Buna! Gandesc, deci exist. Aceasta este varianta corecta. Nici nu are inteles a doua. Succes!
Prima varianta este iminenta.
A doua, o concep eu, fiindca asta e parerea mea.
Simplu.
Poti argumenta de ce "eu exist gandind" nu are sens? Corpul meu exista ocupand spatiu. O piatra exista ocupand spatiu. Un numar exista ca idee. Eu exist gandind.
Deci si cand dorm gandesc doar ca nu sunt constient de gandirea mea? Suna cam ciudat...
Pai raspunsul ti-l da Descartes „Ma indoiesc deci cuget, cuget deci exist"
din moment ce "gandesti" esti sigur ca existi, "Gandesc deci exist " este o constatare, si "Eu exist gandind" este un adevar, cel putin in opinia mea.
Poti sa te explici?
Eu inteleg rationamentul cartezian (ma indoiesc deci gandesc, gandesc deci exist) ca o dovada inversa a existentei mele. Eu fiind suflet, adica fiinta ganditoare, principala mea caracteristica este de a gandii, cum principala caracteristica a materiei este de a ocupa spatiu, cum principala caracteristica a unei idei este de a fi gandita. Dar cand eu dorm, presupun ca nu gandesc, deci sunt mort? Cum dovada este inversa (pornim din exterior spre interior) cand nu gandesc eu nu exist.
Eu exist gandind porneste dinspre ontologie. De la existenta spre caracteristica mea fundamentala: gandirea.
Doar fac speculatii pe baza unui sistem.
Citatul este pur filososfic, nu poti sa-l interpretezi cum l-ai interpretat tu. Cu alte cuvinte: Gandirea este mai presus de toate. Era un concept al rationalistilor. O interpretare literara a citatului genereaza asemenea erori.
Citatul nu vrea sa spuna : "Eu gandesc deci exist." el practic ne spune ca ratiunea este manifestarea suprema a infividului.
Scopul nu era sa alegi din cele doua ci sa discuti pe tema celor doua si apoi sa alegi alternativa.
Nu prea existi cu gandul, faptele tale sunt un factor ce determina existenta nu gandurile sau visele, gandurile nepuse in practica au valoarea 0.