Dacă apropierile cu ceilalți elevi de același se* nu este o problemă, evident în limitele bunului simț...

Ce părere aveți de elevii de se* opus care vă tot vizitează clasa sau atunci când voi lăsați ușa deschisă cu scaunul lipit de ușă, deoarece cei mici care intră mai târziu la ore, bat în ușă și atunci prefer să las ușa deschisă cu scaunul în ea, până se liniștesc spiritele pe hol, dar ăștia de gimn., vorbim de băieți vin și se așează pe scaunul acela de la ușă, eu cum să interpretez situația?

Hai că nu sunt vreo frumusețe și deci nu se pune problema de altele mai grave, dar jur că uneori mă simt hărțuită de acești puști. Ținând cont că exact la acea vârstă am trecut prin bullying tot cu băieți de aceeași vârstă, cum să interpretez situația asta?

Oare asta să fie ceva transgenerațional și de destin până la urmă? Nici adult fiind, femeie devenind chiar, să nu scap de hate-ul și hărțuirea se*ului masculin?

Chiar recent vorbeam cu consiliera școlii, stând în cancelarie și mai pălăvrăgind, nu știu cum de am abordat bullyingul școlar, și zise terapeuta ceva de genul că "degeaba am muta un elev hărțuit dintr-o școală în alta, că până nu-și rezolvă victima problemele, victima va tinde tot în poziția de victimă să șadă, indiferent de locul unde se mută".

Iar asta mă tot macină de la acea conversație cu colega consilier. Dar mai ales având acum vizite spontane de la elevi de gimnaziu. Parcă îmi retrăiesc uneori trauma de atunci.

Voi ce credeți legat de teoria colegei mele? Oare așa să fie?
Eu fac terapie de ani de zile și credeam că am trecut peste tot. Dar uneori văd că trecutul reapare, exact cum spunea terapeuta, sub alte măști, dar cu aceeași poveste în fond.

Oare chiar să fie așa cum cred eu, și asta să fie o hărțuire și un nou bully sau e doar mintea mea care de fiecare dată când vede un puști mai tupeist de gimnaziu, parcă își revede proprii agresori?

Cum pot trece peste trauma aceea, ca să nu-mi afecteze munca? Ținând cont că munca e tot într-un loc și mediu în care a existat și trauma mea.
Cum am spus, eu una chiar nu sunt de părere că bătaia e bună, dar ținând cont că de fiecare dată când se apropie mai mult de 3 metri de mine un băiat de gimnaziu, mi se redeschid răni vechi, mi-e teamă să nu clachez și să dau un pumn cuiva.
Parcă nici terapia nu mai ajută.

Păi și tu îi încurajezi lăsând ușa deschisă! "Ochii văd, inima cere"!
Nu?

Apropo! Nu cred că ești cadru didactic!

Ba da, ba da.
E profesoară.
Copiii in general sunt obraznici, mai bine ai pune pioneze pe acel scaun sau pune oricum ceva pe scaun si nu se mai așează nimeni.
Sau lași usa întredeschisa, găsești tu o soluție.

Agresiunile din trecut sunt doar in mintea ta.
Acum nu te mai agresează nimeni si nu te hartuieste.
Faptul ca se așează pe scaun e un pic de obrăznicie.
Invadează un spațiu ce nu li se cuvine.
Dar va trebui sa găsești o alternativă, o ușă deschisa e mereu o tentație.
Întreabă colegele cum fac in aceeași situație.

Bună.
Vreau sa vorbim cateva lucruri inclusiv de subiectul asta daca doresti. Lasa-mi un Instagram

Doamnă dați-vă demisia dacă vă simți "harțuită " de niște copii! simplu.

Nu! Sunt clovn la party-uri pentru copiii.
Sunt învățătoare, deci da, sunt cadru didactic. Deși întrebarea nu era despre a fi sau nu a fi cadru didactic. Nici chiar despre ce înseamnă a fi sau a nu fi prof. Ci întrebarea era despre elevii care sunt obraznici. Și nu m-ar fi deranjat la fel dacă aceste eleve ar fi fost fete. Dar nu știu, să mă ierte Dumnezeu, dar la naiba de pe băieți îi suport. Nu i-am suportat nici când eram de-o vârstă cu ei și îmi ofereau bullying, nu-i sufăr nici acum, eu devenită adultă. Nu mă înțelege greșit, pe ăștia de primar, îi ador pe toți indiferent de se*, îi văd doar ca pe niște copii nevinovați dar pe puștii ăștia aproape flăcăi care răspund cu un tupeu așa fantastic unei profe, unor femei. Deși mna, îmi dau seama că pe de altă parte nu e vina lor în fond ei au preluat doar tiparul toxic al unor bărbați, tații lor sau poate chiar tați vitregi și tot felul de situații și dacă au în jurul lor bărbați toxici și niște brute, evident că, nu au cum să știe ce înseamnă respectul acordat doamnelor. Dar mă îngrozește că pe zi ce trece și ne emancipăm și mai mult și mai mult, respectul pentru femei și doamne se pierde tot mai mult.
Și nu-mi puneți placa cu zilele noastre multe. Alea oricum sunt doar de dragul de a fi, cu ziua mamei și bla bla, adevărul este că la nivel de societate, deși femeia și-a demonstrat puterea cu adevărat peste tot, cu atât mai mult ura către ea este mare.
Bine, exagerez acum. Nu zic că niște elevi care nici nu mă cunosc de fapt, ar avea ceva cu mine cât să mă urască, dar mă șochează doar pe mine cum niște puști de copchii pot fi așa de obraznici cu doamnele profesoare și până la urmă cu orice profesor, dar mai ales cu femeile. Țin foarte mult la respectul acordat fetelor/doamnelor. Eu una zilnic le spun și le atrag atenția elevilor mei băieți de la clasă că fetele mi le respectă, iar dacă nu o fac cu plăcere, considerație și din reflex, or să o facă forțat, forțați de către mine. Le-am subliniat clar acest aspect. La fel cum le-am subliniat și fetelor, că nu înseamnă că automat doar că-s fete, gata băeiții trebuie să le suporte chiar orice obrăznicie și le-am spus clar, că deși a ridica pumnul la ele e greșit, dacă și ele îi înjură, devine legitimă apărare. Oarecum au priceput. Deci dacă au priceput ăștia mici cât de cât de ce nu ar pricepe și ceilalți mai mari?! Nu pricep.