Bestialitatea omului, cruzimea, "fiara" dinauntrul nostru ( cu care ne vom confrunta toti cu ea mai devreme sau mai tarziu) il face oarecum pe om o fiiinta josnica? Cruzimea omului poate avea o limita?


Vorbesc in cazul meu:in urma cu ceva timp erau sa ma muste niste caini, iar in acea clipa simteam cum ura imi cointrola fiecare miscare, cum cugetul meu nu i se putea opune si gandeam care mai de care ganduri sadice, bestiale, crude, aspre privind moartea si chinul unor vietuitoare. Dar! am inceput sa fiu surprins. Mai tarziu, am aflat ca s-au facut cercetari iar mai mult de 52, 746 % reprezinta indivizi care aca intalnesc o fiinta necuvantatoare ce se avanta asupra lor cu gand de " razboi", la "final" omul este cuprins de ganduri barbare,sadice.Dar nu asta vreau sa subliniez.

Intrebare:bestialitatea omului are o limita? Il face pe om josnic si de temut in fata creaturilor?

Mai mult! Am putut observa in acele clipe, cum o javra voia sa m-atace pe la spate, si m-am gandit in acelasi timp: oare nu este asa si omul? Acele persoane care vor sa te dispretuiasca apropiindu-se cu viclenie de tine?
Puneti-va in situatia mea. In acele clipe, cui nu i-ar veni MACAR pentru CATEVA PICOSECUNDE ganduri de nimire, de sadism pur impotriva acestor fiare? Dar apoi, aceasta ura dispare ( m-am pus recunosc si-n pielea animalului si da, am observat cat de crud poate deveni omul cand nu " este in apele lui").

Omul isi da seama, intimp ce recurge la gesturi barbare, cat de cumplit, cat de josnic este?

Nu cred ca e josnic deloc daca un caine ar sari sa te muste si tu i ai da un sut in bot, ar fi josnic sa stai ca fraieru si sa zici hai ma musca ma...omul are ca orice alt animal instincte, iar cel de auto-aparare e foarte puternic
JOSNIC esti cand cainele nu ti ar face nimic si tu te ai duce si l ai agresa fara absolut nici un motiv, atunci da te poti numi o nulitate

Ok.,... dar omul cand este oarecum cuprins de anumite ganduri ce l-ar putea duce in savarsirea unor gesturi barbare, si-ar putea da seama de bestialitatea lui? Si daca da, i s-ar putea impotrivi?

In unele situatii probabil ca da, in altele poate ca nu, pana la urma asa mi se pare si normal, omul cu cat se intelege mai bine pe sine si lumea in care traieste cu atat mai mult va putea fi obiectiv si analiza situatiile pe care viata i le iveste...

Am vazut filmulete cum in secolul 21 mafia mexicana executa o alta grupare de lor cu macete si topoare, acu a aparut o filmare cum un arab care a taiat inima din pieptul unui soldat din tabara opusa si a muscat din ea...deci....cruzimea omului nu are limite cu atat mai mult daca esti atacat, cu totii avem in noi acest instinct primitiv de supravietuire deci undeva ii normal comportamentul de a te lupta pentru supravietuire!

Tipic Homo sapiens.

-))) nu te inteleg, daca esti frustrat pe tine cel mai bine ai face sa te accepti asa cum esti sa stii ca chiar nici pe tine nu te poti controla in unele situatii, nu e o rusine, mai rusinos ar fi sa negi evidenta si sa fii vreun prefacut

Îţi recomand filmul Cidade de Deus (2002).
Foarte sugestiv şi în temă.

Sau Slumdog Millionaire care e tot pe acolo...

Da, foarte bun şi "Slumdog Millionaire", deşi "Oraşul lui Dumnezeu" mi se pare mult mai realistic, sincer, necosmetizat şi în el sunt mult mai bine conturate furia, setea de sânge şi de putere, teribilismul infantil, răzbunarea născută din frustrări, disperarea, ura, nebunia...ale unor copii, lipsiţi de o educaţie şi condiţii de trai decente.
Se poate observa cu stupoare cât de jos poate coborî o fiinţă umană, în lipsa celor două menţionate mai sus.

Din cauza instinctului,omul se poate transforma intr-o bestie,insa datorita inteligentei sa-i spunem superioare altor specii se poate autoimblanzi
eu pe cat urasc oamenii pe atat de mult iubesc animalele,in special cainii
ca de exemplu,pot lasa un om intr-o balta de sange,fara ca mai apoi sa am remuscari
intr-un caine nu pot sa dau decat inextremis(ceea ce nu s-a intamplat inca)si probabil as avea remuscari puternice
probabil din urmatoarea cauza,omul se poate apara,din orice punct de vedere imi este egal,un caine nu se poate apara la fel ca omul si se bazeaza pe instinct, deci este inferior, iar eu pur si simplu nu pot sa ranesc ceva ce imi este inferior
Practic, cruzimea omului vine din instinct, acest instinct poate fi insa controlat prin autosugestie.

