Aş vrea să epuizăm de tot subiectul şi să discutăm despre individualitate şi flexibilitate.
Vă propun spre vizionare, ca o introducere, două materiale scurte, demne de atenţie şi aş dori să vă exprimaţi părerea în legătură cu ceea ce va urma.
- http://youtu.be/fn4JPGGzftU
- http://youtu.be/xVO0EGnXKpI
Evoluţia înseamnă schimbare, dezvoltare, transformare... Plasându-ne într-o anumită categorie, etichetându-ne, de cele mai multe ori ne privăm de această evoluţie, de flexibilitate, de libertate. Ne punem singuri piedici, bariere; devenim închişi (la minte), limitaţi.
Cam la fel se întâmplă şi cu cei pe care îi etichetăm. Îi încătuşăm în aşteptările şi prejudecăţile noastre, uitând că fiecare om îşi are propria sa individualitate, este mult mai complex/multilateral decât poate părea la prima vedere şi se află în continuă schimbare.
Ar trebui să ne dezvoltăm precum dorim, fără constrângeri şi limitări (inutile/abuzive), să fim noi înşine şi nu cine vor alţii să fim.
Şi doi... http://youtu.be/xBQ8hail8Ok
Este valabil şi pentru România, şi pentru orice tip de societate. În loc să ne batem din cauza etichetelor, dezbinându-ne şi stopând/încetinind progresul, putem să ne păstrăm individualitatea şi totodată să fim uniţi, să luptăm pentru un scop comun.
Corectaţi-mă dacă mă înşel sau completaţi-mă.
P.S. Opţional, pentru cei care nu au avut ocazia să urmărească şirul ideilor şi sunt interesaţi de subiect:
- http://www.tpu.ro/......imgur-com/
- http://www.tpu.ro/......pentru-ca/
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
"Demult,de vorbe goale, nici voi sa mai ascult/Nimic e pentru mine, ce pentru lume-i mult/Ce este viitorul, trecutul cel intors/E sirul cel de patimi si pururea retors/Am azvirlit in lanturi greoaie veche carti/Cari privesc viata din mii de mii de parti/Si scrise in credinta ca viata se tot schimba/Cu dezlegari ciudate si cu frinturi de limba/" Multumesc ca mi l-ai amintit pe Eminescu.
Harciog ca şi Eminescu inşira mereu vorbe goale,
Cel mai bine se descurcă acolo unde-s pastrame,
Si molan din abundenţă sa-i facă creierul ciur,
Vorbele fărămiţate zici că sunt scoase din...cur. 
Vorbesti din DEX cu "cur"-ul? Vorba lui NOname cu ciobanii...Ai brinza de vinzare? La putina,la burduf, caș, urda, nu conteaza, cumpar in cantitati industriala.Si vreo mioara neincercata de berbec, te rog frumos, esti singurul cioban pe care-l cunosc.
Mai Harciog stiu o mioara
Neincercata de berbec,
Este neprihaita sigur,
Doar ca are un defect
Sta numai pe internet.
Si cu greu ii intri in voie,
Daca vrei sa faci o gluma
Ti-o si trage peste gura,
Ti-o daruiesc e a ta
Poti sa faci ce vrei cu ea.
Drag cioban, fatarnicule
De mioare darnicule
Care nu iti apartin
De-asa daruri ma inchin.
Hai ca parasesc pasenta
Ca sa nu gresesc cadenta.
"În orice veac trăirăţi neîncetăteniți,
Şi totuşi nici într-unul străini nu o să fiţi,
Căci lamura vieţii aţi strâns-o cu-ngrijire
Şi dandu-i acea haină de neîmbătrânire,
Oricât se schimbe lumea, de cade ori de creşte,
În dreapta-vă oglinda de-a pururi se găseşte.
Căci lumea pare numai a curge trecătoare.
Toate sunt coji durerii celei nepieritoare,
Pe când tot ce aleargă şi-n şiruri se aşterne
Repaosă în raza gândirii cei eterne..."
