Există vreo metodă de a altera papilele gustative?!
Ce sunt până la urmă papilele gustative?
Nu din cauza lor mâncăm până la urmă?
Și dacă la Biblie spune că "mai bine să-ți tai partea din corp cu care păcătuiești decât să mai păcătuiești cu ea" noi cei cu pasiunea pentru mâncare și obsesia asta, în realitate ce ar trebui să îndepărtăm?
Papilele gustative, limba, dinții sau stomacul (deși nu cred că se poate trăi fără stomac?!)?
Dar cel mai simplu, ce am putea face ca să nu mai simțim gustul alimentelor, fără a deveni așa de tragici și criminali? 
Trebuie să existe o metodă prin care să scăpăm de gustul ăsta bun al alimentelor și de patima pentru mâncare. Ceva, ceva trebuie să existe.
Ca la Covid.
Și acum îmi amintesc că nu am putut mânca nimic atunci, deoarece pur și simplu Covidul tăia gustul și fără gust, parcă mâncarea nu avea rost.
Ce avea așa de special Covid de tăia gustul și mirosul omului?
La fel ca Covid, nu pot exista pastile care să taie gustul și mirosul, deși de miros mai puțin, în cazul meu, dar gustul mă interesează să mi se altereze.
Epistola către Gurmanzi 3:16–19
Și iată, Domnul zise cu blândețe: „Nu papila este cea care păcătuiește, ci gândul ce merge către frigider și pofta ce se aprinde la mirosul sarmalei."
De aceea, să nu-ți tai limba, nici stomacul, nici dinții, căci ele sunt bune, foarte bune, și Domnul le-a făcut cu înțelepciune.
Ci mai bine pune strajă gurii tale și zăvor la frigiderul tău, și va fi pace între foame și siluetă.
Căci scris este: „Ferice de cel ce știe să spună NU la al patrulea covrig, căci el va vedea fundul farfuriei cu liniște."
Răspunde
Epistola către gurmanzi? 
)
De asta nu am auzit.
Dar m-ați amuzat teribil. Dacă dv ați reușit să reinterpretați Biblia și să rescrieți așa de frumos aceste vorbe 
jos pălăria. Deși sunt un pic suspicioasă, cred că e mâna lui Chatuț al meu ) dar oricum ar fi, a oricărui e contribuția, aveți jos pălăria pentru un scris așa de frumos, o reinterpretare tare frumoasă a pasajului Biblic și un adevăr tare grăitor.
Dar din ce spuneți, ca să extrag adevărul de aici, înțeleg că bateți în gând totul. Că acolo ar sta de fapt păcatul și că pe el trebuie să-l eliminăm și nu limba sau papila. Ei bine, dați-mi și soluția la a aplica asta. Că e greu de pus în aplicare. Mai ales la un om ce are patima asta și l-a mai și prins patima asta. Tocmai de aia căutam soluții mai drastice, că nu mai pot. Simt că cedez, psihic o dată, pentru că de fiecare dată zic, gata de azi mă las sau după fiecare vomă zic că mă las, o perioadă chair mă las, căci mănânc foart3 puțin, de frică să nu mai vărs și să nu-mi dau fierea iar peste cap, apoi iar când mi-e bine, bag și uit, până la următorul episod emetic și tot așa. Ba chiar mă simt în Matrix. În Matrixul acestei lupte. Lupt să mă las, mă las cât mi-e rău, mi-e iar bine, iar revin la viciu până la rău, iar o las mai moale cu mâncatul, iar mi-e bine, iar revin la vechiul obicei.
Am zile de îmi e așa de rău, încât chiar parcă mi-aș dori uneori un părinte autoritar, deși copiii de obicei fug de astfel de oameni, eu una aș fi vrut unul care să mâ fi bătut la prima înghețată luată în plus sau la al doilea cub de ciocolată. Zic asta, pentru că doar așa m-aș lăsa eu de viciul meu.
Iar acum m-a speriat o femeie care mi-a povestit de o amică de-a ei care a zis că a rămas fără picioare din cauza diabetului, dar mai ales că zicea că nu se lăsa de mâncare nici după ce a avut diabet, și așa a ajuns să-i taie în timp picioarele. Și m-a speriat groaznic.
