Cum poti sti, in mod obiectiv, cum esti tu? Cum esti cu adevarat, nu cum crezi tu ca esti, nu cum cred altii ca esti sau nu cum crezi tu ca altii cred ca esti. Sau care este cea mai buna varianta de a afla cine esti tu cu adevarat?
Îți dau dreptate în ce privește faptul că de cele mai multe ori cum te vezi tu sau cum te văd alții nu reprezintă adevărul. De fapt, de multe ori nu e nici pe aproape de adevăr.
Putem totuși face ceva în legătură cu asta. Renunțând bucată cu bucată la orgoliul și egoul nostru putem avea o imagine mai corectă despre sine. Persoanele din jurul nostru, dacă sunt sincere, ne pot dezvălui lucruri importante și adevărate despre noi. Imaginea este cu atât mai obiectivă cu cât avem mai multe perspective, opinia noastră sau a unui singur membru al familiei în sine nu vor fi o reprezentare completă a ceea ce suntem noi, dar cu cât avem mai multe și variate păreri, cu atât imaginea e mai cuprinzătoare și mai aproape de adevăr. Două categorii de oameni cred eu că sunt foarte utile în formarea unei idei cât mai obiective despre noi înșine : prietenii vechi și necunoscuții. Prin necunoscuți mă refer la primele 1-3 zile de interacțiune cu cineva cu care înainte nu aveai legături. Prietenii vechi te-au văzut evoluând și crescând, dar e posibil să fie înclinați spre a avea o imagine mai bună despre tine, fiind elementul de încredere și prietenie, în plus ei își amintesc perioadele tale cele mai bune și e posibil ca acelea să fie cele la care se raportează când se gândesc la tine. Necunoscuții nu știu la ce să se aștepte și au probabil o opinie mai crudă, dar nevăzându-te de-a lungul anilor pot fi manipulați de comportamentul tău din acel exact moment. Vedem deci că ambele opinii au și plusuri și minusuri, dar puse împreună oferă o bogată imagine de ansamblu. Recomand ca din când în când să scriem prietenilor "Ce crezi despre mine? Evoluez? Involuez? Sunt arogant? Sunt leneș? Mă subapreciez?". Trebuie să avem o idee despre cum suntem în prezent pentru a nu cădea în plasa trăitului în trecut.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Putem afla putin cate putin cum suntem in mod real, observandu-ne pe noi insine. Poate suna banal si simplu, dar nu e mereu asa.
Avem de obicei tendinta de a-i observa pe ceilalti si de a-i judeca. Sau traim in trecut, in viitor... sau suntem cuprinsi de stari atat de neplacute, incat uitam de noi.
Trebuie sa ne propunem asta, sa ne observam. Putem incepe dimineata, ca e mintea mai lipede, si nu suntem inca prinsi cu activitatile zilei. Sau daca meditam si ne calmam, iarasi putem incerca.
Vom vedea atunci cam ce ganduri ne umbla prin cap, ce emotii avem. Multe sunt inferioare, absurde, inutile.
De exemplu la fizic, nu ai cum sa fi total obiectiv, ca daca arati bine sau nu, depinde cum te vezi tu sau cum te vad altii, cel mai mult cum te vad altii (adica piata iti da valoarea fizica), altfel la ce te raportezi?!
Daca n-ai nas si toti zic ca arati super, atunci arati, aia e. Si daca toti fara nas sunt catalogati cu nota mare fizic, e doar un exemplu.
Ca si capacitati intelectuale, cariera, poti fi obiectiv, nu cont ce zici tu si nici altii, faptele arata ce esti, vezi ce poti, ce poti realiza si in functie de aia afli la ce nivel esti.
Si iti reglezi parerea dupa fapte.
De aia ma mira aia care zic "aaa mi s-a zis ca nu-s capabil si asa cred si eu", pai faptele zic inversul, ce facem, nu validam realitatea?!