Frumoase versuri, într-adevăr...şi înţelepte.
Stiu,le-am citit demult, dar gratie tie le-am reparcurs.Iti multumesc...
Putem fi foarte variati, foarte diversi, insa, cum foarte bine spui si tu, plasandu-ne etichete ne rezumam doar la sfera lor de actiune, iar de cele mai multe ori obisnuim sa ne auto-etichetam pentru a ne incadra/integra/ (a) face parte
(d)intr-un grup. Aceasta nevoie ( disperata cateodata) de a fi incadrati intr-un grup social, faciliteaza propria etichetare si chiar inlesneste etichetarile venite din afara, daca acestea inscriu acea persoana in grupul dorit.
Lupta in scopul comun, in absenta oricarei dorinte si initiative de etichetare a individului a unui grup de catre alt individ, alt grup mi se pare idealista. Sa imi fie cu iertare dar ultima idee este cam utopica in momentul de fata. Sper sa nu te superi.
Este valabil si in Romania si in alte societati ca cei care lupta intr-un scop comun sunt toti sub semnul unei etichete(ei fiind parte a unui grup) sau a unui cumul de etichete, iar cei cu care se lupta fac si ei parte dintr-un grup(de data asta advers) dar si acestia intocmai ca primii, se auto-eticheteaza sunt etichetati si sunt sub umbra unei etichete.
De acord, Mihai.
Cât despre a doua parte, îţi dau un exemplu.
Gândeşte-te la întreaga umanitate. Iar scopul comun, "duşmanul"/"adversarul", este nu un alt grup (care va fi etichetat şi va eticheta la rândul său), ci o catastrofă ecologică/naturală/globală. Şi umanitatea în loc să piardă timpul preţios încercând să decidă care este rolul fiecăruia, cine ce şi de ce ar trebui să facă şi să plătească, cine cui este superior, cine cărui grup aparţine, ş.a.m.d., ar pune mână de la mână şi şi-ar concentra toată energia, toate forţele în soluţionarea problemei.
Da, poate cam utopic. Dar cine a spus că nu putem să visăm?
Schimbarea începe de la noi şi dacă fiecare dintre noi va conştientiza ideea şi va face un mic efort - se va gândi de două ori înainte să etichiteze - eu zic că ar fi un pas spre un viitor mai bun, al tuturor.
Avand in vedere scenariul pe care l-ai propus, da ar fi posibil insa putin probabil, iar aici ma refer la partea aceasta: Şi umanitatea în loc să piardă timpul preţios încercând să decidă care este rolul fiecăruia, cine ce şi de ce ar trebui să facă şi să plătească, cine cui este superior, cine cărui grup aparţine, s.a.m.d - sunt putin cam sceptic in privinta realizarii acestui scenariu al nediferentierii oamenilor.
Cat despre ultima idee sunt de acord.
Deci sa mai si filosofam un pic ca pina mai curind mi-am stors "hardul" intr-un duel de versuri cu Hombre pe "d'ale ciobanasilor".
Daca am mai vorbit despre etichete si etichetari si cu alta ocazie, prefer sa ma rezum doar la individualitate, flexibilitate, evolutie.
Fiecare dintr-e noi are tendinta de a se rupe de societate la un moment dat, o clipa de "rebeliune", din motive diferite, din anumite dorinte si acest lucru e datorita constructiei noastre si e un lucru intilnit doar la oameni ci e un atribut al Vietii. Sint multi care-si reprima aceste actiuni si intr-o oarecare masura si din cauza etichetelor personale sau de grup. O eventuala evadare din anumite tipare, si aici nu ma refer doar la tiparele sociale, in sensul pozitiv si nu negativ al actiunii, determina un prim pas spre necunoscut, o inovatie in comportamentul tau ca individ inceputul unei existente flexibile raportata mediului anterior. Nu e usor sa continui caci aflindu-te pe un teren necunoscut, insotit de un bagaj de prejudecati, ai o anumita teama, o nesiguranta, sentimente care daca le putem infrina trecem la cel de-al doilea stadiu si anume unul evolutiv.
