Care castiga dintre urmatoarele: logica, dorinta, frica? Faceti o ordine.

Daca ne ascultam fiinta,daca suntem atenti la ceea ce traim fie si intr-o singura zi,nu mai vorbesc despre o intreaga viata, am intelege ca starea funciara, fundamentala, a omului este frica.Pentru a putea fi logici,pentru ca mintea noastra sa fie linistita si profunda spre a formula raspunsuri logice la oricare problema a vietii,trebuie ca frica sa fie ignorata sau chiar invinsa; pentru a fi atat de increzatori ca ceva am putea obtine formuland o dorinta,trebuie,deasemeni,sa uitam ca ne e frica. Poate parea ciudat ce spun,dar peste intreaga noastra viata,din monentul cand capatam constiinta de sine,apare ca o umbra o imensa si tulburatoare spaima:frica de moarte; si,desi nu pare,ea ne va insoti toata viata; Cioran impartea oamenii in doua categorii:cei care traiesc cu frica de moarte toata viata si cei care se inspaimanta doar in preajma ei. Oricat ar fi de ciudat,spaimele ne insotesc din clipa cand deschidem usa casei si pasim in lume; spaima ca ti s-ar putea intampla ceva rau-asa au aparut superstitiile-,spaima ca nu vei fi performant in acea zi la servuiciu si-ti vei dezamagi superiorii, frica ca nu vei fi bun la un intereviu sau, pur si simplu frica ca va fi o zi urata.As zice ca exista pana si frica de viata si de a infrunta greutatile ei si chiar frica de responsabilitate:nu vedeti cati oameni prefera chiar si abdicarea in fata mortii in loc sa infrunte o situatie grea? In frica totdeauna suntem singuri,contactul nostru cu existenta dispare, frica poate ucide si chiar o face de multe ori, din pacate.Priviti in jur:lumea intreaga se teme:de terorism, de catastrofe naturale, de sfarsitul lumii si chiar...de ceilalti.Si atunci? Dincolo de aceasta stare funciara a sufletului omenesc exista iubirea; singura conditie care trebuie indeplinita spre a ne depasi frica este IUBIREA:sa iubim viata cu fericirea sau nefericirea ei,sa iubim oamenii chiar daca sunt impletire de Bine si Rau, sa iubim Muntele Fuji chiar daca el s-ar putea trezi intr-o zi si ar semana suferinta, sa iubim oceanul chiar daca am putea muri candva inecati de apele sale.Si numai atunci cand iubirea va face sa taca glasul spaimei primordiale care exista in orice faptura umana dotata cu ratiune si constiinta de sine, abia atunci dorinta va inflori in mii de culori iar logica va pune ordine in lume.Numai bine.

@April, posibil sa ai dreptate, dar totusi eu sunt sceptic la faptul ca iubirea ar fi cheia. Eu cred ca si iubirea trebuie temperata, in caz contrar creeaza frica, poate chiar si egoism(nu poti sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti). Tot logica trebuie sa cantareasca in functie de toate aspectele si de toate sentimentele implicate intr-o situatie. Iubirea, la fel ca si frica sau dorinta, poate fi atat de mare(exagerata) incat afecteaza logica. Omul din iubire se poate arunca in foc fara sanse de reusita pentru a salva persoana iubita.

Fac o ordine(a mea):1)dorinta de logica, 2)frica de dorinta, 3)logica fricii. Avem 2X dorinta, 2X logica si 2X frica.Cum ar veni, remiza.De unde s-ar presupune ca sunt un omulete echilibrat deci eu castig.
Hai c-am rezolvat-o si p`asta.Alte intrebari, va rog?

Logica fricii, aplicatie practica:
http://www.youtube.com/watch?v=UmQ5LsNMXZ4

Doamna Cristina, exemplul dat este aproape valabil. La fel de bine pot raspunde ca Fifi nu se arunca de pe bloc, desi isi DORESTE sa zboare. De ce? Pentru ca supravietuirea primeaza! Sau cel putin asa credea nenea Schopenhauer, iar eu tind sa-i dau dreptate. Oricine a fost intr-o situatie in care viata LUI era in pericol grav, imediat, frontal stie ca asa e, oricat ne dam dupa cais...(sau piersici, pentru dumneavoastra!)

Dorinta,Frika,Logika

Dorinta,frica si logica.

1.Dorinta, 2. Logica, 3. Frica

Frica...dorinta...logica

Bună!
Din câte se vede frica.
Pe curând!