In ce ma priveste, e mai important pentru mine sa fiu foarte buna in meseria care-mi place, decat sa fiu prima sau "cea mai". Nici comparatia nici competitia nu au mai avut nicio importanta din momentul in care mi-am cunoscut valoarea.
Nu e chiar atat de placut sa fii primul pentru ca lumea are anumite asteptari de la number one si la prima greseala te taxeaza cu ostilitate.Nu e mai bine oare sa fim buni si sa ne pierdem in anonimat?
@GenOmBa da e mai bine asa.Nu ma incalzeste cu nimic ca cineva ma considera o persoana buna cand eu stiu bine ca am inca mult de luptat cu prejudecatiile si pana la urma cu mine insumi.Nu stiu daca esti credincios si ar trebui sa fac trimiterea asta fara a starni polemici dar cred ca cel mai bun exemplu in cazul asta e "Pilda vamesului si a fariseului"
Ce sens are sa stie lumea ca esti bun? Ca sa te ia de fraier.Sa fii prea om e crima in ziua de azi
@GenOm. Fa-te inteles omule, ca aberam pe langa subiect![]()
Nu dau doi bani pe parerile altora si nu ma intreseaza pe ce loc ma vad altii pe mine. E mai mult decat suficent faptul ca trebuie sa ma suport eu, de ce sa-i mai chinui si pe altii?![]()
Am fost candva si pe locul intai si as fi impocrita daca as spune ca nu e un sentiment al naibii de placut dar acest loc necesita efort constant. Daca n-ar necesita nu mi-as bate capul
Dar niciodata nu mi-au placut clasamentele.Numai cele din Liga 1.Si mai nou nici ele
Primul nu îmi doresc să fiu, nici cel mai bun. Doresc mediocritate, anonomitate, dar să fiu bun în ceea ce fac.
Nu oricine vrea sa fie primul. Eu unul ma raportez la altii doar in masura in care sunt nevoit. Ca sunt mereu nemultumit e cu totul altceva, e dorinta de a fi mai bun, nu cel mai bun.
@genom, iti recomand un documentar: Scott Walker - 30th Century Man
Unii se intrec pe pista de atletism, altii alearga singuri in parc, cand vor ei. Putini ii apreciaza muzica astazi, majoritatea muzicieni, poate nu e pe gustul tau dar personajul e un exemplu de detasare in fata meschinului uman.
Acum de cand cu fizica cuantica este relativ chiar cine este primul, iar despre cel mai bun, "qui prodest?". Suntem aici (pe TPU) sa avem fun si sa invatam sa impartasim cate ceva.
Buna intrebare, nu inseamna ca daca esti primul esti cel mai bun la toate nimeni nu e perfect.
Foarte buna intrebarea!
Raspunsul poate fi cu doua taisuri... Tu ce ai alege intre a fi apreciat in tot ceea ce faci (chiar daca tu esti constient ca nu esti cel mai bun) si a merge mereu pe principiul,, lasa, bine ca stiu eu ca sunt bun, nu am nevoie de aprecierea lor!,,
Consider ca, in lumea in care traim, si in condtitiile impuse de societate trebuie sa faci un efort supraomenesc, sa te transformi in supraomul lui Nietzsche si sa fii primul iar in acelasi timp cel mai bun...
Mi s-a intamplat sa fiu cea mai buna si sa nu fiu prima, dar nu m-a interesat, pentru mine mereu o sa fiu o invingatoare, nu conteaza lauri si recunostinta celorlalti ci conteaza multumirea ta sufleteasca, ca atunci cand te uiti in oglinda sa vezi un om capabil care se poate baza pe el si care nu va inceta niciodata sa persevereze si sa-si largeasca orizonturile si nu in ultimul rand sa se depaseasca pe sine.in concluzie e bine sa fi cel mai bun fara ca sa astepti recunostinta celorlalti
Cei din urma vor fii cei dintai.
Cred ca fiecare avem cate-o particica din fiecare varianta a ta.Nu in toate putem fii primii sau cei mai buni.insa un lucru e sigur, noi romani suntem printre primii la publicitate de prost gust si printre cei mai buni la "vrajeli". neahh intelegi tu!
Bye!
Se presupune ca primul ar fi cel mai bun(sau asa ar fi vazut de altii), de aici toata aceasta galagie pentru locul 1. Din asta denota faptul ca nu prea ne intereseaza cat am progresat sau daca meritam sau nu acest beneficiu, ci doar cum suntem priviti de alti. Nu suportam ca altcineva sa ne,, doboare``, chiar daca o face asa cum trebuie si pe merit.
@onutzu
Stiu pilda. Dar am impresia ca nu ai inteles intrebarea. Nu ma refeream la bunatate in sens de omenie, ci la, cum spun americanii, the best.
Fiindca probabil ai observat, oamenii apeleaza la tot felul de tertipuri pentru a ajunge sus. Putem lua un exemplu concret fotbalul, fiindca am vazut ca era sa-ti omori televizorul miercuri seara: se dau bani, se fac tot felul de mizerii, mita, pentru a ajunge pe primul loc. Dar cel ce ajunge prin aceste mijloace sus nu e cel mai bun, ele e doar... primul. Pentru multi deja nu mai conteaza adevarata lor valoare, ci conteaza locul pe care-l ocupa.
Ei, cam asta intrebam: pentru cine mai conteaza valoarea proprie (si personala)? Sau a ajuns sa ne intereseze doar locul pe care ne vad altii?