In acest prim stadiu cistigam teren fata de cineva care isi infrineaza aceasta pornire, cistigam un curaj diferit, o viziune diferita, cistigam "teren". Ulterior, dupa ce am reusit sa "ne infruntam demonii" si in fata ni se deschide calea nu trebuie decit s-o urmam cu increderea si speranta ca putem beneficia de pe urma acestei actiuni.
"Deasupra unui nor, intotdeauna sta o stea care lumineaza!"
Va urma!
Scuze daca mai omit sau denaturez cite un cuvint sau chiar o fraza dar :
1. Conduc;
2. Scriu pe un telefon fara tastatura si citeodata ia ce vrea el;
3. Nu pot verifica ce am scris in intregime numai dupa ce postez, de la browser;
4. Am un internet mai lent ca o testoasa de Galapagos cu dese "stop cadru";
5. Ma descurc si asa! 
Eşti mai filosof ca mine şi de pe un telefon mobil
Şi-ai mai multă coerenţă şi, desigur, mai mult stil.
...
Mi-a plăcut acel "Va urma!".
A doar asta trebuie sa ti-o mai povestesc caci am cules-o din poala unei muze si e fresh.
O mica faptura, trista si saturata de starea ei existentiala, mereu tirindu-se in mizeria cotidiana se ridica de pe pamint asezindu-se undeva sus nemaidorind sa vada pe nimeni si nimic si-a creat o pinza in jur, un loc inchis doar al ei, unde sa-si plinga la nesfirsit aceasta stare, sa mediteze si sa se piarda in abisul infinitatii universale. Ce s-a intimplat de fapt a fost o schimbare existentiala, de stare primordiala, o metamorfoza si finta cu aceasta noua stare a hotarit sa mai iese o data in lume, s-o priveasca dintr-o alta perspectiva, una noua, necunoscuta si rupind pinza in care atita vreme statuse invaluita, locul in care atita isi plinse starea, eliberindu-se si descoperind frumusetea si gingasia noii infatisari luindu-si zborul! Era in sfirsit libera!
E adevarat ca incadrati intr-un grup avem mai multa siguranta, ca atunci cind avem nevoie de ajutor avem de asemenea la cine apela dar asta ne poate face sa ne obisnuim si sa apelam din ce in ce mai putin la fortele proprii. Rutina poate dauna uneori si chiar plafona, oprindu-ne din o eventuala evolutie si implicit din progres.
Am o gramada de exemple pe care as putea sa le expun dar vreau sa pastrez linia generala
fara influenta subiectiva sau o anumita etichetare a unui grup.
Evolutia inseamna in primul rind progres, progresul inseamna imbunatatire, imbunatatirea ofera mai multa flexibilitate si, categoric o doza mai mare de supravietuire.
Gindeste-te la multimea de protoni si electroni, cindva la inceputuri, fiecare avind acelasi rol, acelasi tipar. La un moment dat, din diferite motive, poate o schimbare de temperatura, poate altceva, a facut ca din multimea aceea unul, doar unul sa paraseasca tiparul si sa se uneasca cu un electron, dind astfel nastere primului atom de Hidrogen. Fiind ceva bun si altul a lasat tiparul facind acelasi lucru, inca unul si inca unul pina cind vechiul tipar a disparut, inlocuit fiind de o noua forma, generatie, una inbunatatita.
Odata ce si aceasta noua generatie a ajuns la un tipar, pe acelasi sistem, din milioanele de atomi, doar unul a parasit din nou tiparul unindu-se cu altul formind un alt atom, mai complex care la rindul lui a iesit iarasi din tipare si iarasi si iarasi si asa un intreg lant de indivizi care au iesit din tipare pina la noi, la ceea ce astazi vedem in jurul nostru, o diversitate de materie in diferite stari, impulsata de energii diverse.
