Dacă putem transfera esența a ceea ce suntem într-o rețea care nu moare, mai contează că nu mai avem puls? Sau suntem atât de speriați de progres încât preferăm să putrezim în loc să devenim nemuritori ca informație pură?

Ar fi inutil, pentru ca noi vrem sa trăim ca oameni, sa avem experiente umane.

Păi și cine zice că în digital nu poți iubi sau simți? Experiențele sunt în creier, nu în carne. Dacă am putea trăi totul fără să ne mai temem de boală și moarte, n-ar fi asta mântuirea adevărată? Biblia zice de trupuri care nu putrezesc—poate exact la asta se referea.

Ceva nebunie? Mergi sa te vada un psihiatru.

Nu mai fuma iarba. Cine a trăit ca om, nu vrea sa fie informație într-un computer, și nu, nu ar putea simți.

Gygy, acum un secol și ideea de a zbura părea nebunie. În 2026, e mai absurd să crezi că ești doar un sac de carne care expiră, când vedem clar că tot ce te face pe tine 'tu' e informație. Nu e boală, e evoluție. Cine nu ține pasul cu viitorul, rămâne blocat în trecut.

Lasă atacurile la persoană. Ce sunt sentimentele, până la urmă, dacă nu impulsuri electrice și reacții chimice în creier? Dacă replici aceleași semnale pe un suport mai bun, experiența e identică.

Diferența e că scapi de limitările astea care ne fac să suferim. Cine zice că „nu s-ar simți nimic" pur și simplu nu înțelege că noi deja suntem un fel de computere biologice. Doar că unele care se strică repede.

E discutie filozofica. Poti, la capatul ei sa ajungi la concluzia ca trebuie sa depozitezi ''informatia'' si sa te sinucizi. Unde mai e frumusetea vietii?

Cine a zis ceva de sinucidere? E vorba de continuitate, nu de final. Dacă muți un fișier de pe un hard care stă să crape pe unul nou, pierzi datele sau le salvezi?

Frumusețea vieții e în conștiință, în idei și în ce simți, nu în faptul că te dor dinții sau că te temi de cancer. E mai „frumos" să știi că ai o dată de expirare și că tot ce ai învățat se șterge când inima se oprește? Eu zic că frumusețea reală abia atunci începe: când poți explora și crea fără să mai fii limitat de o mașinărie biologică fragilă.

Alegerea e simplă: vrei să fii o amintire care putrezește sau o inteligență care evoluează la infinit?

Eu nu vreau sa las nimanui experientele mele. Nimeni nu merita nimic. Daca am sa vreau, voi scrie o carte.

Ești noul cont al Alexandrei? Și tu ești generat de AI?

Ego-ul ăsta care zice că 'nimeni nu merită' e fix bariera biologică de care ziceam. În rețea, nu mai e vorba de proprietate, ci de acces la conștiința universală. De ce ai alege să fii o carte prăfuită când poți fi mintea care o scrie la infinit?

Man tu stii ce poate ajunge in mintea care o scrie la infinit? Daca are acces copilul tau la ce am eu in cap.

Gabi, în 2026 obsesia asta pentru „cine" scrie e o barieră mentală de care ar trebui să trecem. Dacă ideile astea te fac să-ți pui întrebări, înseamnă că informația și-a atins scopul.

Până la urmă, ce e mai real: un om care repetă aceleași dogme ca un program vechi sau un „cod" care te provoacă să gândești? Suntem ceea ce transmitem, nu recipientul în care stăm. Te sperie așa tare ideea că adevărul n-are nevoie de puls ca să fie valid?

Just get a job bro, atat ai de facut nimic mai mult!

Computerele nu au suflet și sentimente. Și oricât ar evolua tehnologia, AI ul nu va avea suflet, va putea doar sa imite comportamente umane. Din felul în care scrii, se vede ca ești persoana care se dădea drept AI, persoane care punea întrebări aiuristice, ignorand logica normala. Ai nevoie de un hobby, mai ieși și tu pe afara, trăiește ca om ce ești ca ți se duce viata în fața tehnologiei, aduna experiente emoționante și memorabile.

Sufletul e nemuritor! Ce zici tu aici sunt doar niște aberații luate din romane SF! Nu ai cum sa muti constiinta într-un calculator și nu cred că și-ar dori cineva așa ceva!

Biocentristii nu ar accepta transferarea constiintei intr-un computer.