Dar de viciu nu mă pot lăsa, decât dacă-s forțată de alt ceva. Dar de ceva ce nu e în alegerea mea, ci de c3va forțat cum spuneam. Și ce ar fi mai bun decât ați pierde gustul. Cum a fost la Covid. Eu la Covid, mai ales că-l făcusem de Crăciun, aveam platouri întregi cu prăjituri, le-am aruncat pe toate că s-au stricat, că nu puteam mânca nimic dacă nu aveam gust. Deci doar așa ceva m-ar ține nemâncată.
Răspunde
Inteleg ce spui, DAR cand iti doresti ceva, TREBUIE sa lupti pentru acel ideal.
Tentatii exista la fiecare pas, in felurite aspecte si forme.
Daca eu as fi mancat tot ce ma imbia bunica sa mananc, ar fi trebuit sa modific usa casei.
Exista 2 aspecte ale poftelor:
1) o sa dezvolti probleme cardiace si/sau de circulatie.
Ficat gras, posibil si diabet.
O sa transpiri mai mult, o sa obosesti mai repede.
2) pe langa ca o sa fii respinsa de baieti, o sa fii si batjocorita de la o anumita greutate incolo. Esti sigura ca esti ok cu gura lumii? In teorie, nu ne pasa, dar cand situatia devine alarmanta, un bullying compulsiv, ne doboara, ne inchide in noi, si va fi extrem de greu sa mai schimbam ceva.
Si eu am mici probleme de greutate momentan, aparute in urma unei operatii de toamna trecuta.
Nu par obez, dar am pus niste kg inutile, nesanatoase si inestetice pe burta.
E greu sa scap de ele, dar incerc zi de zi sa mananc cat mai putin, cat mai sanatos.
O tusica ce era oarecum supraponderala a slabit 40 kg in 14 luni,
fara sa faca nimic special, doar mintind poftele cu... apa si incepand sa gateasca sanatos, fara prajeli. Si renuntand aproape in intregime la dulce.
Trebuie sa iti impui, sa te educi, si sa optezi pentru alternative mai sanatoase.
Daca mama ta e inconstienta, e mai greu, dar nu imposibil.
Ordonare:
După relevanţă
Ar trebui sa mergi frumos la psihiatru, asta ar trebui. Altfel, exista soare, natura, miscare, un pic de respect fata de sine.
Răspunde
Tu ai nevoie de motivație. Motivația mută munții din loc.
Sfatul meu concret este să mergi la biserica adventistă de ziua a șaptea din localitatea ta. Caută-i adresa și programul cât mai urgent; pentru că o vei găsi deschisă vineri seara, sâmbătă dimineața și sâmbătă după-amiază. Acolo vei găsi motivația de care ai nevoie. Frica este de la diavolul, la fel și gândurile de mutilare; motivația este de la Dumnezeu. El te poate ajuta să-ți activezi voința. Chiar dacă El a spus că dacă ochiul te face să cazi în păcat să îl scoți, și dacă mâna te face să cazi în păcat să o tai, Dumnezeu nu ne îndeamnă la mutilare; ci El dorește să ne mutilăm pofta. El știe de ce avem nevoie, și știe că voința și înfăptuirea doar la El se găsesc.
Grăbește-te deci să faci ce ți-am spus. Nu te gândi mai dinainte ce și cum va lucra Dumnezeu în viața ta; și dacă există prejudecăți, îndepărtează-le de la tine.
Sunt ortodoxă și nu-mi schimb credința și nici religia, orice ar fi.
Nu te judec însă dacă ești de altă religie. Nu înțelege asta, te respect, că tot din Grădina Domnului faci parte, dar eu una nu-mi schimb religia.
Și da, am nevoie poate să merg la Biserica mea ortodoxă, dar problema e că, nu pot ieși din casă, din cauza anxietății și acum a depresiei ce o pus stăpânire pe mine, dar cel mai grav nu pot ieși din cauza oamenilor, că nu suport să văd atâția oameni în Biserică, mai ales când știu că mulți vin la Biserică doar ca să bârfească, mi se face rău și cum locuiesc și într-un orășel micuț, am senzația că toți se cunosc cu toți și că orișicine știe câte ceva despre mine sau că mă va bârfi în Biserică. Și nu suport chestia asta. De aia refuz să merg la Biserică. 
