O scurta secventa dintr-un film: o camera, doi copii, un bunic adormit in fotoliu, o lupa. Unul dintre copii ia lupa si studiaza mana bunicului adormit, apoi pune lupa pe mana lui.
Nu rosteste nici macar o vorba, nici n-ar fi nevoie, vazand zbarciturile si degetele incovoiate de reumatism ale bunicului, apoi pielea atat de curata si netrecuta prin viata a copilului.
Benefic, nu cred; acest sentiment, da e totusi o alinare in constiinta unora dar cred ca cei mai multi se lupta din rasputeri, in fiecare zi, sa nu dea prea curind acest caracter benefic intoarcerii la tarina.
Cine redevine "tarana"? Tu sau corpul tau; este cand imi termin jocul aici trec la alt joc
Poate voi deveni tarana de pe malul marii...asta-i culmea: sa fie vorba de moarte, si sa gandesc romantic. M-am ticnit. Ma culc, ciao.
Asculta-l si tu pe Margineanu cu "Nu mai plinge Jane/Plinsul e da forma/Jana nu e moarta/Jana se transforma."
Flav, se cheama romantism intunecat.
Ticneala legata de moarte e ceea ce se intampla cand familia mortului ii cumpara acestuia cavou si pune la intrare un felinar electric. Daca-i electric, trebuie musai incheiat un contract cu Electrica si platita lunar factura. Acum vine dementa: in factura Electrica, un procent trebuie platit pe taxa radio-tv. Mai precis: mortul, lunar, achita o taxa catre TVR.
Cu alte cuvinte, ce intrebare e colo, sus? Gandul de a deveni tarana este benefic pentru TVR, Flav si asta nu mai e romantism intunecat, e absurd grotesc(aici ar merge si-o injuratura dar nu mai consum curent, ai inteles ideea )