De ce atunci când cineva pățește ceva (cade, se împiedică, face ceva greșit etc) avem tendința de a râde, dar atunci când noi suntem 'victimele' situația nu ni se mai pare amuzanta?

Când vedem pe altul căzând, aceasta ne crează o tensiune.
Râsul ne face să ne descărcăm tensiunea prin mișcări musculare ale cutiei toracice și prin vocalizare.
Pentru că descărcarea tensiunii este necesară, o percepem ca ceva plăcut. Să râzi este plăcut și relaxant căci produce relaxare.
Când suntem victimele unui accident- cădere-, corpul și mintea are alte probleme de rezolvat, se încarcă alte tensiuni în creier, durerea provocată de cădere, nu mai suntem pe calea nervoasă care descarcă tensiunile prin râs.

Pentru că ne lovim

Și maimuțele rând când vreun semen de-al lor cade într-o baltă. Acum mai ai așteptări de la oameni?

Am să-ți răspund cu o replică din Mărgeletu'
"Toată lumea să trăiască numai noi să nu murim"

Pentru ca e vorba de alta persoana. Cand cineva de care sa zicem ca nu-ti pasa are examen, ai emotii pentru el?

Normal. Fiindcă îmi doresc sa pice

Pentru ca esti imatura.

Unele persoane nu se comporta astfel, ci simt mila pentru cel cu pricina-nenorocitul.
Cum s-ar putea explica aceasta stare opusa de cea a majoritatii?

Pentru ca asta e firea omului. Daca unu are mai mult ca tine, esti invidios, daca e mai prost ca tine, il dai exemplu prost si incerci sa te ridici tu peste el, sa fii superior, daca unu cade razi de el, daca vecinu si-a luat un bmw x5 si tu ai logan, esti invidios.
Asta e firea omului.
Religia e singura care te invata sa iti iubesti aproapele, sa iti ajuti apropele, si asa mai departe. Oricare ar fi ea, ca e crestinism, islamism sau iudeism, sau ce vrei tu. Oricare, ca sa nu crezi ca sunt religios sau fac reclama la religii.
Cand crezi in ceva, iti iubesti aproapele si nu mai razi de el cand e la ananghie, il ajuti. Cand n-ai nici un dumnezeu, razi ca prostu de el, te roade invidia cand altul e mai bun ca tine, si tot asa.

omul cat traieste invata, si lucrurile astea, daca ti le zice altul, nu ti se vor parea relevante acum.
Poate doar daca ai un model in viata, vreun profesor, antrenor de fotball ceva, si sa gandeasca asa, si sa il iei drept model.
Dar daca iti spune altul, n-o sa iei in seama.

Rasul are in sine o rautate fata de semen - priviti o comedie, oricare, si veti vedea ca oamenii rad de semenii lor atunci cand gresessc, au defecte, sunt mai putin inteligenti etc.
Isus n-a ras niciodata, se spune despre El ca se bucura daca cineva era bucuros dar de ras - nu radea niciodata. Practic nu gasea motive - ce sa faca, sa rada de cineva ca era cam slab de minte, sau neindemanatec etc? pentru cineva profund ca El, astea nu sunt motive de ras. de fapt cand razi, tu te bucuri ca altul e mai prost sau mai neatent ca tine!

Aici exprimi nişte idei despre morală la un nivel înalt. Dar în urmă cu vreo cinci, şase zile am văzut o replică pe care ai dat-o lui Sym_Tudor într-un limbaj extrem de urât. Se pare că a fost ştearsă între timp acea replică. Acum, pot să te întreb şi eu cum poate din aceeaşi sursă să iasă şi apă dulce, şi apă amară?

Exista si in mine ca si in altii, doi oameni, unul bun si unul rau. Cateodata prevaleaaza cel rau! Sym Tudor m-a scos din sarite cu ateismul lui de parada, daca mai existam inca in lumea asta e datorita bunatatii lui D-zeu si oamenii care arunca cu noroi in divinitate grabesc sfarsitul omenirii.