Au fost vremuri in Istoria Omenirii in care din cauza unei etichete comune am stagnat mai mult decit ar fi trebuit. In ultima suta de ani, noi, omenirea am facut progrese inimaginabile in urma cu doua sute de ani tocmai din cauza unor indivizi care s-au rupt de tipare, si-au infruntat demonii si au urmat drumul ce li s-a deschis iar atunci cind norii au trecut au putut vedea, in splendoarea luminii Soarelui, Lumea Noua.
Am spus de la inceput ca nu vreau sa ma refer decit la aspectul pozitiv al acestui subiect caci exista si o parte negativa, insa despre aceasta prefer sa discutam intr-o alta postare.
Deci, in consecinta, iesirea din tipare, inlaturarea etichetelor menite sa atace indivizi sau grupuri, flexibilitatea in gindire si dorinta de a demonstra ca intotdeauna ceva se poate innoii nu sint altceva decit evolutie si implicit o imbunatatire a vietii noastre, nu doar ca indivizi ci in special ca societate.
Ingenios răspuns!
Foarte frumos exemplul tău cu atomi şi electroni şi evoluţia prin spargerea tiparelor. Originală idee. Mi-a foarte plăcut.
Aş vrea să fac doar o mică paranteză în legătură cu "E adevarat ca incadrati intr-un grup avem mai multa siguranta, ca atunci cind avem nevoie de ajutor avem de asemenea la cine apela", ca să clarific anumite aspecte, deşi îmi dau seama că te refereai la puţin altceva şi refuzul de a ne identifica cu un grup sau altul poate fi şi în dezavantajul nostru, într-adevăr.
Însă... faptul că nu am mai fi etichetaţi ca "zidari"(/"bancheri"/"fotbalişti"/"măturători de străzi"/"preşedinţi"...) nu înseamnă că nu am mai practica acea meserie sau nu am mai avea acelaşi grup de prieteni, care se întâmplă să aibă aceeaşi meserie cu noi. Înseamnă doar că nu ar mai fi atârnate de noi toate prejudecăţile care s-au lipit de-a lungul timpului de acest cuvânt şi dacă, de exemplu, se presupune că un zidar ar trebui să fie murdar, bădăran şi dependent de alcool, asta nu înseamnă că nu am putea fi îngrijiţi, educaţi şi intelectuali sau nebuni, artişti şi melomani sau orice altă combinaţie, dacă aşa ne vine. Nu am mai fi constrânşi, închişi într-o cutie şi priviţi într-un anume fel (nici de ceilalţi, nici de noi).
Şi la fel e în cazul oricărui grup, oricărei etichete. Am face exact ceea ce făceam înainte, am avea aceiaşi prieteni, aceleaşi interese, dacă dorim, doar că nu am mai fi judecaţi după nişte stereotipuri şi am avea libertatea să ne mişcăm/dezvoltăm în ce direcţie vrem, fără să riscăm să spulberăm aşteptările cuiva (care pot fi atât negative, cât şi pozitive) sau să fim îngrădiţi în vreun fel.
Cam aceasta e ideea (ştiu că ştii).
"Deci, in consecinta, iesirea din tipare, inlaturarea etichetelor menite sa atace indivizi sau grupuri, flexibilitatea in gindire si dorinta de a demonstra ca intotdeauna ceva se poate innoi nu sint altceva decit evolutie si implicit o imbunatatire a vietii noastre, nu doar ca indivizi ci in special ca societate."
Subscriu!
Evolutie in direct, azi, chiar sub ochii nostri, trebuie doar sa vrem sa vedem!
Da numai ca la altceva m-am referit! Am crezut ca descoperi.
De unde ştii la ce m-am referit?
Când e ceva mai delicat şi nu mă priveşte (doar pe mine), nu-mi place să fiu prea evidentă.