La caracter obiectiv vezi cum te comporti, daca te comporti frumos, respecti, comunici, esti intelegator, deschis, inseamna ca esti okey, tot asa, indif de o parere de a ta sau a altora.
Degeaba ai tu o parere proasta de tine nejustificata cand vezi ca te porti cum trebuie, si degeaba zic altii ca esti praf daca faptele arata pe dos.
Cam asta este.
Da, este un joc de perceptii. Un lucru pentru care mor sunt aia plini de incredere in ei, care nu au dubii. 
"Sunt frumos ca asa zice mama. Si mama nu m-ar mintii."
Sau grasele urate cu spume, nu ca as fi misogin, care au incredere in ele, iar daca le respingi ele tot cred ca problema este la tine, nu la ele.
Iar eu stau ca prostu' si imi pun intrebari.
Aplic teoria oglinzii.Ce ma deranjeaza la ceilalti inseamna ca am si eu.Nu-mi plac invidiosiipentru ca sunt invidios samd.
Multi refuza sa accepte asta, dar nu schimba cu nimic lucrurile.
Teoria functioneaza si fara aprobarea lor.
Da, acesti oameni au fin de tot o samanta schizo, definitia psihozei care este? Perceptii, senzatii, trairi, crezuri neconforme cu realitatea.
Si cel mai caracteristic e ca acela in ciuda evidentelor neaga realitatea.
Asa ca aia este, deci ti-am raspuns la intrebari.
Un om sanatos tun, nu se abate de la realitate, in functie de aia evalueaza situatia.
Tu degeaba mi-ai zice ca-s prost, incapabil, ca eu vad ce stiu sa fac.
Sau invers, degeaba ma faci destept daca eu vad ca nu-s capabil de nimic dupa ce am incercat sa fac multe.
Aveam odata 85 kile la 1, 7 m, si cineva zicea "aa arati destul de bine".
Cand faceam sala si aratam cu adevarat, a zis acelasi lucru, si eu am zis "acum te cred", deci era clar ca prima oara mintise.
Da, asta este opinie care se apropie de samburele problemei. Este la fel ca verificarea oricarei altei informatii, ca si cum a spus-o profesorul meu de mass-media: trebuie sa culegi informatia din mai multe surse, s-o verifici cu realitatea, la fel ca la orice alta tehnica prin care incerci sa eviti manipularea. Doar ca de data asta incerci sa eviti manipularea, prostirea de catre propria ta persoana, de catre propriul eu. Cu un lucru sunt in total dezacord, nu cred ca strainii pot fi luati in considerare, ne mintim acolo. Cand te prezinti cuiva sau cand vorbesti cu cineva primele zile scoti in fata tot ce ai mai bun, este ca si cum si-ar da cu parerea de latura ta buna, prezentabila. Insa prietenii buni, vechi iti stiu latura ta de rahat, au avut timp sa te cunoasca. In general am o parere proasta despre oameni, cred ca-s de rahat, doar ca o ascund. Si cu cat ii cunosti mai bine cu atat cunosti mai bine si partea intunecata.
. Trebuie sa citesc. Pare ca are niste gauri mari, dar nu vreau sa transez problema inca.
De ce să-i căutăm cu lumânarea partea întunecată? N-ar fi mai frumos din partea noastră să apreciem partea lui bună? Poate că anumite slăbiciuni îl trag şi în jos, dar este de apreciat aspiraţia lui spre mai bine, lupta lui cu sine însuşi pentru a învinge - în limitele posibilului - înclinaţiile spre rău. Până la urmă, este de apreciat spiritul care îl animă, ce direcţie are acesta.
Omului îi folosește să știe ce slăbiciuni are. Dacă ar ști ce puncte forte are, i s-ar urca la cap. Dacă totuși vrei cu adevărat să afli cum ești tu, întreabă-i pe cei apropiați, ei te văd cel mai bine. Roagă-i să te caracterizeze. Și, așa e, funcționează și acel principiu al "oglinzii". Ce te deranjează la ceilalți ai și tu! Observă-i pe ceilalți! Gândește-te la persoanele pe care le găsești cel mai respingătoare și de ce, pentru că așa ești și tu!