Dar chiar aș vrea să merg. Poate găsesc o Biserică în orașul ăsta în care să mă simt eu safe, încă o mai caut.
Eu am făcut de trei ori covid și am rămas cu simțul gustului serios diminuat - e nașpa rău.
Gustul este esential in supravietuirea noastra. Fara acest simt, am avea sanse sa ne otravim sau sa murim mai des. Nu ti s-a intamplat sa bei sau sa mananci ceva stricat si imediat sa-l scuipi? E reactia organismului de a simti inca de inainte daca mancarea sau bautura respectiva este buna de ingerat. Sa incerci sa elimini senzatia de gust e ca si cum ti-ai scoate ochii din cap.
Daca vrei sa traiesti o viata virtuosa si fara de imbuibare cu mancare, e nevoie sa te disciplinezi psihic. Nu sa iti tai limba.
Vorbește în numele tău, Stoic. Drept dovadă, numele. Nu în al meu, eu nu mai pot. Mâncarea îmi pune bețe în roată și abia acum conștientizez păcatul ce l-am făcut. Ideea e că, am ajuns să-mi fie silă de mine și de păcatul ăsta, nu e normal, o știu, nu e virtuos, iar eu am ajuns la un alt stadiu al credinței și vreau să scap de viciul ăsta. Bată-l-ar focul să-l bată, dar recunosc că în prezent sunt mânată și de ceea ce am auzit că se întâmplă în diabet. Mi-a zis cineva azi că a cunoscut o persoană care a avut diabet și care nu se putea lăsa de carnea de porc și de zahăr și a ajuns să-i taie picioarele de la diabet. Și nu vreau să ajung așa. Deși știu că dacă ajung acolo, ajung și dincolo.
Deci ia spune și tu, între a fi fără picioare o viață, doar pentru că nu ai putut tăia viciul tău, mâncarea și dulcele, nu ar fi mai simplu să tai doar limba?!
Oricum eu de vorbit nu vorbesc, deci chiar mi-ar prinde bine să scap de limbă, iar fără limbă sau papile gustative pot trăi, că mai pot munci, dar fără picioare, în lumea asta în care ești singur și pe toate trebuie să le faci singur, ia zi-mi cum aș putea să trăiesc și muncesc în scaun cu rotile? Că până la 60 de ani, trebuie să muncesc și să mă și îngrijesc de mine, deci din scaun cu rotile nu aș putea.
Deci chiar m-a speriat ce mi-a zis femeia asta astăzi cu diabetul și cu necontrolul mâncării.
Deci poate nu limba, dar măcar de gust vreau să scap.
Recomandați-mi niște cărți cu botanică sau ceva. Trebuie să existe un leac pentru gust.
Cât de disciplină, la mine și dacă mi-aș găsi eu toată forța și puterea nu pot, deoarece în casa mea, familia mea consumă numai mâncare proastă și numai dulciuri după poftă. Deci e imposibil a mă disciplina într-o astfel de casă.
Așa, mi-ar fi prins bine să stau singură într-o casă, pentru că am observat că unde am anxietatea socială, nu prea ies din casă și deci nu mă prea duc la magazin să cumpăr cine știe ce mâncare. Dar cum aici locuiesc cu mama și bunica, bunica fiind și ea căzută la pat nu se duce, dar se duce mama la magazin și cumpără mereu dulce și dacă văd în casă, n-am cum eu să mă uit și ea să mănânce, și dacă așa stau lucrurile uneori îi spun să-mi ia și mie nu știu ce sau nu știu ce.
Iar singură, chiar m-am gândit la varianta asta, dar mi-e frică să stau singură într-o casă. Deci dacă altcineva ar avea o soluție la problema mea, cu mare drag, îl rog să mi-o rezolve, că mie una, îmi dă mereu bătăi de cap, că simt că nu am scăpare.
Daca o iei dupa dogma asta, ce rost ar mai avea organele reproducatoare? Cu ele faci si sex de placere, nu doar copii. Hai sa le extirpam si pe ele, ca facem pacat )
Sau ce rost au ochii? Ca si cu ei faci pacate cand te uiti cu invidie sau cu gelozie sau cu ura, la cineva anume. Nu mai bine ii extirpam si pe ei?