(Ştii că ştiu.)
Stiu ca stii dar nu mai continui ca se interpreteaza si iar ma trezesc cu vreo nunta virtuala pe cap.
Ma bucur sa te regasesc cu asa intrebare/filozofie interesanta si atat de actuala.
Draga mea, Noname, desi cred ca s-ar potrivi mai bine, Noemi...
Cu siguranta suntem, noi umanitatea foarte uniti, UNUL, dar cred ca am uitat si ne-am departat de aleea principala, crezand cu tarie, ca singuri, individual, ne e mai bine.
Referitor la etichetare= judecare, stim din Biblie, si nu numai, ca cine judeca, va fi judecat la randul lui. Si nu e cine stie ce ezoterism la mijloc, ca asa cum te comporti cu ceilalti, de fapt le arati cum sa se comporte ei cu tine...
Traieste-ti viata, asa cum vrei, deoarece:
- iti apartine
- doar tu esti responsabil de alegerile facute
- exista liberul-arbitru
- e MAI USOR
- si nu o vei trai de doua ori ( poate, da, daca nu ti-ai invatat lectia)
- e mai distractiv sa iei tu decizia, cum si de ce.
Iarta-ma, mereu si mereu ma intalnesc cu astfel de situatii, pentru ca lucrez cu antreprenori voluntari, unii dintre ei care inca nu au sters din vechea mentalitate de salariat, mai au "tresariri" din acestea. Cum ca, de ce nu sunt acceptat asa cum sunt?, de ce toata lumea e impotriva mea?, de ce nu toti gandesc ca mine ( ca le-ar fi mai bine?).
Dar ce te face sa crezi, ca ceea ce tu gandesti ca e corect si frumos si "ingrasa" spiritual este valabil si pentru altii.
Uita-te la natura: daca toti copacii ar fi de un singur fel, forma, specie... nu ar fi plictisitor? Si extindem si la celelelta specii...
natura "face lucruri incorecte" ( tigrul maninca antilopa, pisica prinde porumbelul cel mai frumos) si cu toate acestea natura este "naturala", si o acceptam ca atare.
Prin urmare, noi specia umana, cea mai adaptabila dintre specii - spun cercetatorii- n-am face la fel?
Hai sa NE ACCEPTAM si SA-I ACCEPTAM PE CEILALTI asa cum sunt/suntem.
Treaba mea nu e ceea ce primesc, ci ceea ce dau/daruiesc.
Cu drag, Corina
Bună seara.
"Hai sa NE ACCEPTAM si SA-I ACCEPTAM PE CEILALTI asa cum sunt/suntem."
Tocmai asta era şi ideea.
"Uita-te la natura: daca toti copacii ar fi de un singur fel, forma, specie... nu ar fi plictisitor? Si extindem si la celelelta specii..."
Dezetichetarea nu înseamnă că toţi am fi la fel, din contră. În loc să fim împărţiţi în 2-3 grupuri, de un fel sau de altul, impuse de societate, am fi noi: flexibili, liberi, dinamici, diferiţi, individuali, speciali, unici...
Cred că nu aţi înţeles până la capăt ideea sau aţi interpretat-o greşit.
(Aţi urmărit înregistrările video?)
Şi m-aţi lăsat complet în ceaţă cu acea etichetare, "Noemi". Nu-mi spune nimic. Ce ar vrea să însemne şi care ar fi rostul ei? Poate mă lămuriţi.
Mulţumesc.
Pur subiectivism. Dovada de egocentrism, si de multa supraapreciere.
Pe Terra, exista doar doua elemente esentiale. Si anume: vanator si vanat. Indiferent de situatie, cineva va trebui sa castige pentru perpetuare, iar asta se va intampla conform legilor nescrise ale naturii. Bineinteles, mergand pe infailibila formula de calcul "scopul scuza mijloacele".