Eu nu cred ca inteligenta omului e superioara din pct asta de vedere, daca si tu ai trai in salbaticie iti spun ca ai vana orice ca sa nu mori de foame si nu uita ca omul e singurul animal care vaneaza mai mult decat mananca e cel mai lacom...

Toti suntem condusi de instincte intr-un final pentru ca suntem fiinte, animale,vietuitoare.
Ne-am adaptat la viata si la mediul de viata crud de-a lungul timpului si a trebuit sa ne dezvoltam si sa folosim instinctele.

Cruzimea(bestialitatea) ne va acompania toata viata,dar avem minte, ratiune si control asupra ei.

--Nu, pe moment omul nu gandeste ca e sadic, ci doar actioneaza.
Aici e vorba de actiune inaintea gandului, pur si simplu se intampla in acel moment intr-o fractiune de secunda.
Gandul ca esti sadic vine abia dupa, ajunge cu intarziere. Si atunci apare regretul sau poate nu.

Instinctul de conservare si supravietuire e mai puternic decat orice gand care ar trebui sa-l stopeze.
Nimic altceva nu mai conteaza cand e in joc salvarea vietii, a ta sau a altuia.

Nici cainii nu ataca de-a moac si nici oamenii nu se apara si devin ei insisi niste "fiare" de-a moaca. n-as vrea sa m e prim asupra limitelor oamenilor si cat de elastice pot deveni ele in anumite conditii. dar, toate efectele au o cauza. mai bine ne ocupam de cauza si apoi discutam despre efect.

După părerea mea, nu cred că realizează ceva din cauză că nu vrea decît să se răzbune, să-şi demonstreze superioritatea. Fireşte că totul are o limită, inclusiv şi cruzimea omului. Doar că e necesară prezenţa autocontrolului, abstinenţei şi răbdării.

Pentru animal, viaţa e totul; pentru om, ea este un semn de întrebare. Şi acest semn de întrebare este un final, căci omul n‑a primit pînă acum nici un răspuns întrebărilor lui şi nu va primi niciodată, deoarece viaţa nu numai că n‑are nici un sens, dar nici nu poate avea unul.

Alaltaieri, venea un caine latrand in spatele meu, m-am oprit, m-am lasat pe vine si ziceam cutzu cutzu, a inceput sa dea din coada si venea incet spre mine nu s-a apropiat de tot, a plecat la un moment dat;
conteaza reactia ta la cum se exprima entitatea din fata ta, ea va fi influentata si va actiona in functie de comportamentul tau
indiferent cat de brutal este omul nu mi se pare ceva josnic, a fost o exprimare valida in secolele trecute, este parte din el, e ca si cum ai spune despre tigru ca este josnic pentru ca vaneaza.

Trebuie să faci diferenţa între acţiunea instinctuală şi acţiunea gândită, premeditată.

Nu exista. Nici in lumea animalelor, nici in lumea noastra. This is LIFE, baby, REAL LIFE!

Instinctul de supravietuire scoate bestia din bestie.
Bineinteles ca isi da seama, omul sanatos psihic, pentru ca are constiinta, iar mustrarile de constiinta sunt grija pentru moralitate, pe care o poti descoperi si invata punandu-te in locul altuia.

Nu cred ca ai dat cel mai relevant exemplu pentru a scoate in evidenta bestialitatea omului - confruntarea ta cu niste caini. Era mai potrivit sa te referi la confruntarea omului cu...omul. Incepand de la atrocitatile comise de asirieni in antichitate si continuand cu cele din timpurile moderne - vezi cele doua razboaie mondiale, razboiul fratricid din Rwanda, cele in curs de desfasurare din prezent si cele care se pregatesc pentru viitor.

Sa-ti irosesti ideile sadice pe niste caini, ca de infantil.

De acord cu Sabin89 si Inferno, cainii, fata de oameni, sunt niste animale fara aparare deci nu se pune.
E pacat sa irosesti un subiect atat de intrigant precum instinctul animalic de supravietuire, prin autoaparare, cu niste exemple atat de insigniafiante, astfel, nereusind sa scoti in evidenta cum trebuie brutalitatea 'omului' in cazuri disperate/ de constrangere.Ca ai fost tu atacat odata de niste javre, bine...cine n-a fost? N-are nici-o relevanta.Trecutul ne destainuie multe dintre atrocitatile comise de om de-a lungul a catorva mii de ani, ele au lasat o pata neagra-n istorie, istoria fiind formata, in mare parte, din aceste `pete negre`.
Vezi cruzimea omului fata de el insusi/ de semenii sai si ai sa intelegi la ce ma refer.

Omul este rodul evolutiei lui

Important e ce actiuni va lua dupa ce realizeaza ca este josnic. Daca intervine constiinta la timp, poate remedia problema, multi se bazeaza pe actiunile compulsive si au o scuza.

Nu este josnica bestialitatea din om, sau faptul ca omul are o fiara ascunsa in el, este josnic doar sa nu o poti controla in cele mai importante momente