Sau ce rost avem noi pe pamant? Ca noi facem pacate si secatuim planeta de resurse. Nu mai bine ne dam cu totii lama?
Afirmatia spusa de mine ramane valabila. Disciplina este singura metoda prin care putem noi oamenii sa evoluam in mod eficient. Atat pe plan psihic cat si pe plan fizic.
Daca tu nu ai vointa si nu esti disciplinata, nu e musai sa-ti tai limba sau sa-ti indepartezi simtul gustului.
Mie de exemplu imi place mancarea si iubesc toate gusturile exotice cat si cele simple. Insa surpriza, nu sunt gras si nu am diabet. Asta pentru ca din cand in cand, ma abtin de la mancare sau o reduc atunci cand simt ca ma ingras. Chiar daca mananca unul langa mine o shaorma cu de toate si apoi baga clatite cu nutella la desert, eu raman infometat sau la marul din rucsac-ul meu. Nu sunt atat de slab si de oaie, incat sa fiu corupt atat de usor.
Păi bravo ție. Cum spuneam și pseudonimul tău spune ceva despre tine.
Eu nu pot. Și nici nu e că nu vreau. Cum spun toți. Nu pot. Tocmai pentru că am luptat toată viața cu asta. Și nu știu cum e la tine, dar la mine e fix mai rău când lupt. Pentru că de aia mă și îngraș. Că mănânc, cum spuneam mai puțin când îmi este rău, organismul meu pare chiar că se detoxifică, încep procesele de ardere și nici nu încep bine, că apoi iar când mi-e mie bine fizic, bag iar și mă îngraș dublu. Și mai rău, tot oscilând așa între bag - nu bag, mi-am dat și organismul peste cap, de am TSH -ul 50 de la 5 cât era normal și mi-am ucis tiroida și de aici am toate celelalte boli și dereglări. Deci uite și tu ce face lupta uneori, în loc să te ajute, mai rău te încurcă. Ca să nu mai spun că tot din cauza haosului cu mâncarea mi-am distrus și fierea. Și de aici și toate stările. Nici nu am crezut că de fapt fierea poate fi mai păcătoasă decât orice.
Cât de pasajul Biblic, poate e, poate nu e așa. Nu știu, doar că, eu una am ajuns la un alt nivel de credință și mi-e pur și simplu scârbă de mine când mănânc așa, pentru că la Biblie spune clar, că e păcat. Și eu vreau să fiu fără de păcat. Tocmai că dacă aș reuși să scap de păcatul ăsta și de cel al mâniei și al lenii, chiar nu aș mai avea păcate. Dar acum ăsta cu mâncarea, chiar am avut o revelație, pur și simplu mâncam într-o seară așa, pe întuneric acolo și fiind și întuneric, chiar nu vedeam cât mâncam, dar între timp mă și uitam pe YTB la un doc cu ceva sfânt și deși mâncarea avea gust bun, simțeam cum mi se face silă de mine, tocmai că de mine, nu de mâncare, simțeam un dezgust față de mine și persoana mea și-mi ziceam că "dar ce fac? Vreau să ajung în flăcările iadului?" Am stat pentru o fracțiune de secundă, dar apoi tot am mâncat, dar cu un gust mai amar că nu mă pot lăsa de ea.
Deci dacă voi puteți bravo vouă, eu una nu pot. De aia și vociferez pe aici, că atunci când nu poți ceva, încerci, cauți ajutor, te plângi, poate reușește altcineva să te ajute. Și cum e deja drastică problema, tocmai de aia și caut soluții drastice.
Nu știu cum puteți voi să vă abțineți, dar eu nu pot și unica soluție o văd moartea sau da, uciderea papilelor gustative. Dar moartea ar fi prin sinucidere, care e oricum nepermisă, o dată că e păcatul cel mai grav în fața Domnului și alta că și dacă l-aș comite, să zicem, tocmai pentru că nu mai pot lupta cu viciul ăsta, ajung în punctul în care tot în iad ajung, pentru că mor cu păcatul mâncării, că nu am reușit să mă las de această patimă. Deci tot drasticul rămâne soluția.
