Cu cât suntem mai unici,cu atât suntem mai singuri? Cum ajungi la starea de singurătate totală?
Poți fii în mijlocul mulțimii,dar să te simți într-o pustietate totală,o pustietate mult superioară pustietății lăuntrice,acolo unde propria frecvență nu rezonează în nici un fel cu a celorlalți indivizi din mulțimea respectivă?
Avem nevoie de singurătate,sau depinde de temperamentul fiecărei persoane în parte?
Avem nevoie de mai multă singurătate pentru auto-cunoaștere,pentru a se putea realiza un dialog,o întâlnire cu tine însuți? Dacă întrecem limita singurătății,se ajunge la auto-deconectarea existențială? Este singurătatea un spațiu necesar al omului?
Încercați să cuprindeți fiecare idee în parte,într-un argument, dacă se poate.

Da si nu...in primul rand depinde de individ de cum esti facut dar intr adevar daca stai sa te gandesti de cand te nasti u esti intr o continua relatie cu societatea-.asa ca zic ca nu strica sa ti iei o pauza cand poti si sa incerci sa te cunosti mai bine pe tine u oricum o sa fii in continuare in rel cu societatea prin faptul ca esti viu esti om traiesti pe terra etc dar nu o sa fii atat de aproape de altul ca tine ori de ceva ce misca ce e viu(asta din perceptia noastra) ca e viata si pe clanta usii daca stai sa te gandesti is bacterii etc...nu exista limite ci doar modul si capacitatea de a percepe un anumit context intr un anumit moment

"E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să taci."

"Orice singurătate-i un păcat. Aşa grăieşte turma."
(Friedrich Nietzsche în Aşa grăit-a Zarathustra)

Ca să adaug și eu niște citate de-ale lui Cioran
"Începi sa stii ce e singuratatea atunci cand auzi tacerea."
"Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul."

Exista oameni care iși plimba singuratea prin lume și oameni care duc lumea in singuratatea lor.Cei singurateci, in muțenia lor vad și simt lucrurile in același timp mai șters, dar și mai patrunzator decat cei ce traiesc in mijlocul mulțimii.Gandurile le sunt mai grele, mai ciudate și intotdeauna au un iz de tristețe.Imgini și constatari ce ar putea fi ușor indepartate cu o privire,un zambet sau un schimb de pareri,capata in tacere proporții, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment.Singuratatea da naștere originalitații, frumuseții indraznețe și stranii, creaza de multe ori arta.Nu-i singur cine este singur, ci cel care se simte singur.
Imi place singuratatea, chiar și cand sunt singura pentru ca nu tac stau de vorba cu mine.Nu ma voi simți singura, doar atunci cand nu mai am ce sa-mi spun.

Un răspuns pertinent.

"Poți fii în mijlocul mulțimii, dar să te simți într-o pustietate totală, o pustietate mult superioară pustietății lăuntrice, acolo unde propria frecvență nu rezonează în nici un fel cu a celorlalți indivizi din mulțimea respectivă?"
Azi am fost intr-un mall(asa cica-i cool sa-i zici) si desi eram inconjurat de o multime de oameni nici macar nu simteam ca as fi in acelasi oras cu ei.

""Avem nevoie de singurătate, sau depinde de temperamentul fiecărei persoane în parte?""
Da.Indiferent de temperament, nevoia de singuratate isi va face intr-un anumit moment al vietii aparitia. Poate doar pentru o scurta perioada, insa cu siguranta va aparea.

""Avem nevoie de mai multă singurătate pentru auto-cunoaștere, pentru a se putea realiza un dialog, o întâlnire cu tine însuți?""
Da.
Nu vei putea niciodata sa te cunosti daca vei fi intr-o continua incercare de a-i cunoaste pe ceilalti.

La chestia cu unici, eu sunt de altă părre.
Nu ştiu dacă este vreo cineva unic 100%. şi aici nu mă refer la micile particularităţi, că aşa poţi considera şi un câine unic faţă de ceiallţi, sau un peste unic faţă de ceilalţi.

Iar singurătatea depinde de fiecare în parte. Sunt unii pentru care propriile gânduri sunt o companie mult mai plăcută şi interesantă decât prezenţa unei persoane, iar alţii depind cu totul de atenţia celor din jur. În sensul că ar fi un chin pentru ei să facă ceva singur mai mult timp şi să nu interactioneze cu lumea. E o chestie de obişnuinţă şi de cât de bine te simţi în prezenţa celorlalţi.
Singuratatea n-ar trebui să aibă limite. Sau mai bine zis, un om n-ar trebui să-şi impună vreo limită, că asta îl face limitat.

