asculta cuvintele mele si crede in Cel ce m-a trimis, are viata veșnică, nu vine la judecata ci a trecut din moarte la viață" Ioan5-24
O altă promisiune fantastica :"Daca voi care sunteți rai, știți sa dati daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatal vostru din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce IL CER" Luca11:13
Romani 3:23 unde se constata ca toți suntem pacatosi si lipsiți de gloria lui Dumnezeu continuă :si si sunt considerati neprihaniti (fara păcat) fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Iisus Hrisos..In vremea de acum isi arata neprihănirea lui in asa fel incat sa fie neprihănit, si totusi (de fapt) sa considere neprihănit, PE CEL CE CREDE IN IISUS "Romani6-23-26.
E ca un Jucător care stabilește o amenda si apoi o plătește El însuși "
"A vanit la ai Sai dar ai Sai nu L-au primit. Dar tuturorc celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat dreptul sa se facă copii ai lui Dumnezeu Ioan1-11,12
Eu i-am cerut Mantuitorului Hrisos sa fie El Stăpân peste viață mea, cred ca el a murit pentru toate păcatele mele trecute prezente si viitoare, I-am cerur Duhului Sfant sa locuiască in mintea mea, imi cer iertare constant pentru ce ma mustra constiinta (Dar cred promisiunea Biblie - Daca ne marturisim pacatele EL esre credncios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire 1 Ioan 1-9.)I-am cerut sa ma adope in familia Lui si El m-a primit cu bucurie ca si pe talhar, nu pentru ca meritam ci pentru ca El e un judecator bun care a ispasit El însuși pedeapsa pe care o meritam.

"nu ajung la o astfel de pocăință, ce urmări vor fi? Am citit în Sfânta Scriptură că "

pornind de la o premisă gresită, ajungi inevitabil la o concluzie pe măsură!

Oamenii trebuie să se concentreze asupra cunoașterii lui Dumnezeu, nu asupra pocăinței. Căci atunci când omul va ajunge să cunoască pe Dumnezeu, pocăința va fi inevitabil rezultatul cunoașterii și al relației cu Dumnezeu.
Când omul va fi copleșit de dragostea lui Dumnezeu, de-abia atunci se poate spune despre el că s-a născut și își începe viața.
Pocăința este părerea de rău pentru păcatele făcute, și continua ferire de a le mai face. Bunătatea lui Dumnezeu este aceea care ne îndeamnă la pocăință. Duhul Sfânt ne convinge de păcat, și tot El ne conduce la crucea Domnului Isus pentru că doar prin sângele Lui putem să fim iertați, curățați și implicit mântuiți din păcat (nu în păcat).

Sa stii ca am constatat ca si neoprotestantii (pentru care faci propaganda, pretinzand ca vrei sa inveti) merg in fiecare duminica la biserica, merg si la activitatile bisericii, dar fac si ei aceleasi pacate, chiar si dupa zeci de ani de la ''predare''.

,,Ceea ce este cu neputinta la oameni, la Dumnezeu este cu putinta". Este larga calea care duce la pieire si multi o prefera si ingusta este calea spre virtute si spre mantuire, insa prin mila lui Dumnezeu, prin rugaciunile Maicii Domnului si ale sfintilor, ale celor dragi ai nostri, pentru stradania noastra in lupta cu viciile, pentru dorinta noastra sincera de a ne mantui, de a fi cu Dumnezeu, de a urma Lui, va reusi bunul Dumnezeu sa mantuiasca mai multi dintre noi...

Ce este pocăința?
Este un proces cu scopul de a-ți reînnoi mintea, felul de a gândi, valorile tale personale ca acestea să fie ale Domnului Isus transmise și ție prin Biblie, în special în NT.
Se face prin rugăciune, studiul Bibliei, ascultare de Domnul, părtășie cu frații (ucenicie în special) și consecvență!

Pocăirea = Inversarea sensului de curgere a Conștiinței = Botezul cu Apă = Scufundarea spre Centrul Ființei = Întoarcerea/venirea în fire a fiului risipitor.
Este vorba de o Unică Acțiune de Centrare/Scufundare spre Centrul Ființei - care este simbolizată prin mai multe cuvinte sau expresii sinonime/echivalente:
Pocăire = Botezul cu apă = Întoarcerea fiului risipitor = etc.