Nu poți știi pentru că nu există un "tu" obiectiv. Atât tu cât și celelalte persoane te percep printr-un filtru propriu. Tu și noi toți avem doar percepții subiective asupra oamenilor.
Cea mai bună variantă de a afla cine ești tu cu adevărat e...să nici nu încerci să aflii. Cu cât încerci mai mult cu atât te îndepărtezi mai tare.
A doua variantă este să îți asumi responsabilitatea creării tale, să știi că o identitate nu e ceva ce există și continuă să existe pe termen nelimitat, că e maleabilă și se poate schimba în fața unei voințe ferme.
Să accepți că tu nu ești nici gândurile nici emoțiile tale. Ești ceva net superior, creator de gânduri și emoții.
Necesită inițial o detașare atât de la gânduri cât și de la emoții, e destul de periculos. Trebuie să cobori în abis.
"Dacă vrei cu adevărat să afli cum ești tu, întreabă-i pe cei apropiați"
Păi cei apropiaţi nu se cunosc bine nici pe ei înşişi, ce pretenţie să ai să-i cunoască pe alţii? Mai bine zis, ce bază poţi să pui pe părerea lor?
Intr-o oarecare masura sunt de acord, insa... nu cred ca cea mai buna varianta este sa nu incerci sa afli. Trebuie sa stii unde te plasezi, trebuie sa stii ce defecte ai ca sa stii ce sa imbunatatesti, trebuie sa stii ce calitati ai ca sa stii incotro sa te indrepti in viitor.
Nu lua literal "nu încerca să afli".
Ca să știi unde te plasezi, ce defecte ai, ce trebuie să îmbunătățești e suficient să îți iei o foaie de hârtie pe care să notezi ce îți dorești tu de la viață cel mai mult (sau cum îți imaginezi viața ideală - pentru tine) și să te gândești la ce ai și ce îți lipsește ca să ajungi acolo.
Eu exercițiul acesta de imaginație ți-l sugerez.
De asemenea eu am o teorie care spune că dacă o persoană își corectează 3 cele mai mari defecte ale sale își îmbunătățește calitatea spiritului și a vieții extrem de mult.
În general lucrurile care ne deranjează la alții într o oarecare măsură se regăsesc și la noi sau avem niște temeri nerezolvate. Te poți cunoaște si în analizând reacțiile tale când ești fericit sau supărat, sau atunci când faci anumite lucruri fapte bune sau mai puțin bune sa realizezi exact de ce le faci. Cred ca mulți merg la psiholog și din acest motiv, nu neapărat ca au o problema, mai ales în tarile mai dezvoltate
Nu ai cum sa stii cine esti tu, din moment ce nu stii cat din tine ti se datoreaza tie si cat celorlalti.
Ideea de "tine" nici macar nu iti apartine. Tu esti suma tuturor oamenilor care te-au influentat intr-un anume fel pana acum, fie ca vorbim de parinti, religie, clipuri pe Youtube sau raspunsuri pe TPU.
Dar daca nu te referi la sensul ăsta profund, cred ca cel mai important e să te gandesti cum crezi tu ca esti și sa fii sincer cu tine.
Cred ca persoanele care se inseala cel mai mult legat de cine e cineva, suntem noi, despre noi înșine.
1,sanatate=sala,manci sanatos
2, iubire =cu toti avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti
3, statut social=comunicarea sociala face sa dobandesti un rol in societate
4, cariera -sunt mai multe ierarhi -saraci, medi, mult =conteaza si asta
5, dezvoltarea mintala =citeste o carte,articole,documenteazate mereu, fii curios, mediteza, fii mai matur, intelept
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