Nu conteaza cum punem problema, in situatia data de tine. Trebuie sa fim realisti, si sa recunoastem faptul ca cel fara initiativa primara va avea mereu de suferit.
Chestia cu etichetatul este desueta, tine de gandire invechita, de pe vremea sclavilor de pe plantatiile de trestie din Alabama. Este utopic, ceea ce crezi tu ca s-ar putea realiza, in legatura cu ce ai prezentat mai sus.
Dupa ce o sa treci prin cele 7 frici ale existentei umane, vei putea sa faci un enunt acceptabil in ceea ce priveste conditia umana. Pana atunci... iti doresc sa nu treci prin ele!
"Pur subiectivism. Dovada de egocentrism, si de multa supraapreciere."
Cât de bine ai reuşit să te descrii...
Dacă problema etichetării ar fi atât de lipsită de importanţă şi...desuetă pentru tine, de ce te-ai tot ascunte pe diferite conturi, sub diferite nickname-uri, încercând să pari ceea ce nu eşti (sau folosindu-ţi doar una dintre laturile personalităţii tale, cea mai decentă)? Nu tot din dorinţa de a fi liber şi a putea să te desfăşori în ce direcţie vrei, fără a fi recunoscut, să iei orice formă, "haina" de altă dată devenindu-ţi mică?
Numai în cazul tău încerci să scapi nu de generalizări absurde, etichete, discriminare, prejudecăţi, ci de părerile negative ale celorlalţi despre tine, formate în urma faptelor tale individuale, de care eşti singurul responsabil - nu porţi povara vreunui grup.
Eşti hoţul care strigă :"Hoţul!", chiar mai grav.
Dar e ok, fiecare cu frustrările lui...
Aş aprecia însă dacă pe viitor le-ai descărca în altă parte (ţi-am respectat dorinţa, respect-o şi tu pe a mea).
Iar când vrei să desfiinţezi o idee (ca să te dai superior), vino cu argumente!
(Pe sub masă întinzi o floare, în public muşti? Not nice... Ipocrizie dublă.)
Invata sa te accepti, exact asa cum esti. In felul asta, nu-ti vei atrage critici logice atunci cand o dai in bara, iar mingea iese "out of field". Te rog sa nu combati atunci cand nu ai experienta cu adevarat dura a vietii!
Aici nu este vorba despre mine, sau despre tine. Este vorba despre om, in general.
Am expus ceva la modul general, iar tu o iei personal. Eh, chestie de busola...
P.P. Despre ipocrizie (in acceptiunea ta) m-am convins in cadrul unui cont recent. Mi-ai cerut prietenia, apoi ai retras-o, descoperind cine se ascunde in spatele nick-ului
P.P.S. Inca mai am o cerere de prietenie din partea ta, pe contul asta
N-am actionat inca in privinta ei. O postez pe site, pentru edificarea ipocriziei tale, sau o lasam balta? 
P.P.P.S. Warning! Cand nu le ai cu socializarea, cauta sa dormi in cel mai ascuns loc din stana! Explicatie: oile nu percep ironia sau sarcasmul
Mă bucur că ai ieşit la lumină...cu adevărata ta faţă.
Ştiam că în spatele îngeraşului se ascunde acelaşi...Kronstadt.
Eşti atât de previzibil...
Să nu-mi mai vii cu milogeli în privat şi păstrează-ţi complimentele pentru cei care dau doi bani pe vorbele tale şi în general pe tine. La mine nu ai trecere.
Nivelul tău de ipocrizie, nesimţire şi josnicie este peste limita mea de suportabilitate.
Nu ţin în preajma mea oameni ca tine.
And, by the way, dacă crezi că pentru mine listele de prietenie virtuale sunt acelaşi lucru cu prietenii reale, eşti un mare naiv. Este doar o facilitate de a anunţa pe cât mai mulţi că ai postat o întrebare. Grow up!...
If this was the best I could do, I'd be hiding, too...
Good luck!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
