Vad multi ca pun numele inainte uitind ca nu cum te cheama e important ci stropul ala de divinitate strecurat in tine.Ca oameni am putea purta orice nume si atunci cobor in mine si incerc sa-mi dau seama cine sint, dar tot ca oameni ne place cautarea si, atunci se naste certitudinea raspunsului;-Chiar, cine sintem?
Sunt eu, cea de ieri si de azi. dar uit cine sunt, sunt un strain pentru mine nu vorbesc cu straini si nu le dau importanta. eu si eu-l meu nu ne cunoasteam.dar parerea mea este ca acest eu, mereu a fost o problema este genul de problema misterioasa care mereu distruge tot, insa problema face ceva incostient.Eu asta am auzit ca se consoleaza ca nu e un mostru, care face lucruri constient.-eu- nu vrea sa-si stie scopul, vrea sa-si faca unul care nu are legatura cu cel ce trebuie.Eu sunt misterul eului meu, insa l-am lasat pe el sa afle tot misterul. si a renuntat demult.
Suntem niste maimute mai putin paroase si cu putin mai mult creier.
Suntem niste fiinte ca toate celelalte, insa ne deosebim de animale prin capacitatea de a gandi
Suntem oameni.Ce sunt oamenii? Niste omuleti cu 2 picioare, 2 maini si din pacate un singur cap