Nu exista ca nu poti. Tu iti spui tie ca nu poti, nu cei din jur. E ceva atiiit de tipic pentru romani, incit sintem anormali astialalti care putem spune "nu" unei bucati de dulce sau shaorma moca, putem spune "nu" unei curse gratuite cu masina cand putem merge 4-5 kilometri pe jos, putem spune "nu" cand putem alege sa lasam deoparte ceva moft propriu si sa ajutam pe cineva din jur...
Păi eu nu pot. Ce pot să spun, altceva decât că nu pot. Și rezultatele se văd fix în comportamentul meu. Tocmai pentru că, Dumnezeu mi-e martor că am luptat toată viața cu mâncarea. O zi, două, trei o las mai moale, apoi iar bag, apoi iar o las mai moale, apoi iar bag și ciclul ăsta se resfrânge la infinit. Tocmai de aia, la 22 de ani, când am avut turbulențe și am început iar să mănânc compulsiv, chiar am renunțat să-mi mai pese ce și cât mănânc că oricum știam că iar o să o las pentru o perioadă mâncatul, dar apoi iar o să revină.
Deci dacă nu sunteți în papucii unui drogat sau om ce a trecut prin patima unui viciu, nu o să înțelegeți niciodată până la extreme poate ajunge un viciat. Sau până la ce stadiu de degradare poate ajunge și el tot să nu se lase. Viciul e prea mare. Iar lupta oricum e pe viață. Mai ales dacă mai și vorbim de susbtanțe care exact cum spuneți voi, sumt necesare organismului.
Adică ce vreau să spun, e că, poate mai simplu îi e unui drogat să se lase (deși dependența de stupefiante e oricum triplă față de cea de zahăr și carbohidrați) însă ce vreau să subliniez, e că dependența de heroină sau ciuperci e posibil la un moment dat să fie mult mai ușor de eliminat o dată ce te-ai hotărât să te lași de asta, doar pentru simplul motiv că încă nu e comercializată la scară largă și vizibilă. Adică ce vreau să spun, e că e mai ușor să te lași de Heroină, doar stând în casă și ștergând toate numerele de la delari(ok, poate cu online-ul e mai periculos, dacă spre exemplu să zicem în statele unde e legalizată mai apare prin online totuși sau ești dispus să o procuri de pe dark web) dar mai greu este să te lași de alcool, tutun și fumat, când la toate magazinele și hipermarketurile, chair și alea din fundul satului, la intrare și casa de marcat, stau sus pe raft țanțoșe, pachete întregi cu țigări, batoane de Snikers și tot felul de acadele numa bune de băgat. Hai să zicem că alcoolul nu e chiar așa la intrare, dar oricum și ăla e în diverse sortimente și sticle pe jumâtat3 din rafturile hipermarketurilor. Și totuși măcar la tutun și alcool, e chiar doar dependența că în realitate nu ți-ar plăcea nimic la ele. Că le-am încercat și eu pe alea, dar sunt destul de fade ca și gust, deci mă gândesc că acolo e totuși chiar doar dependența care te fac să nu le lași. Însă la mâncare e și mai pervers și perfid totul, că acolo vorbim de arome și gusturi, care mai de care, una mai bună ca alta pentru papilele gustative, ba chiar atât de bune, încât atunci când vei fierbe 2 cartofi sau 2 ouă, nu au niciun gust și le arunci imediat că nuau gust. Dar e și mai perfid totul, că fără mâncare chiar nu poți sta și atunci inevitabil te vei lovi de ea. Indiferent că până la urmă vorbim de zahăr și de prăjiturile ori de ciorbița din casă și tocana cu jangale, adevărul e că, o dată ce ai mâncat peste limită și ai ajuns oricum să cazi în dependența ei, nu te vei lăsa, dar mai ales la orice greutate a vieții, oricum vei resimți de 2 ori mai mult foamea, comparativ cu un om normal sau care are limitele lui sănătoase. Indiferent că vorbim de un om care natural simte nevoia doar de o cantitate mică de mâncare sau pur și simplu se abține el, dar ar mai pofti. Idiferent de care categorie e vorba, dacă pe aceia nu i-a atins patima și nu le-a intrat în vene și în creier, iar în cazul mâncării și în stomac, e de bine, dar o dată ce a intrat dependența e un chin, un calvar, vei trăi toată viața ca un sclav. Și problema este că o dată ce vei lupta să te lași de mâncare, apar apoi și alte probleme (da, de altfel, poate cele care erau sursa și dependențelor, darcare o dată ce s-a instaurat dependența, și tu lupți cu ea, celelalte explodează, zic de problemele psihice).
