„În contextul interdependenței(interdependenței nu independenței) intricate dintre mecanismele cuantice și structurile cosmologice macroscopice, în ce măsură poate fi considerată realitatea noastră percepută ca o iluzie emergentă a unor procese fundamentale încă neexplorate, și cum influențează aceste ipoteze înțelegerile noastre despre natura existenței și limitele cunoașterii umane?"

Dacă e să plasăm răspunsul în context, trebuie să aducem în discuție noțiuni de fizică aplicată, îmbinate cu o filosofie născocită acu mulți ani. În principiu fizica nu se împacă cu filosofia deoarece în fizică este obligatoriu să demonstrezi ceea ce dorești să enunți însă în filosofie nu trebuie decât să postulezi și gata, ai spus adevărul. Și dacă mai avem în vedere că încă n-a reușit nimeni să unifice cele două teorii (cuantice și macro) nu ne rămâne decât să ne dăm cu părerea. Se știe că la nivel cuantic, un singur electron se găsește în același timp peste tot, fapt care se numește super poziție cuantică. În momentul în care noi ca privitori l-am observat, acesta colapsează într-o singură poziție aleatorie loc unde de fapt îl și vedem. De aia a făcut Schrodinger experimentul cu pisica închisă în cutie și cu flaconul de cianură lângă ea. Practic până nu se deschidea cutia, pisica era și vie și moartă în același timp. După ce se deschidea cutia și se făcea observația pisica era ori vie, ori moartă. Aici vreau să ajung la întrebarea despre iluzia realității deoarece se spune că de câte ori observăm realitatea, de atâtea ori se deschide un univers prin care ne deplasăm. Practic nu noi trăim într-un singur univers ci o infinitate de universuri trec prin fața ochilor noștri. Singura problemă care nu se cunoaște încă este dată de interacțiunea acestor universuri între ele și cu noi respectiv cum reușim ca observatori ai realității să fim conștienți doar de un singur univers. Dacă mă întrebi pe mine, suntem manipulați, fiind limitați la a nu atinge viteza luminii fiindcă cine știe dacă am depăși-o ce am mai descoperi. E ca într-un joc video unde personajul principal întoarce capul la tine să îl conduci cu tastatura în momentul în care te-ai oprit. El știe că ești acolo însă nu va fi capabil niciodată să te observe. Asta e părerea mea.