"Dragostea este un tiran care nu cruță pe nimeni" - Vă sună cunoscut? Știu că nu prea e bine să generalizăm, dar în acest caz chiar putem generaliza: nu cruță pe nimeni! Ați fost cruțat până acum? Sau știți pe cineva? Interesant este că, pe de o parte, nouă nu ne plac tiraniile, însă, pe de altă parte, căutăm dragostea; și o căutăm cu ardoare. Muzica, pe toate meridianele lumii, numai despre dragoste ne spune. Ca să-l parafrazez pe Caragiale, urâm tiraniile, dar îl iubim pe tiran. De ce așa? Găsiți vreo explicație?

Si sunt tare dezamagita si ma doare cand ma gandesc la cate sacrificii nebunesti ajungem sa facem si la incarcatura emotionala pe care ajungem sa o creeam si care ne pot genera boli... Boli de care ajungi sa te scapi ori cu greu, ori sa le duci toata viata.
Ma gandesc iarasi cati s-au sinucis dintr-o nebunie ca asta... Ca au suferit, ca au avut un soc cand au fost inselati, ruinati sau parasiti.
Si multe femei care ajung sa isi dedice trupul sau sa ajunge sclave sexuale pentru poftele tampite si nesanatoase al unui nimenea pe care l-a facut "iubirea vietii ei, iubi meu".
Si asta duce la multe probleme, sau la sarcini...La copii pe care nu esti pregatit sa ii ai sau nu ii doresti.

In fine sunt multe...Trist si trist... Educatiile si informatiile de genul lipsesc cu desavarsire in scoli si acasa.