Adică spre exemplu, eu, am zile în care lupt și-mi zic că-s ok cu un cub de ciocolată sau doar o prăjiturică pe zi și sunt zile bunicele în care nu ajung la spart și fărâmat că nu știu cine m-a supărat la maxim, dar și în acele zile, în care nu mănânc, unde am timp liber și minte și stomac și mai libere, mă gândesc non stop la dușmani, la rău, parcă am în mine o dorință imensă să-i calc pe toți, nu știu cu ce, dar am acele zile în care când nu mănânc simt că mă transform în câine de pradă. Și până nu bag ciocolata sau chiar ciocolatele sau ceva prăjiturile sau ceva dulce, ori mâncare mai multă ca să mă sedez și să fiu plină de serenitate și pace, nu pot. Mă macină pur și simplu tor felul de gânduri intruzive, mă macină viața, parcă totul mi se pare nedrept. Când mă sedez cu dulce, parcă nu-mi mai pasă de nimeni și nimic.
Deci nu știu cum sunteți voi, dar eu una prefer să stau mai mâncată și mai sedată, decât înfometată și gata să mușc.
Dar doar că și sedarea asta dusă la extrem îmi face rău și nu o mai pot controla. Mai ales că-mi face rău tocmai lupta asta, o zi de pauză cu o zi de înfulecat, stomacul meu e vraiște din cauza extremelor. Tocmai de aia zic că o viață fără papile gustative ar fi tocmai bună pentru cineva ca mine.
Am zis ca nu am fost in oala cu melancolie sau diverse tendinte? E o lupta continua fiecare zi. Important e sa o cistigi. Sau macar sa mentii inamicul in sah. Te superi, iei si bagi banda pana lesini. Sau pedalezi 50 de km cu tupeu. Sau iesi la plimbare. Bagi apa cand te gindesti la mincare. Sintem intr-o perioada din ce in ce mai infecta socio-economic. Ma mai aprind uneori un pic, dar oricum sunt chestii pe care nu le pot controla, asa ca incerc sa imi vad de ale mele. Sa ajut si sa iubesc pe cine merita. Sa nu imi pese de ailalti, cu riscul de a fi considerat... nu ma intereseaza cum sunt considerat. Important e ca eu sa fiu ok cu mine. Sa fiu azi un pic mai putin bun ca ieri. Am mai alunecat si eu in tentatii, dar important e sa fie sub control. Ieri era ziua mea de post cu apa, dar pe seara m-am vazut cu niste oameni dragi cu care ma adun destul de rar, unul dintre ei venit din Belgia, asa ca am bagat vreo 5-6 beri dupa vreo 28 de ore doar pe apa, insa dupa beri am luat o shaorma... totusi am mers pe jos niste kilometri, inclusiv dupa shaorma aia, pe la 1 noaptea, destul de obosit fiind. Aveam bani, era doar vreo 9 lei un Bolt in loc de 30 de minute pe jos. Am ales sa merg pe jos. Am deviat pe la un non-stop, de unde am luat niste turta dulce si niste prajiturele si un Pop Cola Botanic. Dar macar am mers pe jos. 
Azi sunt ok, miine sau poimiine probabil voi baga o pedala de minim 60 de kilometri si 5-600 m elevatie. E ok sa nu fii ok uneori, dar sa constientizezi unde e limita si de unde incepe sa iti faca rau pe termen lung. Eu de exemplu am cam o saptamana de dureri articulare si inflamatii care vin de la fainoase si dulciuri. Perioadele astea sunt utile pentru a ma face sa apreciez mai mult dieta mea uzuala, cea fara piine si cu dulciuri fara zahar sau faina de griu facute de mine.
