Buna, Angy! Mereu postezi intrebari interesante, ce genereaza dezbateri incitante si care devin, pentru mine, teme de gandire. Perfectiunea nu exista, insa trebuie, in opinia mea, sa luptam pentru a ne apropia cat mai mult de aceasta. Nu e o idee buna sa consideram ca nu putem fi perfecti si deci orice am face, indiferent cat de rau sau greist ar fi, e ok, dar nici sa cadem in extrema cealalta si sa sanctionam cea mai mica si neinsemnata greseala a noastra sau a celor dragi ori a colaboratorilor. Important este si sa invatam sa acceptam defectele celuilalt, practic sa iubesti pe cineva inseamna sa-l accepti asa cum este, cu minusuri si plusuri, si sa nu incerci sa-l schimbi. Sunt departe de a fi perfecta, insa in fiecare zi incerc sa evoluez, sa citesc mai mult, sa cunosc mai mult, sa ''cresc'' din punct de vedere profesional, sa ii ajut tot mai mult pe cei din jur si sa ii fac cat mai fericiti, sa ma achit cat mai bine de toate sarcinile mele, sa devin mai putin impulsiva(principalul meu defect). Totusi, am un foarte bun prieten care este aproape modelul omului perfect. Demn, sufletist, cu o imensa capacitate afectiva, altruist si intelegator, fost sot devotat, ce isi iubeste sotia si la 15 ani de la decesul dansei si ii respecta memoria, un prieten adevarat, iubitor de animale si de natura, sensibil si sincer, profesionist de exceptie, avand o vasta cultura generala, vorbeste ca un nativ doua limbi straine(engleza si franceza), pasionat de literatura, arta, istorie, muzica... este modelul meu in viata, este ceea ce consideram eu a fi omul perfect inca dinainte de a-l cunoaste si apropiindu-ma de el am inceput sa descopar, initial surprinsa, ca e asa cum am considerat intotdeauna ca trebuie sa fie un om de valoare morala, intelectuala si profesionala, este persoana pe care nu poti sa nu o respecti si admiri si care te influentiaza categoric in mod pozitiv.
Corect:accepta persoanele de langa tine asa cum sunt ele, OMUL PERFECT NU EXISTA! Dar hei... poate ca ar ajunge sa ne plictiseasca un om fara niciun defect, ce nu greseste niciodata. Totusi eu sunt perfectionista.
Cauti perfectiunea, si asta e bine! Defecte avem toata lumea, poate inca nu stii, esti tanara ai timp sa le descoperi.
Deja stiu cateva defecte pe care le am, adica ma cunosc cat de cat.....Sunt defecte care ma trag in jos, dar incerc sa le diminuez pentru ca de scapat cu totul de ele e foarte greu, imi trebuie mult autocontrol pentru a nu mai fi atat de timida de exemplu
Bună.
Fiecare își cunoaște drumul în viață, nu poți schimba lumea dar nici ea pe tine!
Pa, pa.
Normal ca nu exista, suntem facuti femeie si barbat, astfel o persoana o completeaza pe alta, oricum si asa exista mici defete in relatie.
,,dar nici ea pe tine!,, Lumea te-a schimbat fara sa iti dai seama. Ne adaptam la lumea inconjuratoare schimband mult din personalitatea noastra. Asa ca sa dau un exemplu, mergi la bronzat deoarece lumea te considera mai frumoasa asa, chiar daca tie nu iti place. Fara suparare dar partea cu lumea e complet gresita.
Perfecţiunea e o iluzie, o creaţie ale imaginaţiei umane...şi, de cele mai multe ori, când spunem "e perfect", ne referim la "e perfect/potrivit pentru mine".
Suntem imperfecţi, dar perfectibili...şi fără o acceptare reciprocă nu am putea fi nici iluzia perfecţiunii pentru cineva anume (măcar până-i trece "beţia").
Se spune ca nimeni nu-i perfect.Dar daca ajungem sa cunoastem o persoana cu cate defecte ar avea, noi o gasim perfecta asa cum este.De exemplu. iubitul meu.El spune ca nu-i perfect, asa e, dar eu il vad perfect.Asta pentru ca-l iubesc, si orice defect il face perfect. Sper sa intelegi ce am scris eu aici
Perfectiunea materiei o stabileste psihicul uman in functie de preferinte/dorinte/placeri etc.
Perfectiunea in spiritualitate o stabileste Dumnezeu Tatal in functie de evolutia fiecarui individ(deoaree suntem unici).
In concluzie sunt de acord cu ultima afirmatie inteleapta:"Mai bine inveti sa accepti omul asa cum este, decat sa cauti perfectiunea."
Toate cele bune.
Deci mai bine acceptam imperfictinile noastre si a altora si nu mai doare capul!
Ca tot vorbeai de acea,, betie'
Defectele pot fi trecute ca si imperfectiuni?
Am obosit sa caut perfetiunea in oameni!
Sunt dezamagita si ma dezumfu ca un balon cand descopar ca nu sunt asa cum mi-as dori.
Dar ma gandesc ca nici eu nu sunt perfecta si ii accept
Aha, deşi ce îţi poate părea un defect, mie îmi poate părea o calitate (pozitivă) şi invers. Toate-s relative.
Bineinteles ca inteleg! E normal sa vezi in persoana iubita omul perfect.
Ce face iubirea din om!
exista oameni perfecti, dar prin faptul ca noi avem vederea imperfecta ne face sa nu ii putem vedea.
Nu cred ca exista omul perfect, e ca un paradox sau ceva de genu, un om perfect este un om fara nici un defect, de exemplu daca acel cineva recunoaște ca este perfect automat este arogant daca nu inseamna ca se subestimează sau nu e perfect
Eu cred ca omul perfect nu va exista dar daca privim in oamenii apropiati noua putem sa ii vedem ca fiind perfecti si cu imperfectiuni!
Omul perfect are mai multe intelesuri, scuza-ma daca gresesc cu cv, mai mult omul perfect se refera la acea pers care te accepta si iti este mereu aproape care stie orice suparare a ta si incearca sa nu te enerveze sau sa aiba bunul simt sasi ascunda unele defecte, omul perfect mai este acela care ii ajuta pe toti indiferent de varsta de intelegere de culoarea tenului sau de soarta, om perfect in toate nu exista, fiecare are cate cv special
E un sfat bun, intr-adevar!
Si nu, nu exista omul perfect, iar perfectiunea e doar o fantezie.
Nu, nimeni nu-i perfect, nu inca.
Cine stie cum vor fi oamenii dupa 2045, anul in care se spune ca v-a incepe o noua era.
Nimeni nu e perfect pe lumea asta. Fiecare are cate-un defect sau o problema. Pur si simplu nu exista om perfect, dar (cum ai spus tu) trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, asa e mai bine. Ai dreptate. Dar unele defecte, destul de grave, trebuie inlaturate atunci cand sunt observate cand omul e inca copil.