Nu mai am ce să spun, bun răspuns.
Mă voi uita și la The Skin I Live In.
Eu eram 95 la sută sigur că ești Dumnezău
Apropo, de ce ți-ai făcut un alt cont? Dacă nu te superi...

Experienta deceptiilor...

Atenție insa.Cand nu mai ești nici macar cu tine insuți, singuratatea devenind deplina, genereaza absurdul, falsul, disproporționalul și nepermisul.

Am stat si m-am uitat si, sincer, ma crucesc sa constat ca se vorbeste doar teoretic, fara nici o experienta.

Singuratatea poate fi benefica. Ia ganditi-va cat ar beneficia Romania daca Basescu s-ar retrage undeva singur, in singuratate.

Nene, nu ştiu ce nu înţelegi că nu eşti unic.

Asta e, hârcioage, nu toți avem școala vieții ca dumitale...

Nu avem de unde stii si ghici ca cei care aleg sa-si scrie parerile la o anumita categorie de pe acest site vorbesc in stiinta sau nestiinta de cauza. Fiecare e liber sa scrie ce doreste si doar din punctul lui de vedere. Poate fi un exercitiu pentru cei care se bazeaza doar pe teoretic in postarile lor sau poate ajuta la o anticipare in modul teoretic a situatiei atunci cand ne lovim cu adevarat de ea. Nu e nimic rau in asta, fiecare de la mic la mare trebuie sa dezbata pentru ca asta ne caracterizeaza pe noi, oamenii, sa dezbatem, sa ne impartim parerile cu ceilalti chiar daca ele nu sunt identice si tot asa...Nu vad de ce ar trebui sa ne crucim...

"Nu esti singur nicaieri, nici in ganduri, nici in fapta.Esti tu cu lumea" sau "lumea e asa cum e si eu sunt la fel ca lumea"
Mai legionare chiar ma intrebam pe unde bantui, mare ti-e puterea Dumnezău, sub nasul nostru si sa nu te vedem.

Ăăă...mai bine nu mai zic nimic.

Iti daudreptate, nu comentez nimic...

Tipic.

... Nu trebuie, am intentionat sa ajunga la tine parerea mea si atat.

Păi se cruceste Liza29, ca-ci se apropie de poarta vesniciei si trebuie să de-a cu subsemnatul, asa că, acum face antrenamente la cruci să dea bine acolo.

Vezi sa nu zici d-astea prin liceu c-o sa-ti iei cam multa bataie
de ce nu poti sa fii si tu ca restul pustanilor de varsta ta, sa te droghezi, sa te arunci de la balcon pentru fete, etc...

Eeh...

Hai bre,dă-o-ncolo de treabă, că avem dreptul la libera exprimare.Și oricum, n-am cu cine discuta în liceu pe astfel de subiecte, pot vorbi cu pereții, atât.

De ce ar fi asa si nu diferit? Si de ce si-ar lua bataie de la colegi pentru ca ceea ce crede e diferit de ceea ce cred ei?

Leț plei ă gheim.
Eu nu vorbeam la modul subiectiv în primul rând,nu știu de ce ar trebui să abordezi o astfel de ipostază.Da,îți citesc caracterul și prin limbajul scris,și nu-mi pasă de atitudinea ta cinică,ba chiar îmi place.Dar eu am spus cu totul altceva în această întrebare, și în nici un caz nu am abordat această tematică la nivel subiectiv.Și nu înțeleg de ce te-ai oprit la prima idee?! În fine...
Atâta timp cât ai dreptul la libera exprimare, îmi dau seama că poți face referire la orice dorești, atâta timp cât are legătură cu subiectul, sau cel puțin parțial.

Cruci gantere marca Iisus Hristos ediție limitată

Un om are nevoie si de o intalnire cu propia persoana ca sa-si insiruie gandurile linistit, dar nu are nevoie de singuratate totala ca sa zic asa.Te poti simti in pustiu si in mijlocul multimii caci depinde de firea omului.Nu cred ca este o limita a singuratatii cred ca omul stie cand trebuie sa iasa la suprafata, se poate ajunge la o stare de singuratate extrema dar atunci omul trebuie sa stie ce e de facut. Orice om are nevoie de momente doar cu el insuti.

Si Terente a venit cu sfaturi pioase.

Eu aşa înţeleg, în primul rând. Că te crezi tu cocoşel special şi hai să punem întrebări la S/F.
M-am oprit pentru că asta mă interesa din întrebare.
Şi m-am mai luat o dată de tine pe tema asta. Dar de câte ori o să văd că te dai cocoşel unic pe aici, o s-o fac.
Dar totuşi, făcând abstracţie. Cum defineşti tu un om unic?