Sedarea e moarte. Sa urci un deal cu pulsul la 160-170 si sa constientizezi ca poti mai mult, sa tragi de tine si sa simti ca esti mai puternic ca data trecuta, asta e viata. Bine, se poate inlocui biciclitul in panta cu alergat sau orice altceva similar. Eu in doi ani am ajuns in punctul in care de multe ori pot eu fizic ce nu imi permite bicicleta (am cauciucuri foarte durabile, adecvate suprafetelor mixte, foarte bune pe asfalt pentru un mtb, dar deficitare la urcari prin padure/pe dealuri cu iarba/gravel). In fiecare zi avem doua alegeri in fata - sa ne plingem, sau sa facem ceva. Acum de exemplu vrea asta mica ceva din Kaufland. Avem de mincare prin casa, as putea sa ii dau altceva si sa o bag pe aia ca ma dor niste bucati (am niste dureri cam enervante la picioare, au de-a face doar cu inflamatia, nu cu altceva, rezistenta la efort e dincolo de ce am timp fizic sa fac acum, ar trebui probabil sa fac vreo 200 de km cu bicla ca sa obosesc muscular), insa ALEG sa ma duc pana in Kaufland. Nu ca sa ii fac ei moftul, cit sa imi demonstrez mie ca se poate si ca nu e de agatat de scuze.
Am o gramada de obiceiuri proaste si eu, crede-ma. Nu neaparat alimentare. Toti avem luptele noastre, insa a spune "nu pot" e inadmisibil.
Asta-i un pacat minor frate, ce taiai daca erai hot? Sau daca te uitai la femeia altuia?
Cheers
Păi, dacă eram hot, doar mă îmbrăcam cu haine lălâi și aia era.
Dacă mă uitam unde nu trebuie, poate ar fi fost indicat să tai ochii?!
Dar cu mâncarea cum facem? E mai greu.
La psihiatru de urgenta si explica-i ca ai fost indoctrinat de religie si ce ai dori sa faci.
Daca nu vrei, taie-ti limba.
Lasa religia la o parte daca este vorba de o tulburare alimentara, daca mananci compulsiv si asta iti afecteaza viata. Cere ajutor de la doctor
Polarizarea celulei poate fii redresata. Ca sa ajungem la célula trebuie sa intelegem atomul. Atomul are raza atómica, greutate, sarcina eléctrica, corpuri geometrice, aritmética, etc. Toate astea se traduc in Senzatii. Senzatiile se schimba dupa printr-o sinteza a acetor atomi. In multipicitate se formeaza o unitate. Unitatea depinde foarte mult de cum te sensibilizezi. Invatarea conductista sau experienta este plástica. Arta plástica este ordonata in genere. Stiintele naturale si alchimia stiu exact proportia exacta. Vezi potential de actiune, depolarizare, timpul si stabilitatea atomului. Romanticism insemna stiintele naturii. Célula fiind doar o faza dintr-un proces mai mare. Prescriptia generala este ca anatomía sa nu se suprapuna peste fiziologie. Emergentismul pleaca de la parte la forma. Insa pentru Cosmologie noi suntem parte nu forma care ne adaptam la forma.
Cred că ar trebui să faci o vizită prin Bihor; Nucet, Ștei - la psihiatrie.
În principiu, nu ar trebui să mâncăm pentru gust, omul are nevoie de hrană pentru a rămâne în viață, nu pentru gustul alimentelor, care este pentru a separa ce este bun de otravă.
Din ce secta faci parte?
Ca n am mai auzit o așa aberație nicăieri.
Dumnezeu ne da voie sa mâncam, insa depinde de noi dacă vrem sa nu abuzam de mâncare și când e post sa postim, insa sa știți ca papilele gustative se afla in mare parte pe limba ele simt dulce, Sărat, acru, amar, aia cu covidu aveai nasu’ înfundându nu simțeai mirosul(asta se intampla și la o simpla răceala), dar dacă tu vrei așa de tare sa mori in 40 de zile și sa nu poți vorbi(căci dacă îți tai papilele gustative îți tai limba) pai poftim(dacă nu știai fără mâncare poți supraviețui 40 de zile)
Succes in ați tăia limba, măcar așa nu o sa mai auzim aberațiile tale))
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
