Cum va împăcați cu gândul unui posibil sfârșit?

Sfarsitul cui? Durerii? Fericirii? Banilor? Vietii? Prieteniilor? Unei carti? Unui film?

Banuiesc, totusi, ca te refereai la sfarsitul vietii.
In cazul asta, sunt suficient de tanar sa nu ma gandesc la inevitabilul se va produce.
Orice impotrivire in fata destinului de a ne naste spre a muri e de prisos. Ai doua variante: fie accepti si iti traiesti viata precum si-au trait-o toate generatiile precedente, fie doar te stresezi, dar de schimbat nu poti schimba nimic. De preferat sa alegi prima varianta.

Un nou inceput ne asteapta dupa acest sfarsit. Un inceput bun pentru unii, unul rau pentru altii.

Nu vreau să mă împac, mi-e frică să fac asta

Mă sperie teribil gândul ăsta.

Uneori mă împac cu acest gând, alteori nu. Depinde de starea mea.

Stiu ca lumea asta va avea un sfarsit si ca e aproape. Trebuie sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

E, lasă că vine el, bucură-te de viață! Și în 2018 se zicea că va fi sfârșitul lumii, dar uite, încă suntem aici!

Viata e de rahat uitate si tu in ce hal a ajuns lumea in care traim se duce totul de rapa.